O, iartă-mi, Te rog, Doamne,atâtea rugăciuni,
Prin care-Ți cer, și pâine, și pază, și minuni,
Căci am făcut adesea din Tine – Robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îți cer, îți cer intr-una să faci Tu voia mea,
Îți cer s-alungi necazul, să-mi lași un loc în Rai Și să-mi slujești în toate: să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
Gândindu-mă că dacă-Ți cânt și Te slăvesc,
Am drept să-Ți cer într-una să-mi faci tot ce-mi doresc,
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga,
Și învață-mă ca altfel să stau în fața Ta,
Nu tot cerându-Ți Ție, să fii Tu Robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga,
E să-mi doresc în toate să fie voia Ta!
