Duhul lui Dumnezeu a lucrat şi printre păgâni, deşi cu mai puţină putere, găsind în
rândurile lor adepţi, cu toate că nu-L cunoşteau cu adevărat pe Dumnezeu. Fecioarele proorocite, de pildă, îşi păstrau fecioria pentru un Dumnezeu necunoscut, dar pe care-1 socoteau Creatorul universului, Atotputernic să guverneze lumea. Filozofii păgâni erau în întunecimea necunoaşterii lui Dumnezeu, dar căutând adevărul, puteau primi, într-o oarecare măsură, Duh Sfânt. S-a spus de fapt: „Când păgânii, care nu au lege, îşi sunt loruşi lege” (Romani 2, 14). Aşa de plăcut este adevărul lui Dumnezeu, încât exclamă: „Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit” (Psalmul 84, 12). Aşadar cunoaşterea lui Dumnezeu a fost descoperită poporului ales, care Îl iubea pe Dumnezeu, în timp ce păgânii îl ignorau, de la căderea lui Adam până la întruparea Domnului Hristos