AXA apare după o pauză de aproape un an, în care am schimbat formatul şi, într-o oarecare măsură şi tonul discursului. Cu această serie nouă, am considerat că este necesar ca subiectele pe care le tratăm să fie, în totalitate, subiecte esenţiale pentru cititorul AXA – fără să mai lăsăm timpul de respiro, aşa cum am făcut în seria încheiată cu numărul 50.

Am putea spune altfel, că ne-am radicalizat în discurs. Şi asta pentru că vremurile s-au radicalizat împotriva noastră. Trebuie spus lucrurilor pe chiar numele lor, exprimarea metaforică rămânând în sarcina altor reviste, care pun preţ pe stilul literar. Astfel, de exemplu, probleme ca vaccinarea copiilor sau ca Roşia Montana sunt tratate la modul cel mai propriu. Vaccinarea este un mod de a îmbolnăvi copii, lucru ştiut în mediile medicale din România şi din multe alte ţări, asupra căruia se aruncă un văl de tăcere; este cunoscut statistic şi din practica medicală că, în ţara noastră, cele mai multe cazuri de SIDA provin din infectarea voită a copiilor internaţi în diferite spitale din ţară, copii care aveau cu totul alte diagnostice la internare. Nimeni nu a făcut, niciodată, nici o anchetă asupra acestei crime oribile pusă la cale şi dusă la îndeplinire cu premeditare – despre acest subiect puteţi citi în acest număr, unde mai puteţi afla că nu există acea vaccinare obligatorie despre care se tot vorbeşte şi că puteţi refuza vaccinarea în baza legilor în vigoare. Afacerea Roşia Montana este pur şi simplu o escrocherie, făcută de unii dintre cei mai mari escroci din lume, cu concursul de netăgăduit al guvernanţilor români; mai precis al tuturor guvernanţilor români. Nu suntem doar jefuiţi – zăcământul aurifer de la Roşia Montana este, în mod oficial, cel mai mare din Europa – ci suntem şi batjocoriţi. Suntem consideraţi idioţi, tot în mod oficial, şi ni se dau explicaţii ca atare.

Deşi poate părea lipsit de importanţă, noi credem că este esenţial să cunoaştem faptul că imnul Uniunii Europene – care este şi imnul nostru, de vreme ce facem parte din această uniune – este tradus cu totul defectuos în limba română; şi, mai departe, credem că este edificatoare o traducere corectă, pe care o veţi găsi în paginile ce urmează; fiindcă, după cum veţi vedea, acest imn este o invocaţie păgână, cu alte cuvinte este o poziţie profund anticreştină – iudeofrancmasonică -, deci antiromânească. Iată cum devenim noi luptători împotriva lui Hristos, şi iată ce este structura în care existăm şi pe care o ascultăm orbeşte, prin conducătorii noştri.

Tot în acest număr 51 al AXEI, veţi putea afla lucruri foarte importante despre globalizare, despre tehnica de înşelare denumită „ecumenism”, precum şi despre cei care sunt în spatele acestei încercări de a domina întreaga lume, prin distrugerea popoarelor. Într-un alt material din acest număr veţi putea vedea imaginile – cu detalii – a 76 de plăci, cunoscute ca plăcile de la Sinaia, despre care se ştiu atât de puţine lucruri şi care, după cum veţi vedea, ar putea însemna imens pentru înţelegerea istoriei şi a identităţii românilor.

Rubrica „Sabia de foc” aparţine, în acest număr, proorocirilor şi vedeniilor câtorva dintre Sfinţii Părinţi, despre Apocalipsă şi despre vremurile din urmă. Este vorba despre Vedenie despre Înfricoşata Judecată -Sfântul Ierarh Nifon, Cugetările unei inimi smerite – Monahul Vasile, Vedenie despre Antihrist, căderea în erezii, semnul fiarei, sfârşitul lumii… - Sfântul Ioan de Kronstadt, Epoca lui Antihrist – Sfinţi Părinţi, Proorociri despre vremurile din urmă şi căderea creştinească a Moldovei – Sfântul Mitropolit Varlaam, Viziune despre Apocalipsă – Stareţul Antonie. Am ales aceste texte – şi nu altele, cu toate că sunt mult mai multe astfel de texte, aparţinând Sfinţilor Părinţi – pentru faptul că lucrurile descrise de aceşti Sfinţi Părinţi sunt vizibile astăzi, în foarte mare măsură; doar orbii şi nici aceia, ar putea să nu le vadă. Astfel că nu trebuie să fii teolog să recunoşti semnele despre care se vorbeşte în aceste rânduri – trebuie „doar” să crezi că Hristos a Înviat.

În „Râpa robilor”, în acest număr, stă un tânăr de 16 ani – Florea Găman – care a fost ucis, împreună cu alte sute de tineri, în anul 1939, pentru păcatul de a fi făcut parte din organizaţia de tineret a Mişcării Legionare. Este, de fapt, arătarea unui martir, din lungul şir de mărturisitori ai secolului trecut, despre care vom vorbi şi în numerele viitoare.

De la ultimul număr al seriei vechi şi până acum, s-au întâmplat multe şi grele lucruri şi în ceea ce ne priveşte. Nu-l vom spune decât pe cel mai greu: pe data de 2 august a plecat la Domnul fratele nostru Florin Stuparu, în vârstă de cincizeci de ani, în condiţii cu totul suspecte. A plecat la Domnul, dar nu putem spune că a plecat dintre noi sau că nu mai e cu noi; şi în nici un caz că a murit. Însă, ceea ce spunem din tot sufletul este că Florin Stuparu este aici, în AXA, al cărui membru fondator este. Aici şi în acest număr el continuă să arate vremii, oglinda ei – ca de fiecare dată. Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească şi să-l mântuiască pe fratele nostru Florin Stuparu, pe care îl avem şi îl vom avea cu noi până la sfârşit.

În cele din urmă, trebuie să vă mărturisim că facem AXA doar pentru a vă fi de folos, pentru a putea afla şi înţelege vremurile pe care le trăim cu toţii, şi pentru a ne feri de înşelările care au căpătat, în timpurile acestea, chipuri îngereşti. Ca urmare, vă rugăm să vă faceţi timp să citiţi AXA – pentru frăţiile voastre ar fi folositor, iar pentru noi ar fi un semn de rodire a micilor noastre osteneli puse pentru ca această revistă să se afle acum în faţa ochilor domniilor voastre.

Comenzi la nr. de telefon 0721094447- Ionut Ruse
sau la adresa de email: ionut@axa.info.ro
si prin posta la adresa: Ionut Ruse, loc. Chirnogi, Jud. Cal

 Scris de Mugur VASILIU

25 iulie, ora 19 - Piatra Neamţ - SALA MICĂ a Casei de Cultură a Sindicatelor Bdul Republicii, Nr. 15
26 iulie, ora 19 - Suceava - Casa de Cultură a Sindicatelor, Str. Ştefan cel Mare, nr. 20A
27 iulie, ora 19 - Botoşani - Cinematograful UNIREA, Str. Unirii, nr. 24
28 iulie, ora 19 - Iaşi - Sala de consiliu „Dr. Iustin Moisescu”, Complexul Catedralei Mitropolitane
29 iulie, ora 10 - Huşi - Biblioteca Municipală, Str. A.I. Cuza, Bl. I-1
29 iulie, ora 19 - Tecuci - Casa de Cultură, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 62
30 iulie, ora 10 - Oneşti
30 iulie, ora 19 - Miercurea Ciuc

Multe concepte folosite astăzi au fost deturnate de la înţelesurile proprii lor. Între acestea, concepte precum "tradiţie", "naţionalism" şi "patriotism" se folosesc tot mai des, cu sensuri denaturate - fie impregnate de caracteristici peiorative, fie tributare ale unui entuziasm care nu poate ţine locul de adevăr. 
Axa Neamului consideră că aceste trei concepte sunt vitale, atât pentru înţelegerea corectă a problemelor cu care se confruntă societatea românească contemporană, cât şi pentru găsirea unor soluţii proprii la aceste probleme – iar pentru a găsi soluţii reale, trebuie mai întâi să cunoşti adevăratele probleme.
Astfel, Axa Neamului încearcă să definească corect aceste trei noţiuni, pentru a schiţa soluţiile potrivite situaţiei în care ne aflăm. Pentru acest demers, Axa Neamului organizează întâlniri publice în toată ţara, întâlniri la care aşteaptă participarea celor interesaţi de cele numite mai sus.

 Scris de  Mugur Vasiliu

Se petrece acum şi aici, sub ochii noştri care au încetat să ne mai lumineze sufletele deşi stau larg deschişi. Întâi s-a răspândit un zvon îngrozitor, de către răspândaci de sorginte dubioasă. Apoi, timp de 21 de ani, s-au auzit tot felul de scenarii care aveau aceeaşi temă: pierderea Ardealului; atât de multe şi, printre ele, unele atât de absurde, încât cu greu puteau fi crezute. Dar, în puzderia de zvonuri, se ascundeau şi planurile adevărate, care însă, prin apropierea de cele imposibile, păreau şi ele, într-un fel, la fel de imposibile – acesta este un binecunoscut truc de ascundere a adevărului. De fiecare dată a reuşit – şi acum a reuşit.
Se ştia din anii 1987, 1988 că există intenţia criminală de dezmembrare a României şi că, dincolo de intenţie, existau şi nişte planuri, o strategie cu acest scop. După evenimentele din decembrie 1989 – adică după lovitura de stat şi măcelul făcut de aceiaşi autori – lucrul a început să capete contur: în martie 90, la Târgu Mureş a fost făcută, de către serviciile secrete maghiare împreună cu parte din populaţia maghiară din zonă, prima încercare de rupere a Ardealului din trupul României, după mai multe decenii. N-a reuşit. De altfel, lovitura a fost pregătită destul de pripit în cancelariile europene şi la Budapesta, pe de-o parte, iar pe de altă parte lipsea exerciţiu participării la istorie, atât în ceea ce îi priveşte pe maghiari cât şi în ceea ce ne priveşte. După Târgu Mureş, uşor-uşor am început să aflăm cum stau lucrurile – cum anume stau lucrurile, măcar o parte dintre ele. Am aflat că Ungaria a sprijinit activ atât declanşarea loviturii de stat din 1989, prin Laslo Tokes şi prin angajarea de trupe speciale care jucau rolul de terorişti, cât şi implementarea „democraţiei” proprie unei europe decăzute, atât creştin, cât şi moral – mai precis spus, unei alte europe. Toate acestea au fost făcute de maghiari, în schimbul promisiunii ferme că Ardealul va face parte din Ungaria – există şi un mit al „Ungariei mari”, care este pe cât de penibil şi caraghios, pe atât de periculos. Ceea ce este foarte interesant este că nici un istoric român nu mai pomeneşte de faptul că, mare parte din teritoriul actual al Ungariei, este teritoriu românesc – mai precis până la Tisa -, furat în alte ocazii istorice. Aşa că, ar fi corect ca acest mit al „Ungariei mari” să se refere la actualul teritoriu care este ilegal şi fraudulos de mare, deşi seamănă cu câteva judeţe din România.
Am mai aflat de aşa numitele planuri – oficiale, deşi prezentate cu rezervă – Huntington, al căror autor – Samuel Phillips Huntington – prezenta în cartea lui, The Clash of Civilizations, harta României fără Ardeal; am aflat, desigur neoficial, cum că atât Uniunea Europeană cât şi Statele Unite ale Americii susţin şi garantează ca acest rapt teritorial să se pună în fapt; am aflat, de asemenea, cum că există un plan după care parte din România a Moldovei şi Basarabia urmează să se unească pentru a forma un stat de sine stătător, care se va numi ceva cu Israel; că este mare nevoie ca ţiganii să aibe propria lor republică – fără nici un fel de glumă, deşi sunt de acord că este de tot râsul până aici – iar noua republică va fi o parte din Oltenia cu capitala la Strehaia şcl. Dar am mai aflat şi că, de jur-împrejurul Ţării, statele privesc cu lăcomie la tot teritoriul României. Şi multe altele am mai aflat, în toţi aceşti ani.
De neînţeles însă – nu ne-a folosit la nimic ce am aflat; foarte puţini au luat în serios toate aceste lucruri. Mai mult, cei care au considerat că trebuie să atragă atenţia românilor asupra pericolului, din ce în ce mai evident şi eminent, au fost şi sunt consideraţi ca fiind extremişti. Revista AXA are o rubrică permanentă referitoare la situaţia din zona Harghita Covasna, rubrică realizată de Centrul de studii al Forumului Civic din Harghita, Covasna şi Mureş, pusă la dispoziţie de neobositul luptător pentru România, Profesorul Ioan Lăcătuşu. Din pricina acestei pagini suntem consideraţi şovini şi extremişti, iar unii dintre abonaţii revistei noastre s-au retras pur şi simplu – motivând că ei nu sunt de acord cu această perspectivă „şovină” şi „extremistă”, că nu-i interesează ce se petrece la Harghita Covasna şi că ei sunt…ortodocşi! Sigur că inepţia depăşeşte puterea de imaginaţie omenească, şi, la fel de sigur, că prostia este eternă.
Astfel că, în acest moment în care Uniunea Europeană a arătat cu mare claritate că susţine dezmembrarea României prin acceptarea unei reprezentanţe diplomatice secuieşti la Bruxelles; în acest moment, când este mai evident decât evidenţa însăşi că Statele Unite ale Americii şi armata internaţională şi suprastatală NATO – care a absorbit puterea militară a României, lăsând-o fără apărare militară -, nu oferă nici un sprijin României, în orice eventual conflict (fapt demonstrat în cazul conflictului Canalului Bâstroe); tocmai în acest moment, apare ca o poveste duioasă, gospodărească, legitimă şi nevinovată, „reorganizarea teritorială administrativă” a României. Trebuie să fii cu totul înapoiat mintal să nu vezi şi să nu înţelegi ce se întâmplă. Sau trebuie să fii orb, ca opţiune existenţială.

CITIŢI RESTUL ARTICOLULUI AICI: http://axa.info.ro/

 Scris de  Mugur VASILIU

Scris de  Mugur VASILIU

Motto: "Iepurașul mustăcios e de Paște norocos,
nu-ți lasă cadou în ghete, are el alte secrete:
pasca, oul înroșit, cozonacul, mielul fript și un Paște Fericit!"
(urare "tradițională" de sezon)

Suntem în Postul Mare. Mai sunt mai puţin de două săptămâni până la Înviere. Cu o mare grijă faţă de cumpărători, negustorii au început deja să-şi vândă marfa, specială pentru "Sfintele Sărbători" – cu varianta "Sfintele Sărbători de Paşti". Dacă, cumva, am fi picat chiar acum pe planeta Pământ şi ne-am fi întrebat ce sărbătoari sunt acestea, atunci cu siguranţă că am fi aflat lucruri, pe care noi cei de acum nu le mai observăm, nu le mai vedem, cu care ne-am obişnuit, dar care sunt cu totul pierzătoare pentru noi.

Aşadar, sărbătorile care urmează încep să se întrezărească: apar iepuraşii, din ce în ce mai des, pe firmele luminoase – cu variante multiple: domni cu urechi de iepuraşi, domnişoare dezbrăcate cu aceleaşi urechi care însă seamănă mai mult cu nişte "corniţe", sau chiar iepuraşii coloraţi, frumoşi şi pufoşi (la fel cum colorate sunt revistele cu iepuraşi, cu plai şi cu boi). Toate acestea sunt, după cum spune lumea, "haioase". Deci, este o sărbătoare cu iepuraşi. Au apărut însă şi puişorii de găină, desigur gălbui şi desigur tare frumoşi şi pufoşi. Nu este nici o îndoială, la această fotografie trebuie adăugate şi ouăle colorate: roşu, galben, verde, albastru şi restul culorilor. Dacă mai punem că mirosul acestor sărbători se bazează pe miel – cu variantele ciorbă şi la cuptor – atunci vom începe să înţelegem cât de importantă şi în acelaşi timp animalieră este această sărbătoare sau "Sfintele Sărbători de Paşti". Atenţie: de o deosebită importanţă sunt, şi de această dată – ca şi la sărbătoarea porcului de crăciun – cadourile, darurile. E un fel de parolă: "Ce ai vrea să-ţi aducă iepuraşul?", care legitimează şi încununează această minunată sărbătoare de "primăvară".
Ceea ce vă povestesc eu aici, puteţi vedea şi chiar vedeţi şi Domniile Voastre, oriunde v-aţi localiza în credincioasa noastră ţară de 87% ortodoxie. Şi cu siguranţă că vedeţi toate acestea – plus motivul generator pentru toate sărbătorile tuturor românilor, steaua polară a existenţei noastre: coca cola! Nu trebuie uitat nici filmul de mare efect – pe care îl vedem în fiecare an şi care ne arată o poveste neoprotestantă, anticreştină, cu un personaj care nu are nimic a face cu Hristos - care nu a fost, nu este şi nici nu va fi vreodată vedetă de film. Acesta este tabloul sărbătorilor de primăvară sau a "Sfintelor Sărbători de Paşti", la români.

CITIŢI RESTUL ARTICOLULUI AICI