„Luati aminte la voi însiva! De-ti va gresi fratele tau ,dojeneste-l si daca se va pocai ,iarta-l.Si daca-i pare rau, iarta-l! Şi chiar daca iti va gresi de sapte ori pe zi, si de sapte ori intr-o zi si de sapte orise va întoarce la tine,zicand: Ma caiesc,iarta-l.” Luca 17: 3-4  
 

  Roaga-l pe Dumnezeu sa te elibereze sa îi poti ierta pe ceilalti. Se poate sa  spui: „Dar este greu. Nu pot sa fac acest lucru”. Nici eu nu simt ca pot sa iert totdeauna. De aceea, avem nevoie de credinta în puterea iertarii, pentru a o aplica în ascultare, în orice situatie.Dumnezeu foloseste încercarile, durerile si problemele din vietile noastre pentru a ne modela, a ne face mai asemenea Lui, pentru a ne desavîrsi caracterul. „Iertarea este renuntarea la dreptul meu de a te urî pentru ca m-ai ranit. Sa îl lasi pe Dumnezeu sa lucreze prin puterea Sa în viata ta.

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
O fapta buna cand o faci
Si-apoi vestesti la toata lumea
Si trambitezi si nu mai taci!…

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Cand tu te rogi la el mereu
Ca sa te vada toata lumea
Caci tu mirosi a fariseu!

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Cand predici fara sa traiesti
Si nu isi va aduce-aminte
De nu te stie ca-mplinesti!

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Ca faci biserici si cladesti,
De nu-ti faci timp si pentru suflet
Si daca nu te pocaiesti!

Si-apoi sa stii ca nu te vede
Daca la cina vii certat
De nu te-ai dus intai la semeni
Sa-ti ceri iertare de pacat!…

Si ce nu vede niciodata
Este pacatul ce l-ai spus
Cand te marturisesti cu lacrimi
Si vii ‘naintea Lui Isus!

De-aceea fii cu-ntelepciune
Si fii smerit si bland mereu,
Caci a fi om mare-i minunea
Si-atunci te vede Dumnezeu!

Amin.

Odata, o femeie i-a adus parintelui Irodion*, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei.

Iar cuviosul parinte Irodion i-a raspuns:

- Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta !

- Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este.

- Dar n-ai dat-o ieri diavolului ? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta !

Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea nu a mai dracuit.

Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul:

 - Cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o, am mancat-o. Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand

RUGACIUNILE DE MULTUMIRE DE DUPA IMPARTASIREA CU DUMNEZEIESTILE TAINE

Stihuri de indemn :

Dupa ce vei primi impartasirea sfanta
A facatoarelor de viata Daruri,
Lauda adu si multumire mare
Si cu caldura Domnului te roaga :
Slava Tie, Doamne, Slava Tie, Doamne,
Slava Tie, Dumnezeului nostru !

Apoi graieste urmatoarele rugaciuni :

RUGACIUNEA MARELUI VASILE
Multumesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca nu m-ai lepadat pe mine pacatosul, ci partas a fi Sfintelor Tale Taine m-ai invrednicit. Multumesc Tie ca pe mine, nevrednicul, a ma impartasi cu preacuratele Tale daruri m-ai invrednicit. Ci, Stapane, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai inviat si ai daruit noua acceste infricosatoare si de viata facatoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, da sa-mi fie si mie acestea spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre impacarea sufletestilor mele puteri, spre credinta neinfruntata, spre dragoste nefatarnica, spre desavarsirea intelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adaogirea dumnezeiescului Tau har si dobandirea imparatiei Tale. Ca intru sfintenia Ta cu acestea fiind pazit, sa pomenesc harul Tau pururea si sa nu mai viez mie, ci Tie, Stapanului si Binefacatorului nostru. Si asa, iesind dintru aceasta viata intru nadejdea vietii celei vesnice, sa ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neincetat al celor ce Te lauda si dulceata cea fara de sfarsit a celor ce vad frumusetea cea nespusa a fetei Tale. Ca Tu esti dorirea cea adevarata si veselia cea nespusa a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, si pe Tine Te lauda toata faptura in veci. Amin.

ALTA RUGACIUNE A MARELUI VASILE
Stapane, Hristoase Dumnezeule, Imparatul veacurilor si Facatorul tutror, multumesc Tie pentru toate bunatatile cate mi-ai dat mie si pentru impartasirea cu preacuratele si de viata facatoarele Tale taine. Deci ma rog Tie, Bunule si Iubitorule de oameni, pazeste-ma sub acoperamantul Tau si sub umbra aripilor Tale, si-mi daruieste pana la suflarea cea mai de pe urma cu cuget curat si cu vrednicie sa ma impartasesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Ca Tu esti Painea vietii, Izvorul sfintirii, Datatorul bunatatilor si Tie slava inaltam, impreuna si Parintelui si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA SFANTULUI SIMEON METAFRAST
Cel ce de bunavoie mi-ai dat mie spre hrana Trupul Tau, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, sa nu ma arzi pe mine, Facatorul meu, ci mai vartos intra in alcatuirea madularelor mele si intru toate incheieturile, in rarunchi si in inima si arde spinii tuturor pacatelor mele, curateste-mi sufletul, sfinteste-mi gandurile si oasele, numarul deplin al celor cinci simturi il lumineaza, peste tot ma acopera cu frica Ta, pururea ma acopere si ma apara si ma pazeste de tot lucrul si cuvantul pierzator de suflet; curateste-ma, spala-ma si ma indrepteaza, intelepteste-ma si ma lumineaza, arata-ma locas numai al Duhului Tau si sa nu mai fiu lacas pacatului, ci Tie, casa, prin primirea Impartasaniei. Ca de foc sa fuga de mine tot lucrul rau, toata patima. Rugatori aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai-marii cetelor celor fara de trup, pe Inaintemergatorul Tau, pe inteleptii Apostoli si cu acestia si pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale caror rugaciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, si pe mine, slujitorul Tau, fiu al luminii ma fa, ca Tu Insuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si tie dupa cuviinta, ca unui Dumnezeu si Stapan, toti slava Iti inaltam in toate zilele. Amin.

RUGACIUNEA SFANTULUI CHIRIL AL ALEXANDRIEI
Trupul Tau cel sfant, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, sa-mi fie mie spre viata de veci, si Sangele Tau cel scump, spre iertarea pacatelor. Si sa-mi fie mie Impartasania aceasta spre bucurie, spre sanatate si spre veselie. Si la infricosatoarea si a doua venire a Ta, invredniceste-ma pe mine pacatosul sa stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU
Preasfanta Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, mangaierea, acoperamantul, scaparea si bucuria mea, multumesc tie, ca m-ai invrednicit pe mine, nevrednicul, sa fiu partas preacuratului Trup si scumpului Sange al Fiului tau. Ci tu, care ai nascut Lumina cea adevarata, lumineaza-mi ochii cei intelegatori ai inimii. Ceea ce ai nascut Izvorul nemuririi, inviaza-ma pe mine, cel omorat de pacat. Ceea ce esti Maica iubitoare de milostivire a Dumnzeului cel milostiv, miluieste-ma si da umilinta si zdrobire inimii mele si smerenie gandurilor mele si ridicare din robia cugetelor mele. Si ma invredniceste pana la sfarsitul vietii fara de osanda sa primesc sfintirea preacuratelor Taine, spre tamaduirea sufletului si a trupului. Si-mi da, Stapana, lacrimi de pocainta si de marturisire, ca sa te laud si sa te maresc pe tine in toate zilele vietii mele, ca binecuvantata si preamarita esti in veci. Amin.

Apoi :
Acum libereaza pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israil.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Doamne, cine mă desparte de dragostea Ta? Unde Te pot găsi când caut iubirea Ta?

Trezeşte inima mea cu dragostea Ta veşnică, ea a adormit în păcate şi griji trecătoare, şi acum Te caută neîncetat, plânge şi se căieşte. Cât timp a dormit inima mea Bunule, rugăciumea mea nu s-a înălţat la Tine, căci doar buzele vorbeau, respiraţia încet se auzea, ochii se închideau…

Trezeşte sufletul meu din somnul mut şi şterge Bunule păcatul, ca să fie liberă să Te iubească pe Tine, Unul Dumnezeu întreit în persoane. Ochii mei vor uda icoana Ta, dar ajută-mă Tu să mă iert pe mine însămi căci eu sunt propriul meu vrăjmaş, eu îmi fac rău pentru că nu ştiu să iert şi cel mai important, să mă iert pe mine.

Trezeşte inima mea, să bată în rugăciune, să se umple de Cuvântul cel bun şi roditor, să afle mângâierea cerească, liniştea şi nădejdea. Doamne, Tu cunoşti cele mai adânci locuri ale sufletului meu, curăţeşte-mă, spală-mă, ca să pot fi vrednică de Preacuratele Tale taine.

Trezeşte inima mea când nu mă pot ruga căci greu tare îmi este atunci, Te simt departe, nu îndrăznesc să Te chem dar încerc să mă adun, să lupt să Te aduc Mântuitorule în inima mea!

Doamne, oare cine mă desparte de iubirea Ta, dacă nu, eu? Unde, altundeva Te pot găsi dacă nu în inima mea?

Marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, Celui in Treime slavit si inchinat: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh - pacatele mele facute in toate zilele vietii mele si pana in ceasul de fata cu lucrul, cu cuvantul, cu gandul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipaitul si cu toate simturile mele sufletesti si trupesti, prin care Te-am maniat pe Tine, Dumnezeul meu, si am nedreptatit pe aproapele. Pentru toate acestea ma simt vinovat inaintea Ta si vreau sa ma pocaiesc. De aceea, cu smerenie, ma rog: iarta-ma si ma dezleaga de toate pacatele, ca un bun si de oameni iubitor. Amin.

Dumnezeu le face totdeauna pe toate asa cum trebuie!
Caile Lui sunt totdeauna cele mai bune chear daca noua ni se pare ca sunt rele;
Daca-i ceri lui Dumnezeu ceva si primesti altceva,ai Incredere:
Poti fi sigura ca ,la momentul potrivit,El iti da intodeauna ceea ce ai nevoie.
Ceea ce iti doresti......nu este intodeauna la fel cu ceea ce ai nevoie.
Dumnezeu nu raspunde,intodeauna la rugaciuni,deci continua sa-L urmezi fara indoieli,proteste.
Spinii de astazi...sunt floarea zilei de maine!
Dumnezeu da tot ce este mai bun celor ce-L lasa pe el sa faca alegerea!
Dumnezeu sa te binecuvanteze ! 

Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.

Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.

Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!
Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.

Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!

Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu Tatal, care in ziua de astazi ai luat Cina cea de pe urma, cu ucenicii Tai, si cu mare umilinta ai spalat picioarele lor, si ale ucenicului care Te-a vandut! Apoi, luand paine si vin in mainile Tale Cele Sfinte si binecuvantandu-le cu puterea Ta cea Dumnezeiasca, le-ai facut insusi Trupul si Sangele Tau, cu care i-ai impartasit zicand: 'Luati, mancati si beti, ca acestea sant Trupul si Sangele Meu, pentru ca sa se ierte pacatele voastre.' Cela ce tot in ziua aceasta Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatalui Tau, sa imparatesti impreuna cu El in veci, ca Unul-Nascut Fiul Sau preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugaciunile ucenicilor Tai, iarta pacatele noastre, ale tuturor, ale celor vii si ale celor raposati. Da-mi, Doamne, lacrimi fierbinti, ca sa-mi plang pacatele. Darul Tau cel curatitor, care a spalat picioarele ucenicilor Tai, sa spele si sa curateasca inima si sufletul meu, ca asa, cu vrednicie, cu curatie si cu umilinta sa ma impartasesc cu Sfintele Tale Taine, acum si in timpul mortii mele, iar in ora despartirii mele, cu bucurie sa se suie sufletul meu la Tine, fara de nici o frica, intrebare sau impiedicare sa trec vamile vazduhului, intrand in marirea Ta cea cereasca. Ajuta-mi, Doamne, ca sa Te maresc in veci, sa ma inchin Numelui Tau Celui Sfant. Amin.

Problema nu este ca Domnul a uitat promisiunea pe care ne-a facut-o, ci ca noi am uitat ce i-am promis Lui. Atunci cînd ne predam vietile în mîinile Domnului, îi promitem sa îl ascultam si sa-L cautam. Adeseori însa, uitam semnificatia acestei promisiuni. Este timpul sa ne amintim de SINGURUL care îsi aminteste de noi! De acea nu trebuie sa uitam rugaciunile si slava care trebuie sa le inchinam  Domnului.

Semnul pe care Dumnezeu ni l-a dat nu este curcubeul din vremea lui Noe, ci crucea pe care s-a jertfit Isus Hristos. Datorita acestei jertfe marete, toate promisiunile lui Dumnezeu sînt ale noastre. Nu exista furtuna pe care sa nu o putem infrunta prin puterea Cuvantului lui Dumnezeu."Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu,in El,sunt da;si prin El,amin,spre slava lui Dumnezeu prin noi."(2 Corinteni 1:20).

Calitatea noastra de crestini ne ofera un lucru pe care ceilalti oameni nu îl au: darul de nepretuit al Domnului Isus Hristos, oferit în mod gratuit, noua, celor care l-am acceptat în viata noastra.Indurarea si marea mila este darul fara de pret al lui Dumnezeu,dar ce nu poate fi castigat,nici meritat."Caci in har sunteti mantuiti,prin credinta,si aceasta nu e de la voi:este darul lui Dumnezeu;Nu din fapte,ca sa nu se laude nimeni."(Efeseni 2;8:9.)

Asadar,  ca persoana care ai acceptat îndurarea nemarginita a Domnului, sa ne facem timp sa îi multumim lui Dumnezeu pentru mila cu care priveste spre noi si pentru acest dar de nepretuit al mîntuirii.De accea cand ne rugam sa avem mare smerenie si amintirea pacatelor sa ne fie aproape.Rugaciunea din biserica este mai presus decat rugaciunea savarsita acasa,caci este inaltata de o adunare mare de oameni.Noi trebuie sa ne nevoim,iar Domnul dupa fagaduinta  Sa:"Si vom veni la el si vom face lacas la el"(Ioan;14:23.)Iar noi vom canta "Taria mea si lauda mea este Domnul"(Psalmul 117;14.)"Il voi lauda si voi canta Domnului"(Psalmul 26;11.) "Canta-voi Dumnezeului meu cat voi trai "(PSALMUL145:2).Doamne miluieste-ne.Amin.

Nu putem gasi speranta daca privim la lumea din afara. Noi trebuie sa ne amintim ca Dumnezeu a spus ca în zilele dinaintea venirii Sale, oamenii vor deveni din ce în ce mai rai, asemenea zilelor lui Noe. Aceasta trebuie sa fie speranta noastra.Domnul Iisus se intoarce ca sa aranjeze lucrurile in lume si sa -i ia pe ai Sai."Si precum a fost in zilele lui Noe,sa va fi si venirea Fiului Omului.Caci precumin zilele acelea dinainte de potop,oameni mancau si beau,se insurau si se maritau,pana in ziua in care a intrat Noie in corabie,Si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti,la fel va fi si venirea Fiului Omului."(Matei 24;37:39.) Asa ca,sa nu ne infricosam,Dumnezeu are control deplin si nimic nu-i poate indeparta mana de la noi.

Biblia este, intr-un anume inteles, o biografie in lumea aceasta a lui Dumnezeu. Intr-insa Cel Neinfatisat s-a infatisat, intr-un fel, pe Sine.

Sfintele Scripturi ale Noului Legamant sunt o biografie a Dumnezeului intrupat, in lumea aceasta. Intre ele se istoriseste cum Dumnezeu, pentru a se descoperi pe Sine oamenilor, a trimis pe Dumnezeu Cuvantul, care a luat trup si s-a facut om - si ca om le-a spus oamenilor tot ce este Dumnezeu, tot ceea ce voieste Dumnezeu de la lumea aceasta si de la oamenii dintr-insa.

Dumnezeu Cuvantul a descoperit planul lui Dumnezeu pentru lume si dragostea lui Dumnezeu pentru lume. Dumnezeu Cuvantul a grait oamenilor despre Dumnezeu cu ajutorul cuvintelor, pe cat pot cuvintele omenesti sa cuprinda Dumnezeul cel necuprins.

Tot ceea ce este de trebuinta acestei lumi si oamenilor dintr-insa, s-a spus de catre Domnul in Biblie. Intr-insa, El ne-a dat raspunsuri la toate intrebarile. Nu exista intrebare care sa chinuiasca sufletul omenesc, si sa nu-si afle raspunsul, fie direct, fie indirect, in Biblie.

Oamenii nu pot pune mai multe intrebari decat cate raspunsuri sunt in Biblie. Daca nu reusesti sa afli in Biblie raspuns la vreuna din intrebarile tale, inseamna fie ca ai pus o intrebare fara de inteles, fie nu ai stiut cum sa citesti Biblia si nu ai ispravit a citi raspunsul intr-insa.

In Biblie, Dumnezeu a facut stiute:

1) ce este lumea; de unde provine; de ce fiinteaza; incotro se indreapta; cum va sfarsi;

2) ce este omul; de unde vine; incotro se indreapta; din ce este facut; care este rostul sau; cum va sfarsi;

3) ce sunt animalele si plantele; care este rostul lor; la ce sunt intrebuintate;

4) ce este binele; de unde provine; catre ce duce; care este rostul sau; cum se poate dobandi;

5) ce este raul; de unde provine; cum a ajuns sa existe; de ce exista - cum se va sfarsi;

6) ce sunt dreptii si ce sunt pacatosii; cum ajunge un pacatos drept si cum ajunge un om drept, plin de trufie, un pacatos; cum slujeste un om pe Dumnezeu si cum slujeste pe satana; intreaga cale de la bine la rau, si de la Dumnezeu la satana;

7) totul - de la inceput pana la capat; intreaga cale a omului de la trup la Dumnezeu, de la zamislirea sa in pantece la invierea sa din morti;

8) ce este istoria lumii, istoria cerului si a pamantului, istoria omenirii; care sunt caile, rosturile, si sfarsitul lor.

In Biblie, Dumnezeu a spus absolut tot ce este de trebuinta a spune oamenilor. Biografia fiecarui om - a fiecaruia, fara exceptie - se gaseste in Biblie.

Intr-insa, fiecare dintre noi se poate afla pe sine infatisat si descris temeinic, in amanunt: toate acele virtuti si patimi pe care le ai, pe care le-ai putea avea, pe care nu le-ai putea avea.

Vei afla caile pe care propriul tau suflet si al fiecaruia dintre noi calatoreste de la pacat la neprihanire, si intreaga cale de la om la Dumnezeu si de la om la satana. Vei afla mijloacele de a te slobozi din pacat.

Pe scurt, vei afla istoria deplina a pacatului si a pacatoseniei, si istoria deplina a virtutii si a dreptatii.

De esti intristat, vei afla in Biblie mangaiere; de esti suparat, vei afla bucurie; de esti manios - impacare; de esti poftitor - infranare; de esti nesabuit - intelepciune; de esti rau - bunatate; de esti un ucigas - mila si indreptare; de iti urasti aproapele - dragoste.

Intr-insa iti vei afla leac pentru toate patimile si slabiciunile, si hrana pentru toate virtutile si implinirile.

De esti bun, Biblia te va invata cum sa ajungi mai bun; de esti milostiv, te va invata blandetea cea ingereasca; de esti inteligent, te va invata intelepciunea.

De apreciezi frumusetea si muzicalitate stilului literar, nimic nu este mai frumos sau mai miscator decat cele ce se gasesc la Iov, Isaia, Solomon, David, Ioan Teologul si Apostolul Pavel. Aici, muzica - muzica ingereasca a adevarului cel vesnic al lui Dumnezeu - este invesmantata in cuvinte omenesti.

Cu cat citeste si cerceteaza cineva Biblia, cu atat afla pricini de a o cerceta pe cat de des cu putinta. Potrivit Sf. Ioan Gura de Aur, [Biblia] este precum o radacina inmiresmata, care raspandeste tot mai multa mireasma, pe masura ce este frecata.

La fel de important ca a cunoaste de ce ar trebui sa citim Biblia, este a cunoaste cum ar trebui sa citim Biblia.

Cele mai bune calauze pentru aceasta sunt sfintii Parinti, in frunte cu Sfantul Ioan Gura de Aur, care, am putea spune, a scris o a cincea Evanghelie.

Sfintii Parinti recomanda o pregatire temeinica inainte de citirea si cercetarea Bibliei; dar in ce consta aceasta pregatire?

Intai de toate, in rugaciune. Roaga-te Domnului sa-ti lumineze cugetul - ca sa poti intelege cuvintele Bibliei - si sa-ti umple inima cu harul Sau - ca sa poti simti adevarul si viata acelor cuvinte.

Da-ti seama ca acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care le graieste si le rosteste catre tine, personal. Rugaciunea, laolalta cu celelalte virtuti aflate in Evanghelie, este cea mai buna pregatire a cuiva pentru intelegerea Bibliei.

Cum ar trebui sa citim Biblia? Cu rugaciune si evlavie, caci in fiecare cuvant de acolo se gaseste cate un strop din adevarul vesnic, si toate cuvintele impreuna alcatuiesc marea cea nemarginita a Adevarului celui Vesnic.

Biblia nu este o carte, ci viata; deoarece cuvintele sale „duh sunt, si viata sunt” (Ioan 6:63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi intelese daca le cercetam in duhul Duhului lor, si cu viata vietii lor.

Este o carte care trebuie citita cu viata[1] - punandu-o in practica. Ar trebui mai intai traita, si apoi inteleasa.

Aici se potrivesc cuvintele Mantuitorului: „De va voi cineva sa faca voia lui, va cunoaste pentru invatatura aceasta, ca de la Dumnezeu este” (Ioan 7:17). Fa-o, ca sa o poti intelege. Aceasta este regula fundamentala a exegezei ortodoxe.

La inceput, de obicei cineva citeste Biblia repede, iar apoi tot mai incet, pana ce va ajunge sa citeasca cuvant cu cuvant, si nici macar, intrucat in fiecare cuvant descopera un adevar nepieritor si o taina negraita.

In fiecare zi sa citesti cel putin un capitol din Vechiul si din Noul Legamant; dar, in acelasi timp, sa asterni intru lucrare si cate o virtute. Lucreaz-o pana cand devine o obisnuinta.

Sa spunem, de pilda, ca cea dintai virtute este iertarea vorbirii de rau. Aceasta sa fie indatorirea ta de zi cu zi. Si, pe langa ea, roaga-te Domnului: „O, milostive Doamne, invredniceste-ma sa am dragoste pentru cei ce ma vorbesc de rau!”

Iar cand ai facut din aceasta virtute o obisnuinta, fiecare din celelalte virtuti ce-i urmeaza iti vor fi mai usoare, si tot asa, pana la cea din urma.

Lucrul de capatai este sa citesti Biblia pe cat de mult cu putinta. Cand mintea nu intelege, va simti inima; si daca nici mintea nu intelege, nici inima nu simte, citeste din nou, caci prin citire semeni in suflet cuvintele lui Dumnezeu.

Si acolo nu vor pieri, ci treptat si pe nesimtite vor trece in firea sufletului tau; si se ti va petrece ceea ce a grait Mantuitorul despre omul care „arunca samanta in pamant, si doarme, si se scoala noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cand nu stie el” (Marcu 4:26-27).

Lucrul de capatai este: seamana, si Dumnezeu este cel ce pricinuieste si ingaduie ca ceea ce s-a semanat, sa creasca (1 Cor. 3:6)[2]. Dar nu zori izbanda, ca nu cumva sa ajungi ca omul care seamana astazi, si maine vrea deja sa culeaga.

Prin citirea Bibliei, adaugi dospeala la aluatul sufletului si trupului, care creste treptat si umple sufletul pana ce l-a patruns pe de-a-ntregul si il face sa se inalte cu adevarul si dreptatea Evangheliei.

In fiecare caz, poate fi aplicata fiecaruia dintre noi pilda Mantuitorului despre semanator si samanta. Samanta Adevarului Dumnezeiesc ne este data in Biblie.

Citindu-o, aruncam acele seminte in suflet. Multe cad in pamantul pietros si colturos ale sufletului nostru, dar cateva cad si in pamantul cel rodnic al inimii noastre - si rodesc.

Si cand zaresti roada si o gusti, dulceata si bucuria te vor indemna sa cureti si sa ari partile stancoase si colturoase ale sufletului si sa le semeni cu samanta cuvantului lui Dumnezeu.

Stii cand un om este intelept, pentru Hristos Domnul? - Atunci cand asculta cuvintele Sale si le poarta mai departe. Inceputul intelepciunii este ascultarea de cuvantul lui Dumnezeu (Matei 7:24-25)[3].

Fiecare cuvant al Mantuitorului are puterea si taria de a tamadui atat suferintele trupesti, cat si cele duhovnicesti. „Ci numai zi cu cuvantul, si se va tamadui sluga mea” (Matei 8:8). Mantuitorul a zis cuvantul - si sluga sutasului s-a tamaduit.

Precum a facut odata, chiar si acum Domnul zice neincetat cuvintele Sale catre tine, catre mine, si catre noi toti. Dar trebuie sa ne luam ragaz, si sa ne afundam intr-insele si sa le primim - cu credinta sutasului.

Si o minune ni se va petrece, si sufletele noastre se vor tamadui precum s-a tamaduit sluga sutasului. Caci se spune in Evanghelie ca au adus la Dansul pe multi indraciti, iar El izgonea duhurile cu un cuvant, si tamaduia pe toti cei bolnavi (Matei 8:16)[4].

Inca mai face si astazi acestea, caci Domnul Iisus este „ieri si astazi acelasi, si in veci” (Evr. 13:8).

Cei ce nu asculta la cuvintele lui Dumnezeu vor fi judecati la Infricosata Judecata, si va fi mai rau pentru ei in Ziua Judecatii, decat a fost pentru Sodoma si Gomora (Matei 10:14-15).[5]

Ia aminte - la Infricosata Judecata ti se va cere sa dai seama despre ce ai facut cu cuvintele lui Dumnezeu, fie de le-ai ascultat si le-ai tinut, fie de te-ai bucurat intru ele sau te-ai rusinat de ele.

De te-ai rusinat de ele, si Domnul se va rusina de tine cand va veni intru slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri (Marcu 8:38)[6].

Putine din cuvintele oamenilor nu sunt desarte si zadarnice. Putine sunt, deci, cuvintele de care sa nu ne grijim la judecata (Matei 12:36)[7].

Pentru a ne pazi de aceasta, trebuie sa cercetam si sa invatam cuvintele lui Dumnezeu din Biblie si sa ni le insusim; caci Domnul le-a dat oamenilor ca ei sa le poata primi, si prin mijlocul lor sa primeasca si insusi Adevarul lui Dumnezeu. In fiecare cuvant al Mantuitorului exista mai multa vesnicie si neclatire decat in toate cele ale cerului si ale pamantului, in intreaga lor istorie.

Prin urmare, El a grait: „Cerul si pamantul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece” (Matei 24:35). Aceasta inseamna ca Dumnezeu si toate cele ale lui Dumnezeu sunt intru cuvintele Mantuitorului. Asa ca ele nu pot trece.

Daca un om le primeste, este mai neclintit decat cerul si pamantul, caci intr-insele se afla o putere care il face pe om fara de moarte si vesnic.

Invatarea si plinirea cuvintelor lui Dumnezeu il inrudeste pe om cu Domnul Iisus. El Insusi a descoperit aceasta, atunci cand a grait: „Maica mea, si fratii mei sunt acestia, care aud cuvantul lui Dumnezeu, si-l fac pre dansul” (Luca 8:21).

Acestea inseamna ca daca auzi si citesti cuvantul lui Dumnezeu, esti frate vitreg al lui Hristos. Daca il indeplinesti, esti frate deplin al lui Hristos. Aceasta este o bucurie si o cinstire mai mare decat cea a ingerilor.

Cand inveti din Biblie, se revarsa in suflet o anume fericire, de neasemuit cu nimic pamantesc. Mantuitorul a grait despre ea, atunci cand a zis: „Fericiti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu, si-l pazesc pre el” (Luca 11:28).

Mare este taina cuvantului - intr-atat de mare, incat cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Hristos Domnul, este numit in Biblie „Cuvantul” sau „Logosul”.

Dumnezeu este Cuvantul (Ioan 1:1). Toate acele cuvinte ce vin de la Cuvantul cel vesnic si desavarsit, curg de la Dumnezeu, Dumnezeiescul Adevar, Vesnicia si Dreptatea. Daca le asculti pe ele, il asculti pe Dumnezeu. Daca le citesti, cuvintele directe ale lui Dumnezeu citesti.

Dumnezeu Cuvantul s-a facut trup, s-a facut om (Ioan 1:14)[8], iar omul mut, gangav a inceput sa rosteasca cuvintele adevarului si dreptatii vesnice a lui Dumnezeu.

In cuvintele Mantuitorului exista un anume licoare a nemuririi, care curge strop cu strop in sufletul omului ce citeste cuvintele Sale si ii aduce sufletul dintru moarte la viata, dintru clatire[9] intru neclatire.

Mantuitorul a aratat aceasta, atunci cand a zis: „Amin Amin graiesc voua: Ca cela ce asculta cuvintele mele, si crede celui ce m-a trimis pre mine, are viata vesnica... ci s-a mutat din moarte in viata” (Ioan 5:24).

Astfel, Mantuitorul face afirmatia cruciala: „Amin Amin graiesc voua: De va pazi cineva cuvantul meu, nu va vedea moartea in veac” (Ioan 8:51).

Fiecare cuvant al lui Hristos este plin de Dumnezeu. Asa ca, atunci cand intra in sufletul unui om, il curata de toata intinaciunea. Din fiecare cuvant al Sau vine o putere care ne curata de pacat.

Astfel, la Cina cea de Taina, Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai, ce obisnuiau sa asculte neincetat cuvantul Sau: „Acum voi curati sunteti, pentru cuvantul care am grait voua” (Ioan 15:3).

Hristos Domnul si Apostolii Sai numesc toate cele scrise in Biblie cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul Domnului (Ioan 17:14; Fapte 6:2, 13:46, 16:32, 19:20; II Cor. 2:17; Col. 1:15, II Tes. 3:1), si daca nu il citesti si il primesti astfel, vei ramane desart si zadarnic, intru vorbele cele mute, gangavite ale oamenilor.

Fiecare cuvant al lui Dumnezeu este plin de Adevarul lui Dumnezeu, care sfinteste sufletul pentru intreaga vesnicie, odata ce intra intr-insul.

Astfel se intoarce Mantuitorul catre cerescul Sau Parinte, in rugaciune: „Parinte! Sfinteste pre ei intru Adevarul tau, Cuvantul tau adevar este” (Ioan 17:17).

Daca nu primesti cuvantul lui Hristos ca fiind cuvantul lui Dumnezeu, ca fiind cuvantul Adevarului, atunci minciuna si tatal minciunii din launtrul tau se razvratesc impotriva sa.

In fiecare cuvant al Mantuitorului exista multe mai presus de fire si pline de har, si acestea sunt cele ce revarsa har asupra sufletului omului, atunci cand il viziteaza cuvantul lui Hristos.

Prin urmare, Sfintii Apostoli numesc intreaga alcatuire a lacasului mantuirii „cuvantul harului lui Dumnezeu” (Fapte 20:32).

Ca o putere vie si plina de har, cuvantul lui Dumnezeu are un efect facator de minuni si datator de viata asupra omului, atata vreme cat il asculta cu credinta si il primeste cu credinta (1 Tes. 2:13)[10].

Totul este pangarit de pacat, insa totul se curateste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune - totul - toata zidirea, de la om pana la un vierme (1 Tim. 4:5)[11].

Prin Adevarul care il poarta intr-insul si prin Puterea pe care o are intr-insul, cuvantul lui Dumnezeu este „mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile, si strabate pana la despartitura sufletului, si a duhului, si a madularelor, si a maduvei, si judecator cugetelor si gandurilor inimii” (Evrei 4:12). Nimic nu ramane ascuns in fata sa ori pentru el.

Deoarece fiecare cuvant al lui Dumnezeu cuprinde Cuvantul lui Dumnezeu cel vesnic - Logosul - are puterea sa nasca si sa innoiasca oamenii. Si cand un om se naste din Cuvant, se naste din Adevar.

Din aceasta pricina Sfantul Iacov Apostolul scrie catre crestini ca Dumnezeu Tatal i-a nascut „cu cuvantul adevarului” (1:18); si Sfantul Petru le spune ca au fost „nascuti a doua oara... prin cuvantul lui Dumnezeu celui viu, si care petrece in veac” (1 Petru 1:23).

Toate cuvintele lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a grait catre oameni, vin de la Cuvantul cel Vesnic - Logosul, care este Cuvantul vietii si daruieste Viata vesnica.

Cel ce vietuieste pentru Cuvant, se poarta pe sine de la moarte la viata. Cel ce se umple pe sine cu viata vesnica, se face biruitor al mortii si „partas Dumnezeiestii firi” (2 Petru 1:4), si fericirea sa nu va avea sfarsit.

Rostul de capatai si cel mai insemnat al tuturor acestora este credinta si simtirea iubirii pentru Hristos Domnul, caci taina fiecarui cuvant al lui Dumnezeu se dezvaluie sub caldura acelei simtiri, asa cum petalele unei flori inmiresmate se deschid sub caldura razelor soarelui. Amin.

* Din Lupta pentru Credinta, vol. IV, Comori ale spiritualitatii ortodoxe sarbe, traducere din lb. sarba de Arhimandrit Theodor Mika si Pr. Dr. Stefan Scott (Grayslake, IL: The Free Serbian Orthodox Diocese of United States of America and Canada, 1989

Arhimandritul Iustin Popovici

1. Sa ascultam cu evlavie Sfanta Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare.

2. Sa tinem toate posturile de peste an.

3. Sa cinstim fetele bisericesti.

4. Sa ne spovedim si sa ne impartasim in fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori, daca in fiecare post nu putem, cel putin odata pe an, in Postul Pastilor.

5. Sa ne rugam pentru cei ce stau in fruntea tarii.

6. Sa tinem posturile pe care le-ar orandui episcopul sau mitropolitul locului in vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.

7. Sa nu citim carti eretice sau ale sectarilor.

8. Sa nu instrainam, nici sa folosim, spre scopuri straine, lucrurile bisericesti sau averea Bisericii.

9. Sa nu facem nunti si ospete, sau alte petreceri, in timpul posturilor.

Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul!

Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.

Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce: Iertate sa-ti fie pacatele... Amin.

“Tinerii si fecioarele si batrânii sa laude numele Domnului, caci numai numele Lui s-a înaltat” (Ps. 148, 12).
Cu mintea sa ne gândim la slava în care salasluieste Dumnezeu, cu inima sa-L iubim ca pe binele cel mai înalt, cu gura sa-L preamarim pe Domnul în rugaciuni fierbinti.

Daca astazi am aflat cât de mare este pacatul înjuraturii, sa ne silim din toate puterile sa nu-l savârsim niciodata. Mai bine este sa ne pierdem graiul, decât sa aruncam spre ceruri veninul rautatii.

“A înjura nu-ti învata gura si a ocarî pe Cel Sfânt nu te obisnui. Caci precum sluga rea multe batai primeste, asa si cel ce înjura, de pacat nu se va curata”(Întelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah 23, 8).

Sa nu uitam cuvântul Domnului Iisus: “Va spun ca pentru orice cuvânt desert pe care îl vor rosti, oamenii vor da socoteala la ziua judecatii”(Matei 12,36)”.

Poate ca pâna astazi nu v-ati dat seama cum va omorâti sufletul cu acest pacat. Hotarâti-va ca macar de acum înainte sa nu va lasati muscati de sarpele veninos, de fiara iadului.

Alta mare datorie ce va revine este aceea de a mustra si a opri pe cei ce iau în desert numele sfinte. În legea veche citim ca atunci când un iudeu auzea pe alt cetatean hulind numele lui Iehova (Iehova = numele lui Dumnezeu în ebraica), îsi astupa urechile, îsi rupea hainele în semn de durere si indignare. Fireste ca odata cu aceste semne de protest îl mustra pe hulitor, sau, cum am aratat la început, îl ducea înaintea capeteniilor religioase spre judecata.

Asa se cuvine sa reactionam si noi, crestinii. Ori de câte ori auzim pe un semen de-al nostru ocarând numele Domnului, sa ne rupem nu hainele, ci inimile de durere, ca prin sudalma este necinstit Împaratul cerului, Mielul lui Dumnezeu, Care S-a lasat jertfit pentru pacatele noastre, sau alta persoana sfânta. Cu mustrarea, cu povata, cu sfatul, datori suntem sa intervenim, ca sa se stârpeasca dintre noi aceasta deprindere infernala.

Si numai când vom smulge cu totul din gradina neamului nostru buruiana otravitoare a sudalmei, vom avea dreptul sa ne numim oameni civilizati si crestini buni.

Pr. Dr. Stefan Slevoaca

Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui.

Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!

O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.