Doi tineri casatoriti nu puteau sa aiba copii.Ca sa nu se simta singuri,au cumparat un catel pe care-l iubeau ca pe propriul copil.Cainele a crescut si de multe ori a salvat perechea in situatii critice.Dupa un timp,le-a venit pe lume si un copil.Erau tare fericiti ,ii acordau mult timp,iar catelusul a inceput sa simta ca este inlaturat si era trist.Intr-o zi,cei doi au lasat copilul in leagan si au iesit pe terasa sa faca o friptura.Mare le-a fost surpriza cand ,indreptandu-se spre camera copilului,l-au vazut pe caine in hol cu sange pe bot,dand din coada.Stapanul cainelui s-a gandit la ce era mai rau,a scos arma pe care o avea la el si l-a omorat imediat.Alearga in camera copilului,unde vede un sarpe mare fara cap.Stapanul incepe sa planga si zice:''Mi-am omorat cainele cel credincios!''De cate ori am judecat nedrept oamenii?si mai rau este ca-i judecam si-i luam drept vinovati fara sa cercetam din ce cauza se poarta asa? De multe ori,lucrurile nu sunt asa de rele precum par,ci dinpotriva.Data viitoare cand vom fi tentati sa judecam pe cineva,sa ne amintim de povestea cainelui credincios,asa vom invata sa nu gandim gresit si sa judecam si sa judecam ajungand chiar sa stirbim imaginea unei persoane in fata celorlalti.