Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata
Postat: 24.02.2011 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
Category: articole

16 iulie 1054 - Marea Schisma dintre bisericile crestine occidentale si bisericile orientale de rit bizantin

iulie 16, 2008 · Înregistrat sub Uncategorized · Tagged 16 iulie 1054, Marea Schisma

Update 2:Am primit de la pct:“Ereziile” catolice revizitate de un istoric crestin ortodox (2): Imaculata conceptiune, Infailibitatea Papei, Purgatoriul

Update 1:Am primit de la Elefterie acest articol:“Ereziile” catolice revizitate de un istoric crestin ortodox

Marea Schismă din 1054 este un eveniment ce a împărţit creştinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) şi estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deşi tensiunile datau de multă vreme între creştinătatea latină şi cea greacă. Principalele cauze au fost dispute asupra autorităţii papale şi inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea, deşi au existat şi cauze minore, cum ar fi dispute legate de jurisdicţia asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice.

Simbolul credinţei sau Crezul niceno-constantinopolitan e una din cele trei mărturisiri de credinţă creştine.

Versiunea ortodoxă

Versiunea oficială curentă a Crezului în Biserica Ortodoxă Română este următoarea (sursa: site-ul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române).

1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
2. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
3. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
5. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
6. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
7. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii si morţii, a Căruia împărăţie nu va avea sfârşit.
8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci.
9. Şi întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
10. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
11. Aştept învierea morţilor.
12. Şi viaţa veacului, ce va să fie. Amin.

Versiunea oficiala curentă a Crezului în Biserica Română Unită cu Roma este următoarea :

1. Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţinătorul, făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
2. Şi într-unul Domn, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
3. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a coborât din cer, S-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat.
5. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
6. Şi S-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta Tatălui.
7. Şi iarăşi va veni cu mărire să judece viii şi morţii; a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
8. Şi în Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl şi de la Fiul purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin proroci.
9. Într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică.
10. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
11. Aştept învierea morţilor
12. Şi viaţa veşnică ce va veni. Amin.

Remarce

* În textele religioase de limbă română, forma Iisus Hristos este specifică ortodoxiei, în timp ce forma Isus Cristos este specifică celorlalte biserici creştine (asa cum este explicat în pagina Isus din Nazaret).
* Cuvântul “sobornicească” înlocuieşte în versiunea ortodoxă cuvântul grec “catholicos”, ce inseamna “universal”. Schimbarea e datorată traducerii slavone, şi a fost preluată în limba română. Mai multe informaţii în a doua referinţă. Trebuie precizat că nu doar ortodocşii români au evitat traducerea lui “catholicos” cu “catolic” pentru a evita confuzie cu Biserica Romei. Biserica Ortodoxă din Finlanda utilizează atât în versiunea finlandeză cât şi în cea suedeză a Crezului formulări care se pot traduce prin “universal” sau “atotcuprinzător” (“allmänlig” in suedeză, respectiv “yhteiseen” în finlandeză. (nu este aşa: fraza folosită în liturghia ortodoxă este, de fapt, următoarea: “… yhteen pyhään katoliseen ja apostoliseen kirkkoon…”)
* Versiunea greco-catolică a Crezului nu urmează dogma Filioque. La Unirea cu Roma s-a decis ca liturghia (şi deci Crezul) să rămână neschimbate. Această dogmă se foloseşte doar în cazul în care credinciosul trebuie să îşi mărturisească credinţa; în practică astăzi se foloseşte versiunea care conţine dogma: “care de la Tatăl şi de la Fiul purcede”.

Ecumenism.

 
 
Marea schismă
1054

Tot în această frumoasă zi a ortodoxiei merită să amintim câteva idei din marea ruptură care a avut loc în sânul Bisericii Creștine! Cum s-a ajuns la așa ceva!?

Cele două popoare, grecii şi romanii, deosebiţi prin limbă, cultură şi civilizaţie, au ajuns în secolul al IX-lea să nu se mai înţeleagă. Chiar şi unitatea creştină era înţeleasă diferit de Apus şi de Răsărit: primatul papal – puterea şi autoritatea absolută a papei, acceptatea tezei despre purgatoriu, introducerea în Apus a messei romane, în locul Sfintei Liturghii ortodoxe etc.

 

O nouă răceală s-a produs în relaţiile dintre Roma şi Constantinopol în anul 588, când, la sinodul local, patriarhul Ioan al IV-lea Postitorul şi-a luat titlul de patriarh ecumenic, fapt ce l-a supărat pe papa Grigorie cel Mare care se considera, prin titlul de papă, patriarh al întregului Apus creştin.

 

Mai târziu apusenii au fost acuzaţi de către greci şi de alte practici condamnate la sinoade: celibatul clericilor, mâncarea de ouă şi lactate în Postul Mare, nerecunoaşterea ungerii cu Sfântul Mir făcută de preoţi, ci numai de episcopi etc. Lista inovaţiilor latinilor în domeniul cultului şi dogmatică părea fără sfârşit, ea mărindu-se pe parcursul timpului: folosirea azimei (a pâinii nedospite) la săvârşirea Sfintei Euharistii în loc de pâine dospită, falsificarea învăţăturii despre Sfânta Treime, prin susţinerea învăţăturii că Sfântul Duh purcede de la Tatăl şi de la Fiul (Filioque), deşi însuşi Papa Leon al III-lea a protestat împotriva acestui adaos la Crez. Acest adaos a fost unul dintre motivele principale ale Schismei din 1054 (introdus în întreaga Biserică Catolică de papa Benedict al VIII-lea în 1014).

La baza schismei a stat tendinţa papalităţii de a acapara exclusiv universalitatea Bisericii, în dauna dreptei credinţe creştine, precum şi pretenţia papilor la jurisdicţia universală asupra tuturor creştinilor.

 

Schisma de la 1054 a început cu disputa dintre Sfântul Patriarh Fotie şi papa Nicolae I (desfăşurată în sec. al IX-lea).

 

Printr-o scrisoare, Fotie a înştinţat frăţeşte pe papa Nicolae I despre alegerea sa ca patriarh de Constantinopol, dar papa nu a recunoscut această alegere şi l-a excomunicat pe sfântul Fotie. La cererea principelui Bulgariei, papa Nicolae I a trimis episcopi şi preoţi latini în această parte, iar preoţii greci fiind alungaţi. Aflând despre aceasta Fotie a convocat Sinodul la Constantinopol, la care ţinându-se seama de inovaţiile latinilor în domeniul învăţăturii creştine, s-a hotărât ca papa Nicolae I să fie excomunicat. Iar schisma propriu-zisă a avut loc în urma disputei dintre Patriarhul Mihail Cerularie şi papa Leon al IX-lea, când cardinalul Humbert, fără autorizarea papei, fiind supărat pe patriarh, a compus un act de anatemizare a Patriarhului, a clerului şi credincioşilor ortodocşi, acuzându-i de erori inexistente. La opt zile de la acest eveniment Patriarhul Mihail Cerularie a convocat Sfântul Sinod la care s-a hotărât să fie daţi anatema papa Leon al IX-lea, delegaţii papali şi Biserica Romană.

Contemporanii de atunci n-au acordat importanţa cuvenită acestor evenimente, care au rămas în istorie sub numele de Schisma cea Mare de la 1054.

Iată de unde s-a pornit abaterea de la adevăr! Această istorie nu poate fi lăsată în umbră. Acest punct al istoriei este o armă de luptă împotriva celor care au apărut ca și ciuperci de rouă și își proclamă infailibilitatea lor!

Dumnezeu prin istorie ne este martor al dreptei credințe. Din acest an(1054) Biserica care a rămas stabilă în învățătura Sfinților Părinți și-a păstrat numele de Ortodoxă(ceea ce înseamnă drept măritoare) și cealaltă catolică (katholikos – universal). Și acum să ne întrebăm unde a rămas adevărul?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să rămânem ortodocși, dar nu numai cu numele. Cu alte cuvinte să știm ce înseamnă să fii ortodox.


Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie
Delicious Digg Facebook Fark MySpace

Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni