Cita  grija  si  atentie  dam trupului ?Il  hranim  cind ii este  foame  si  il invesmintam  cind ii este frig . il odihnim dupa ce se osteneste  si il ingrijim cind  este bolnav. prin  exercitii trupesti, incercam sa-i sporim capacitatile si chiar sa-l aducem la performante din ce in ce mai mari. Il ferim de multa  oboseala si, din grija pentru bunastarea lui ,avem grija yi si noapte ca nimic sa nu-i lipseasca  pentru a nu-i slabi puterile. Dar ce atentie  acordam inimii noastre ? cum avem grija de ea ? Stim  sa ghicim ce isi doreste ? Suntem atenti sa o ferim  de orice rana ? Ne ingrijim oare sa-i dam bunurile de are are nevoie?Incercam  sa o indestulam cum se cuvine ? Ne ingrijim sa-i pastram nobletea neatinsa de orice murdarie a raului ? O invesmintam  oare ,dupa cum se cuvine firii ei, cu  nobile  simtiri ?O incalyim indestul la  focul prietenieisi  al  iubirii? o intarim cu  mingierile duiosiei? Luminam cu lumina ei pe cei care vin sa bata la  usa noastra ? O invatam cum sa se fereasca de greseli? Plapinda  fiind,avem oare destula grija de ea ? dupa cum apa tisneste firesc din iyvorul ei, tot astfel viata iyvoraste din iubire si  astfel , iubirea impinge viata sa se exprime in sarbatorirea si slavirea acestei  tainea bucuriei ,a pacii, a adevarului si a dreptatii din care vine. daca  e  cu  putinta  ca viata sa nu stie  de unde vine , ee cu  neputinta  sa nu  stie ca  nu-si poate fi suficienta  siesi - Caci  a trai ,inseamna  a trai pentru cineva,pentru alcineva decit sine  insusi. Si aceasta  face   ca  viata  sa se exprime,sa se manifeste. Dar ea nu se poate exprima fata de ea insasi,nici fata de ceilalti,nu-si poate spune  taina decit marturisindu-si energiile , lucrarile  care vin din lumina " care lumineaya pe tot omul ce vine in lume "(Ioan 1,9) si sunt  chemate sa straluceasca in lumina si,in cele din urma ,nu vor decit sa ramina in lumina , izvor de  frumusete pentru lume ,de adevar pentru intelegere, de bunatate pentru inima omului, de dreptate si de pace. Dar  atunci , de ce oare aceasta slavoslovie pe  care intreaga faptura, de la  rasaritul  la  apusul  soarelui, o da izvorul  ei Ziditorului, este adesea in vietile noastre intoarsa  spre o slavire a noastra insine ?" Prin propovaduirea divino-umana  universala a Bisericii, Evanghelia s-a vestit la toata firea (Col1,23)  da , chiar si pietrei, care a strigat de durere cind a vayut pe minunatul vestitor  al vastii celei bune primind moartea in chinuri  pe  Cruce (Mt 27,519 chiar si marii, care a cunoscut pe Dumneyeu  Cel din Evanghelie , si patrunsa ,s-a linistit dinaintea lui . L-a purtat pe  valurile ei, ca pe niste aripi, s-a vestit inca si fiarelor salbatice si acestea s-au inblinyit dinaintea DomnuluiEvangheliei , au  trait cu el in pustie si l-au slujit smerite,lucru care se spune in Cartea dumnezeeiasca.traia  cu  fiarale salbatece (Mc1, 13)s-a vestit in  sfirsit tuturor lucrurilor , care au vazut, auyit ,simtit pe DOMNUL  ISUS  HRISTOS CEl preafericit si preamilostiv :pasari si  fluturi, viermisi  flori, vinturisi ploi, iarba si gize ,aersi lumina, nori,soare, si stele ,toate l-au vazut pe pamint ,toate l-au simtit, toate s-au intors catre el, s-au indurerat pentru el l-au inconjurat ,intr-atit lumina din El s-au indurerat pentru el l-au inconjurat ,intr-atit lumina din El mereu o putere minunata si binecuvintata ,mingietor raspindita asupra intregii yidiri"DEe ce oare flacara bucuriei acest rau de viata si de iubire care iyvoreste din tronul lui Dumnezeu" in inima inimi noastre ",in loc sa ne aprinda cu focul ei viu , sa ne transfigureze gindurile,,cuvintele si  faptele intr-o slavire neincetata a DUMNEZ EULUI   SI   DOMNULUI   Izvorul..   vietii noastre ,se face adesea un foc de spini ,de dorinte impotriva firii noastre pe  care o jertfim dinaintea lui Dumnezeu pe  altarul poftelor  noastre ? De ce  vinul care ne imbata de viata se acreste  atita de usor in sufletele noastre- BUNUL  DUMNEZ IEU  SA NE  INTAREASCA   INTRU  RUGACIUNE  SI  CREDINTA !