Category:
marturisiri duhovnicesti
Mărturia Sfântului Nicolae Velimirovici despre un om care s-a întors de la eretici
Ne-a povestit un meseriaş din Backa: “Trecusem la sâmbătari, şi nici nu mă gândeam să mă mai întorc la Biserica Ortodoxă. Mă rugam însa cu osârdie lui Dumnezeu pentru mântuirea mea. Şi milostivul Dumnezeu mi-a arătat odată în vis unde este adevărul. În jur, nici ţipenie de om. Erau multe cristelniţe aşezate la rând. Deodata, în partea stângă s-a arătat tatăl meu, care repausase, şi împreună cu el un arhiereu cu barbă albă şi cu veşminte ţesute cu fir aurit. Acest arhiereu s-a apucat să sfinţească apa şi a început să însemne cu crucea apa cristelniţelor din partea stângă. S-a apropiat deci, s-a închinat şi a încercat sa brăzdeze apa cu crucea într-un vas care suna a gol. Tot astfel şi al doilea, şi al treilea...Când arhiereul a ajuns la al patrulea vas, s-a auzit nu doar un sunet de metal, ci şi plescăitul apei, deşi foarte slab. La următoarele vase, judecând după sunet, apa era mai multă. Iar când vlădica s-a apropiat de vasele aşezate în partea dreaptă, însemnandu-le pe ele cu crucea, acolo apa aproape că da pe deasupra cristelniţelor. Şi de fiecare dată când scufunda crucea în apă, din acestea ieseau scântei mari, de dimensiunea unei nuci, strălucitoare, asemenea soarelui. Eu cu mirare priveam la toate acestea. Apoi vlădica a întins crucea pentru sărutat. Am privit-o. Dintr-o dată pajiştea din partea dreaptă s-a umplut de oameni. Oamenii veneau să sărute crucea, iar vlădica îi stropea pe fiecare cu apă sfinţită, cu un mănunchi de busuioc. Şi când el atingea capul omului cu stropi, picăturile de apă deveneau asemenea scânteilor. Atunci am hotărât să merg şi eu să sărut crucea. Când mi-a venit rândul, vlădica a privit la mine cu asprime şi mi-a spus: “Tu nu ai nici o părtăşie cu această cristelniţă. Vasele tale, aproape goale, sunt în partea stângă. Mai înainte aparţineai acestui popor, dar acum te-ai lepădat de el. Pleacă de-aici!” Eu, cuprins de cutremur şi de multă spaima, am privit la părintele meu. Părintele meu şi-a plecat însa capul şi nu a vrut să mai ia aminte la mine. M-am întors; m-am îndreptat către norodul de jos, însa oamenii fugeau de mine ca de un lepros. Am început atunci să plâng şi în acel ceas m-am deşteptat... Visul mi-a fost spre învăţătură. Iată că Sfântul Nicolae s-a arătat împreuna cu tatăl meu. Sfântul Nicolae, ocrotitorul nostru ceresc, cinstit de neamul nostru, pe care eu încetasem să-l slăvesc, lepădându-mă de Ortodoxie... Mi-a devenit limpede ceea ce urma să fac. M-am întors la credinţa părinţilor mei, mărturisindu-mă şi împărtaşindu-mă. De atunci ţin mult mai vârtos decât înainte la sfânta noastră credinţă ortodoxă.”
Inapoi la blogul Cristina David , 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fcrestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fblogentry_id%253D4977%2526user%253DChristfollower&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
