Mareste imaginea.

Giulgiul din Torino este considerat a fi panza cu care a fost infasurat trupul lui Hristos dupa ce a fost coborat de pe cruce. Giulgiul are o lungime de 4,36 m si o latime de 1,10 m. Urmele de pe Giulgiu, contureaza doua imagini - din fata si din spate - ale unui barbat cu inaltimea de 1,85 m.

Pana in anul 1988, s-a crezut ca Giulgiul din Torino este Giulgiul lui Hristos. Incepand cu anul mentionat, o echipa de cercetatori a anuntat ca acest Giulgiu dateaza din secolul al XIV lea.

Unele persoane nu au tinut seama de raspunsul acestor cercetatori, ci de credinta poporului, si l-au cinstit in continuare. Aceste persoane nu trebuie desconsiderate pe motiv ca au ajuns sa cinsteasca ceva care a fost demonstrat ca nu i-a apartinut lui Hristos.

Fac precizarea ca orice crestin adevarat nu are nevoie de raspunsul stiintei pentru a cinsti Giulgiul. El are o alta nevoie atunci cand vine vorba de venerare. El are nevoie de aprobarea Bisericii. El stie ca un lucru nu este sfant prin el insusi, ci prin impartasirea de ceea ce este dumnezeiesc. Pentru el nu este important sa cunoasca faptul ca panza este din vremea Mantuitorului, cat faptul ca ea este declarata sfanta de Biserica.

Din nefericire, putini mai tin seama de ce spune Biserica. Pentru cei din zilele noastre e mai importanta afirmatia "Nici un experiment facut, nu a produs amprente similare celor de pe Giulgiu, petele de sange se potrivesc perfect numai daca panza este asezata pe un corp cu trei dimensiuni si nu daca sunt pictate pe o suprafata plana” (John Jackson, fizician american).

Cei care au fost preocupati mai mult de lucrul in sine, decat de lucrarea Bisericii asupra lui, au adus mai multe raspunsuri care sa confirme sfintenia lui. Voi aminti cateva dintre ele:

"Botanica Giulgiului”

Botanistul israelian Avinoam Danin a descoperit imagini de plante care au ramas imprimate in tesatura panzei. Au fost identificate imaginile a noua spini, in zona capului si a umerilor, imaginea unei trestii puse de-a lungul trupului Celui asezat in Giulgiu, precum si fructe raspandite pe intregul trup. Cercetarile acestui botanist au scos la iveala ca plantele imprimate pe panza sunt specifice zonei cuprinsa intre Ierusalim si Hebron, iar spinii de pe Giulgiu apartin speciilor "Ziziphus spina-christi" si "Rhamnus Iycioides", considerate cele mai salbatice plante din Israel. Aceste informatii au facut sa afirme ca panza i-a apartinut lui Hristos si astfel, ea poate fi venerata.

Literele descoperite pe Giulgiul din Torino

In urma studiilor facute, s-a descoperit ca pe Giulgiu se afla urme de cuvinte in greaca, latina si aramaica. Barbara Frale, experta in istorie si arheologie, a afirmat ca pe aceasta panza stau scrise cuvintele: "In anul 16 al domniei imparatului Tiberiu, Iisus Nazariteanul, coborat in aceasta seara, dupa ce a fost condamnat la moarte de un judecator roman, pentru ca a fost gasit vinovat de autoritatea evreiasca, este trimis pentru a fi inmormantat, cu obligatia ca trupul sa-i fie inapoiat familiei, doar dupa un an de zile“.

Barbara Frale sustine ca la evrei era obiceiul ca toti cei care primeau pedeapsa capitala, sa fie inmormantati intr-un mormant public timp de douasprezece luni. Dupa acest timp, trupurile acestora puteau fi luate de rude, iar identificarea se facea prin fasiile de papirus care erau puse pe panza in momentul inmormantarii lor. Barbara Frale afirma ca scrisul de pe fasiile de papirus s-a imprimat pe Giulgiu.

Tot ea afirma ca in cazul lui Hristos, avem de-a face cu o abatere de la acest obicei, caci trupul Sau nu a mai fost pus intr-un mormant public, ci a fost cerut de la Pilat de Iosif si Nicodim, spre a fi ingropat intr-un mormant nou, afirmatie prezenta si in Scriptura.

Ceea ce m-a facut sa scriu aceste randuri a fost faptul ca in perioada 10 aprilie - 23 mai 2010, s-au organizat pelerinaje catre Giulgiul din Torino, fara ca Biserica sa precizeze sfintenia lui. Atunci cand s-au descoperit moastele unui sfant, Biserica nu a chemat cercetatori care sa ateste daca moastele sunt sau nu din perioada sfantului respectiv. I-a fost de ajuns descoperirea facuta de Dumnezeu in chip minunat unor persoane si minunile savarsite prin atingerea de ele.

In concluzie, Giulgiul poate fi venerat fara retineri daca Biserica ne cheama sa facem acest lucru. Afirmatia cercetatorilor ca el este autentic poate face cel mult ca el sa fie admirat, dar nu cinstit. Asa ca in cazul in care stiinta s-ar pronunta ca Giulgiul nu este un fals, nu ar da nastere la credinciosi, ci doar la mai multi curiosi.

Adrian Cocosila