Saptamâna Luminata este prima saptamâna care urmeaza dupa Învierea Domnului Iisus Hristos si se termina în duminica urmatoare, numita Duminica Tomii (a Sfântului Apostol Toma) . Pentru crestinii ortodocsi, Saptamâna Luminata este începutul unei perioade de sarbatoare care se termina dupa cincizeci de zile de la Paste, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).
Saptamâna Luminata sta sub semnul luminii si prima slujba din aceasta saptamâna începe prin cuvintele ”Veniti de luati lumina!”. Hristos iese din mormânt învaluit în lumina cea sfânta a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii si pâna la Înaltarea Domnului la cer, în Biserica se cânta ”Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit”, prin noul Ierusalim facându-se referire la Ierusalimul cel vesnic, eshatologic.
Slujbele din Saptamâna Luminata se tin cu Usile Împaratesti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicata de nimic, ceea ce simbolizeaza usa deschisa de la mormântul Mântuitorului, dar si ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul mortii Mântuitorului.
În primele secole ale crestinismului, în timpul Saptamânii luminate, catehumenii (cei care se pregateau sa primeasca taina Botezului) care erau botezati în noaptea de Înviere, purtau haine albe, simbol al bucuriei.
În aceasta perioada, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântarile si citirile din aceasta perioada a Saptamânii Luminate fac referire directa la Învierea din morti a Mântuitorului. Slujbele sunt mai frumoase prin aceasta bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar si slujba înmormântarii celor care au adormit în timpul acestei saptamâni, e diferita de rânduiala obisnuita, caci se cânta aceleasi cântari ale canonului Învierii Domnului si ”Hristos a înviat”, în loc de ”Vesnica pomenire”.
Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxa începe o noua perioada liturgica a anului bisericesc, numita perioada Penticostarului. Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alaturi de perioada Octoihului si de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se foloseste în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paste si Rusalii (50 de zile). Aceasta perioada se distinge din punct de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumusete si prin bucurie a întregii creatii, ceea ce se exprima prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se savârsesc în Biserica. Totul pare învaluit în alb, totul este lumina, totul exprima bucuria de a fi împreuna cu Hristos în Biserica Sa. Si bisericile se învesmânteaza în alb si vesmintele preotilor. De aceea, aceasta perioada a Penticostarului este perioada când se cânta în toate împrejurarile ”Hristos a înviat” si cântari de bucurie: ”Veniti sa ne luminam popoare! Veniti sa ne bucuram de Învierea lui Hristos!”.
În tot acest timp, crestinii ar trebui sa se salute cu urarea ”Hristos a Înviat” si, de la Înaltare, ”Hristos S-a Înaltat”, urmata de raspunsul ”Adevarat a Înviat” si ”Adevarat S-a Înaltat”.