Category:
Poezii.
Ceea ce noi numim iubire este în esenţă veneraţia vieţii (Albert Schweitzer)
CHIAR ŢI-S DRAGĂ?
Ţi-ai uitat sufletul în palme la mine,
Iar, pe tine, te caut peste tot, pe pământ.
Prea mult l-am dorit, acum îmi aparţine,
Cu tot ce-are el mai curat şi mai sfânt.
Mângâierile le-ai lăsat la mine, pe tâmple
Zi şi noapte, prin gând îmi alergi.
Cât aş vrea, o minune să se întâmple...
De pe faţă, tristeţea să-mi ştergi.
M-am schimbat, m-am făcut mai frumoasă,
Părul blond, pe spate l-am lăsat.
Vreau să fiu pentru tine, jumătatea aleasă,
Ca să se-mplinească, un vis îndepărtat!
Chiar mă vrei, spune drept, chiar ţi-s dragă?
Dac-ai ştii... câte nopţi plâng de dor!...
Spui că sunt jumătatea ta întreagă?
Vreau să fiu cu tine, să nu mai mor..
Dacă vii, nu te las să mai pleci înapoi.
Vom face-mpreună, cărare prin stele,
Vom trăi fericiţi, o iubire în doi.
Presărând bucurii şi-mpliniri printre ele.
Vreau să fim amândoi, fericiţi pe vecie,
Nu vreau să mai plângem. Să uităm de durere!
Vreau să strig, ca toată lumea să ştie
Că-mpreună, doi oamnei, au multă putere!
Georgeta Nedelcu - Craiova februarie 2009