Am citit cartea Viata mea in Hristos(SF. IOAN DE KRONSTADT) si ma-m oprit la un capitol care mi-a placut tare mult si vreau sa-l impartasesc cu dumneavoastra ."Domnul cel iubitor este aici ,linga mine . Cum as putea sa ingadui sa-mi patrunda in inima o umbra de rautate ? Sa piara din mine toata rautatea ,umple-se inima mea de mireasma cea buna a nerautatii. Invinga-te pe tine iubirea lui Dumnezeu ,diavole ,cel plin de rautate ,cel ce indemni pe toti ,cei rai ,dupa firea cazuta ,catre tot raul. Nimic nu poate ucide mai repede si trupul ,si sufletul ca rautatea: ea lasa in urma pirjol,striveste ,chinue . Nimeni dintre cei legati de rautate sa nu cuteze a se apropia de altarul Dumnezeului iubirii. Dupa cum trupul nu pote traii fara sa respire , iar fara respiratie omul nu poate sa traiasca , tot asa fara respiratia(suflarea) Duhului lui Dumnezeu sufletul omului nu poate nu poate duce o viata adevarata . Ceeia ce este aerul pentru corp , aceeia este Duhul lui Dumnezeu pentru suflet . Aesrul inchipuie . intr-un fel , Duhul lui Dumnezeu . "Duhul ,unde va /voieste / sufla" (IOAN 3,8, apud Biblia de la 1688).