Buna ziua!
Sunt o mama singura, am 41 de ani si un copil de 2 ani.
Am intitulat astfel cele ce voi scrie deoarece sunt situatii in care imi simt credinta, in care am fost crescuta, pusa la indoiala.
Bona care ma ajuta sambata sa imi cresc copilul, pentru ca eu sa pot face celelalte treburi gospodareti, este de alta credinta, este pocaita.
De multe ori imi vorbeste de credinta ei,,, iar eu o ascult si atat.
Recent imi spune ca noi, ortodocsii si celelalte religii, am dat o interpretare total diferita bibliei si, ca si concluzie, ca vom ajunge in iad.
Uneori, vorbindu-mi atat de frumos din biblie, imi sadeste in mine dorinta de a o urma, dupa care imi revin si imi spun, adevarata ta credinta sta in sufletul tau si in faptele pe care la faci.
Insa mi-e teama de acele momente cand o simt ca imi este alaturi si probez dorinta de a-i fi recunoscatoare pentru ajutorul care mi-l ofera.
Gresesc undeva, in atitudine? Intreb, deoarece nu as vrea sa ma aflu vreodata intr-un moment de vulnerabilitate emotionala si sa fac un gest pe care sa il regret ulterior.
Va intreb, cele ce simt arata ca mi-am pierdut credinta?
Inapoi la blogul hanus lacramioara, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fcrestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fblogentry_id%253D5812%2526user%253DDada17&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
