O, Doamne, cata frumuseteVoit creat, perfect, nemuritoare,
Nu numai in vederi razlete
Ci-n orice gram de pe pamant la soare.
In orice gram, materie, in orice gest,
Tot ce-i frumos si bun El ni le-a dat
Iar noi datori suntem, pastrand celest,
Tot ce avem , far'de pacat.
Dar oare-asa este, a noastra datorie am pastrat?
Totul-i curat, si sfant, cum ni L-a dat?
Si ...ne miram ca-n lume lucruri rele
Vin peste noi, boli, vanturi si razboaie grele.
Ne tot miram...si..."n-avem nici o vina"
A "vremii","vremurilor", nu suntem nici-cum pricina
Chiar daca totul este pe fata, la vedere,
Nici macar nu recunoastem, din suflet, cu durere .
Caci daca noi am face-o, ne-am recunoaste vina
Am mai avea o sansa, si-am rezolva "pricina"
Mai greu, caci totul se duce-n graba-n jos
Dar, de-L avem alaturi, mai bine-i, cu folos.