Rugăciune de cerere şi umilinţa către SFÂNTA TREIME
a Sfântului Simeon Logofătul Metafrastul In Stihuri Iambice

Părinte , Fiule , Duhule , Treime Sfântă , Bunătate Nesecată Care Revarsă tuturor frumuseţe mult îndrăgită fără de saţiu ,
Mântuieşte-mă ,
Indură-Te ,
Curăţeşte-mă .
Am păcătuit , am nelegiuit şi m-am stricat .
Am păcătuit , am nedreptăţit şi am greşit .
Am fost prunc cu chip întunecos şi înnegrit , şi copilandru spurcat şi netrebnic , tânăr ca o scârnăvie lepădată , bărbat îndărătnic şi cu totul necurat .
Am fost bărbat urât şi netrebnic , bărbat spurcat şi cu totul întinat iar la cărunteţe putreziciune şi pângărire .
Căci încă din scutece , Dumnezeiescul Dar al Duhului , Dumnezeiescul Botez , nebuneşte l-am lepădat .
M-am spurcat cu spurcăciunea păcatului , m-am întunecat cu întunericul nestâpânirii .
Din pruncie am alergat spre fapte scârboase şi până la bătrâneţe am trăit in desfrânări .
Tot Darul Bun l-am trecut cu vederea , toată păgâneasca urâciune am săvârşit-o .
M-am întinat cu noroiul răutăţii ,
m-am lipsit de virtuţile de suflet hrănitoare ,
m-am depărtat de Dumnezeieştile Daruri ,
m-am înstrăinat de veşnicele Bunătăţi .
Am părăsit haina cea preafericită , de Sus ţesută şi Sfinţită .
Nu am voit viaţa fecioarelor ,
nu am iubit purtarea celor înfrânaţi .
Am luat haina neagră a patimilor , îmbrăcăminte putredă , leproasă , întunecată , veşmânt al trupului cu totul întinat şi mantie urâtă , porfiră a putreziciunii . Veşmântul nestricăciunii l-am rupt şi m-am îmbrăcat cu lucrurile necinstirii . Ochiul cel preacurat l-am urât şi cu ochiul desfrânat m-am împrietenit .
Prin atingerea de faptele urâte ale neînfrânării m-am spurcat totdeauna şi pretutindenea .
Am gonit frica Ta de la mine şi Darul cel Curăţitor .
Dor grabnic spre păcat am vrut .
Făclie fiind , m-am desfătat intru murdării .
In tot chipul am săvârşit faptele urâte şi desăvârşit le-am lucrat pe cele scârboase .
Până la bătrâneţe am fost stăpânit de pofte .
Imbrăcat fiind cu slava nemuririi , acum port haina morţii .
Eu , care primisem toată Buna Mireasmă , am îmbrăţişat toată reaua duhoare .
Am greşit Cerurilor , aerului , mării şi Intregii Zidiri .
Păcătuiesc înaintea Ochilor Tăi şi nu sunt vrednic să privesc în Sus .
M-am lipsit de avuţia cea părintească .
Aşadar , deşi nevrednic , Primeşte-mă pe mine , fiul cel curvar , care urât şi scârbos m-am făcut , şi Iartă-mă .
Căci am căzut acum în noaptea vieţii , intru întunericul patimilor , în prăpastia trupului celui stricător de suflet .
Străluceşte-mă tot acum cu raza Pocăinţei .
Izbăveşte-mă de iad şi de întunericul cel mai din afară pe mine , cel ce am căzut între tâlharii neîmblânziţi şi care sunt plin de răni şi de rea duhoare .
Cu ploile Pocăinţei celei preadulci Mântuieşte-mă de rănile patimilor sufleteşti .
Eu însumi am alergat spre cele scârboase .
Eu însumi m-am împins către necurăţie .
Umple-mă de Preabună Mireasmă .
Eu însumi m-am lipsit de Dumnezeiescul Acoperământ .
Eu însumi m-am dezbrăcat de Darul Duhului .
Am spus că voi umbla pe cărările Mântuirii , dar mai tare m-am pornit către necurăţie şi mai tare m-am abătut la lucruri rele .
Am spus că voi primi Frica Ta cea Hrănitoare de suflet şi că mă voi încinge cu Brâu de Mântuire , dar mai tare am izgonit de la mine toată frica şi mai tare am iubit faptele urâte .
O , cum m-am făgăduit , in Faţa Îngerilor , că imi voi Curaţi sufletul şi imi voi subţia gândul , că îmi voi chinui trupul , că îmi voi alege viaţă sfinţită .
Am spus că voi goni de la mine toată necurăţia ,
am spus că voi cinsti mai mult fapta curată ,
dar mai tare mi-am încuibat viclenia , mai tare m-am pornit spre ucideri .
Am spus că voi umbla pe cărarea strâmtă a Curăţiei , a Sfinţitei Linişti , dar mai tare am dorit spre pofte , şi mai mult am alunecat în scârnăvii .
O , cum s-a dus Dumnezeiescul Dar al Duhului !
O , cum s-a dus sfinţenia trupului !
O , cât sunt de pângărit , plin fiind de lepră !
O , cum am fost respins din Sfinţitele Praguri !
Deşi eu , întunecatul şi posmogitul , port chipul cu adevărat Dumnezeiesc şi mare al monahului , dar săvârşesc spurcăciunile desfrânaţilor .
Am ajuns la cărunteţe , dar nu am întreagă Înţelepciune .
Lumina ochilor trupului s-a dus , ceaţa ochilor inimii a trecut , mâinile şi picioarele mi s-au muiat , dar nu s-au potolit blestemăţiile , nu mi-a pierit clevetirea .
O , cum de nu m-am înţelepţit la vreme !
Cum , nici la cărunteţe , nu am fugit de putreziciune !
O , de ce vremea nu mi-a hărăzit nepătimire !
O , de ce am vrut destrăbălările dracilor !
O , de ce am iubit năravurile satanei!
Ci Invredniceşte-mă , O , Treime Preasfântă , să mă înfricoşez neîncetat de văpaia gheenei , de marea focului atotmistuitor şi de oceanul cel arzător , să mă cutremur pururea de Judecata morţii , de Cercetătorii cei amari ai cugetelor inimii care o dată cu faptele vor înfăţişa şi cuvintele şi gândurile cele netrebnice .
Ca nişte călăi mă vor pâri atunci pe mine , cel cu totul întinat , faptele , deprinderile cumplite , lucrările răutăţilor , gândurile urâte , asupririle , închipuirile . Invredniceşte-mă , O , Treime, să nu fiu aruncat ca vreascurile în cuptor , nici ca hrană spre îndestulare fiarei , să nu mă dovedesc nestăpânit şi iute , nici să-mi mai crească răutatea cea veche , ci Fă-mi uşoară sarcina păcatelor , ca să mă întorc de la sălbăticia mea prostească , să mă abat de la viclenia mea urâcioasă .
Supune-mi minţii patimile cele spurcate , greu de stăpânit , unite şi topite în firea mea . Fă ca tot ea să Păzească Dumnezeiescul Cuvânt .
Cu Puterea Ta Intăreşte-mi puterea cea neputincioasă .
Cu Lumina Ta Luminează-mi întunericul inimii .
Cu Curăţia Ta Curăţeşte-mi mintea .
Izbăveşte-mă de rana răutăţii celei stricătoare de suflet .
Scoate-mă nevătămat de la draci, neîntinat , fără de prihană , de la cei potrivnici , de la supărarea diavolului şi de la tirania lui cea silnică şi cumplită.
Dăruieşte-mi acum Darul Dumnezeiescului Duh ca să împlinesc Cuvintele Tale , să păzesc Legile Tale , sâ mă tem de îngrozirea Ta care desăvârşit lucrează , să fac cele ce se cuvin Ţie şi mă Mântuiesc .
Curăţeşte-mă de pângărirea şi spurcăciunea tupului .
Umple-mi mintea de Curăţenia Ta .
Păzeşte-mă neîmpiedicat , ca într-o zi cu bună rânduială , ca să merg pe Dumnezeieştile Căi .
Izbăveşte-mă de lucrul fără de rod şi de osteneala prea rea a nebuniei necunoştinţei, care intră întru mine de la draci şi iese dinlăuntru , din inimă .
In vremea morţii , în ziua Judecăţii celei înfricoşate a nelegiuirilor mele , bătăile crunte ale conştiinţei , mustrările amare şi săgeţile înfocafe care mă vor arde , mă vor pârjoli , mă vor topi , ce putere le va opri ? Cine le va stinge ? In foc mă aruncă lucrarea răutăţii , m-a înstrăinat de cunoaşterea [Ta] la Judecată , şi voi auzi :
„Nu te ştiu pe tine, putreziciune .
Stai departe de Bunătăţi , răutate , viclenie , suflet întunecat şi netrebnic" .
Aproape este tăierea morţii .
S-a apropiat acum sabia sfârşitului .
Inger de foc aspru , îngrozitor , purtător de suliţă , sălbatic se pogoară , tăind , secerând inimile cele neroditoare .
Vai mie , s-a apropiat ca un leu şi ca un balaur .
Vai mie, de faţă este , foc suflând şi arzând , cu paloş înfricoşat şi cu totul înfocat .
Se arată necruţător faţă de mine , ticălosul .
Se arată gata să mă topească , să mă mistuie , arzându-mă cu totul .
Nici un sprijin nu-mi rămâne mie , chinuitului .
Nimeni nu îmi ajută mie , stricatului .
Nimeni nu aude tânguirile mele .
Nimeni nu vede ostenelile inimii mele , căci tu , suferind muncile cele tainice , numai tu le ştii întru ascuns , o , inimă !
Suflete, mi se pare că te văd întunecat de moartea cea amară , îngălbenit de frică , fugind , nesuferind sâ vezi Ingerul , posomorât şi de lacrimi plin . Te vâd mistuit de moarte , privind în jos, împilat trist , lepros şi netrebnic , gol , întinat şi rănit . O , cum te vei duce tu dezlegat de trup! O , cum vei fi tu ţinut de vrăjmăşiile dracilor! O , cum vei fi băgat tu intru adâncul muncii ! O , cum vei suspina in fundul tartarului !
Mai inainte de a se arăta Judecata te-ai osândit .
Mai înainte de gheenă , în gheenă te duci .
Mai inainte de tartar , prăpastia tartarului vezi .
Mai înainte de întuneric , ai căzut în cumplit întuneric .
O , cum te vei scula la Judecata cea veşnică , trist si plin de întuneric , bătându-te în piept şi sfâşiindu-ţi haina !
O , cum vei sta la Judecată înaintea Domnului împreună cu spurcatul şi pângăritul tău trup , cu legături gândite ţinut ticăloşeşte , legat cu lanţurile de nedesfăcut ale greşalelor !
O , cum vei fi aşezat cu cei osândiţi !
O , cum vei fi pus împreună cu mulţimea dracilor!
O , cum vei auzi : „Du-te întru întuneric , în toţi vecii arzându-te !" .
Dacă ai suspina acum sau ai lăcrima , mai înainte de a se arăta sabia morţii , poate se va Milostivi Stăpânul , poate te va rândui între cei Mântuiţi .
Deci suspină , inimă , mai înainte de sfârşit , roagă-te cu frică şi cu cutremur :
O . Părinte , Fiule , Duhule , Treime Sfântă , Mântuieşte-mă dincolo de vrednicia mea şi peste nădejde .
O , Foc Curăţitor de păcate , Curăţitor de greşalele sufletului , Spală sufletul meu de întinăciuni , Stăpâneşte cugetele sufletului meu , Indreptează pornirea minţii spre plâns şi Impărăteşte peste socotelile minţii , ca să-mi plâng multele mele vinovăţii , să mă tânguiesc pentru multele mele datorii şi Curăţeşte-mi inima de spurcăciuni , pentru ca să suspin cu amar şi să lăcrimez neîncetat.
O , Domnule al Domnilor !
O , Atotţiitorule !
Pe mine robul patimilor , cel plin de ruşine , scapă-mă de ruşinea cea veşnică , de gheenă şi de întunericul cel mai din afară .
Luminează-mi gândurile sufletului îngrozite , care tremură ca nişte vinovate , plâng şi se tânguiesc ca nişte osândite , ca să săvârşesc rugăciuni curate şi neîncetate .
Dâ-mi Curăţire a minţii , Linişte sufletească , omorâre a voirilor celor urâte , defăimare a lucrurilor trecătoare , cuget smerit şi dragoste , lacrima inimii care înveseleşte , suspinu- rile pline de mir şi tânguirile sfinţite , împreună cu puterea de rază purtătoare a înfrânării .
Dă-mi mie să-mi Biruiesc cu aripile postirii pântecele cel fără de ruşine şi înfocat .
Dăruieşte minţii mele stăpânirea gândurilor .
Infrânează-mi şi Inţelepţeşte-mi pântecele care cu totul m-a biruit şi m-a ticăloşit , m-a ameţit şi m-a spurcat , m-a întunecat şi m-a netrebnicit , aprinzându-mi acum gânduri urâte care , vai mie, până la urmă cu totul mă vor pierde .
Acum m-a afundat întru întunericul iadului şi m-a prăvălit în bezna cea mare .
Mâhnirea zadarnică şi fierbinţeala inimii , mânia iute şi zavistia , nebunia , întunericul lenevirii , norul trândăviei mi-au gonit Darul Duhului .
Slava deşarta omenească şi lauda stricăcioasă îmi aduc necinste peste măsură .
Iar mândria , turbarea dracilor m-a împreunat pe mine cu nebunia patimilor .
Cu amar suspină inima de trei ori ticăloasă , in ceasul cel înfricoşat , în ziua Judecăţii , Heruvimii vor sta de faţă cu frică şi Serafimii se vor spăimânta cu cutremur .
Invredniceşte-mă să lăcrimez pururea , să plâng , să suspin in toată vremea şi locul , în ceasul în care Judecătorul va ieşi la Judecată .
Se va clăti Cerul şi va tremura Pământul , se va îngrozi marea, se va topi toată zidirea, iar El va Fi aprig cu cei ce au nelegiuit .
Vor răsuna trâmbiţele cu putere , Cetele celor fără de trupuri vor alerga , sufletele cele netrebnice le vor chinui , sufletele cele întinate le vor arde .
Când vei Sedea pe Tron Inalt , când mă vei Judeca pe mine osânditul , să nu mă pui pe mine , blestematul , impreună cu iezii cei blestemaţi , ci cu oile cele fericite , ca să mă desfătez în Lăcaşurile rânduite drepţilor .
O , Lumină Intreit Strălucitoare !
O , Treime Preasfântă !
Treime după Feţe şi Unime după Fiinţă !
Numai pentru credinţa mea şi fără nădejde , Mântuieşte-mă .
Fă-mă impărat puternic peste patimi .
Slobozeşte-mă de tot păcatul .
Luminează-mâ , infrumuseţează-mă pe mine , cel întunecat .
Caută spre mine cu Ochi Prea-Milostiv .
Dăruieşte-mi Inger de Raze Purtător , al minţii Ajutător , Invăţător , Părtinitor , Povâţuitor Îndreptător spre Mântuire , Păzitor sufletului şi trupului meu .
Stinge izbucnirile răutăţii mele .
Izvorâşte-mi ploi de lacrimi .
Căci nu celor fără prihană , celor luminaţi , le-ai aşezat leacul mărturisirii , ci ai dăruit chipuri de pocăinţă mie , spurcatului şi netrebnicului . Căci nu este fel de răutate , de viclenie , pe care să nu-l fi făcut în toată vremea şi locul .
O , Lumină Intreit Strălucitoare !
O , Treime Preasfântă !
Treime după Feţe şi Unime după Fiinţă !
Numai pentru credinţa mea şi fără nădejde , Mântuieşte-mă .
Fă-mă impărat puternic peste patimi .
Slobozeşte-mă de tot păcatul .
Invredniceşte-mâ Sfinţitei Impărtăşiri spre Stergerea greşelilor celor multe , spre Dezlegare , spre Curăţie , spre Mântuire , iar în ceasul cel de pe urmă şi amar ai morţii , Trimite-mi Ingeri Blânzi , Luminaţi , ca să Biruiască pâlcurile dracilor, să-mi răpească sufletul din muncă şi să-l ducă fără de păcat Sus , către Cel Intreit Luminător şi Singur Împărat şi să-l învrednicească Bucuriei Sfinţilor .
Primeşte Drept Mijlocitoare pentru mine Bunătatea Ta , Nerăutatea , Nepomenirea de rău , Milostivirea , Indurarea cea Desăvârşită .
Primeşte Drept Mijlocitoare pe Maica Cea Preaînaltă , pe Bucuria Lumii , Fata Maică şi Fecioară , Dumnezeiască Scară , Toiagul cel neînsufleţit , Tronul .
Primeşte Mijlocitoare Rânduiala şi Ceata aruncătoare de fulgere a Cereştilor Ingeri celor fără de trupuri .
Primeşte Mijlocitor Luminat şi de Raze Purtător pe InainteMergătorul Tău Cel Sfinţit , pe Cel mai Inainte de scutece Propovăduitor şi de DUMNEZEU Grăitor , pe cel ce mai înainte de Stăpânul a Strălucit celor din întuneric .
Primeşte Mijlocitoare Cetele Sfinţilor , Cetele Proorocilor , ale Patriarhilor , ale Mucenicilor , ale Tuturor Sfinţilor celor de Lumină Purtători .
Ca Bine să Te Cuvântez şi cu dorire să Te Măresc, ca să-Ţi versuiesc curat Ţie , Celui pe Care Bine Te Cuvântează Puterile Cerurilor întru toţi vecii cei nemărginiţi şi nemăsuraţi .
Că Ţie se Cuvine Slava , Cinstea şi Stăpânirea , întru toţi vecii cei nesfârşiţi .

Amin !

In aceasta poza: