Tocmai astăzi a început să se audă zăngănit de arme între Bisericile autocefale: Patriarhia Ierusalimului a rupt legăturile cu Biserica Ortodoxă Română, dintr-un motiv pe cât de greu de înțeles și de crezut, pe atât de necanonic; pe de altă parte, relațiile Bisericii Ortodoxe Române cu Patriarhia ecumenică s-au deteriorat serios.

Patriarhia Ierusalimului a descoperit, dintr-o dată, că nu mai poate trăi dacă românii au la Ierihon - sub jurisdicția ei - un așezământ și o biserică pentru pelerinii români la Sfântul Mormânt. Trebuie spus că Așezământul românesc și Biserica de la Ierihon au fost construite în mulți ani și cu multă trudă și cheltuială de către Biserica Ortodoxă Română.

Problema a intervenit însă, acum; și acum trebuie rezolvată - așa au hotărât Patriarhul Teofil al III-lea și Sinodul de la Ierusalim: că este o problemă și că ea trebuie rezolvată acum. Așa că a fost dat un comunicat prin care se afirmă această ruptură, dar care nu justifică în nici un fel poziția de patron pe care si-a luat-o Biserica de la Ierusalim; fiindcă noi, românii, suntem credincioși ortodocși, iar "pretențiile" BOR sunt firești, atâta vreme cât nu se încalcă jurisdicția Ierusalimului - dar nu și atâta vreme cât Patriarhia de la Ierusalim se consideră stăpâna Sfântului Mormânt, lăsând impresia că are monopolul și asupra lui Hristos.

Pe de altă parte, poate vedea oricine că această problemă pe care o invocă și s-a hotărât să o "rezolve" Ierusalimul în legătură cu Biserica Română, nu există în celelalte cazuri: Rusia are peste zece așezăminte cu biserici foarte mari și impunătoare, pe același teritoriu și în aceiași jurisdicție a Ierusalimului - și nu este nici o problemă; despre Grecia cred că este de prisos să spunem că nu întâmpină nici un fel de greutăți în a avea și așezăminte și biserici - pe același teritoriu și în aceiași jurisdicție a Ierusalimului. De altfel, despre Grecia nu trebuie să spunem nimic, fiindcă am ajunge inevitabil la aceiași problemă, doar că pe teritoriul Sfântului Munte Atos, unde 16 mânăstiri din 21 de mănăstiri câte sunt, au fost ridicate prin daniile, prin iubirea de Hristos și prin jertfa domnitorilor și boierilor români. Timp de secole - pentru ca astăzi românii să nu mai aibă nici măcar o singură mănăstire - doar schituri. O mulțime de documente atestă acest lucru.

Biserica Ortodoxă Română, prin intermediul PS Ciprian a comentat această poziție a Patriarhiei Ierusalimului, rămânând ca poziția oficială BOR să fie stabilită la întâlnirea primului Sinod BOR, care începe pe data de 19 mai. Nu știm ce alternative pot fi în această situație - nu prea vedem să fie.

Dar ceea ce vedem este că, ușor-ușor, ajungem iarăși să fim centrul đisprețului celor care ar trebui să fie, după cum se și numesc ei înșiși: frații noștri întru Hristos. În această situație cred că e vorba mai curând despre nefrații noștri, și mai cred că în spatele argumentelor cu formă dogmatică distorsionată, Patriarhia Ierusalimului mai are și alte motive pentru care a procedat la această ruptură - seamănă... Și atunci, cu siguranță că în aceste argumente nu va putea găsi nimeni vreo legătură cu credința, dogma sau Hristos.