Rugăciune către Domnul Nostru Iisus Hristos.
cu multa umilinţă şi cerere a Sfântului Ioan Damaschin

Indurate şi mult milostive Doamne,
Iisuse Hristoase , DUMNEZEUL meu , Cel ce ai Venit în Lume să Mântuieşti pe cei păcătoşi , dintre care cel dintâi sunt eu , Miluieşte-mă înainte de sfârşitul meu , căci ştiu că înfricoşată şi straşnică Judecată mă aşteaptă în faţa Intregii Zidiri , când toate faptele mele cele necurate şi spurcate vor fi descoperite , pentru că sunt de neiertat şi nevrednice de iertare , covârşind cu mulţimea lor nisipul mării , de aceea nici nu îndrăznesc , Stăpâne, să cer iertarea lor .
Mai mult decât toţi oamenii Ţi-am greşit Ţie .
Mai mult decât curvarul Am vieţuit .
Mai mult decât cel dator cu zece mii de talanţi m-am făcut dator Ţie .
Mai mult decât vameşul râu am vămuit .
Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât .
Mai mult decât curva eu , iubitorul de curvie , am curvit .
Mai mult decât ninivitenii fără de pocăinţă am greşit .
Mai mult decât Mânase „fărădelegile mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine" şi m-am chinuit şi m-am gârbovit până în sfârşit .
Pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâniat .
Poruncile Tale nu le-am ascultat .
Avuţia Ta am risipit-o .
Harul Tău l-am întinat .
Arvuna pe care mi-ai dat-o mie întru fărădelegi am cheltuit-o .
Sufletul meu , cel făcut cu cinste după Chipul Tău , l-am spurcat .
Vremea pe care mi-ai Dat-o mie spre Pocăinţă cu vrăjmaşii Tăi am vieţuit-o .
Nici O Poruncă a Ta nu am păzit .
Haina cu care m-ai Imbrăcat cu totul am întinat-o .
Făclia cugetării drepte am stins-o .
Faţa mea pe care ai Strălucit-o , eu am netrebnicit-o întru păcate .
Ochii mei pe care i-ai Luminat de Bunăvoie i-am orbit .
Buzele pe care de multe ori le-ai Sfinţit cu Dumnezeieştile Tale Taine , cu cuvinte de ruşine le-am spurcat .
Ştiu că voi sta înaintea înfricoşatului Tău Scaun ca un osândit eu , preaspurcatul .
Ştiu că atunci toate cele făptuite de mine vor fi vădite şi nimic nu se va ascunde Inaintea Ta .
De aceea mă rog Ţie , Preaîndurate şi Multmilostive , Iubitorule de oameni , Doamne ,
„nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine” .
Nu zic şi „să nu mă cerţi” , căci cu neputinţă este faţă de faptele mele , ci doar
„nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine".
Voi dobândi aceasta de la Tine dacă nu mă vei certa cu mânia Ta , nici cu iuţimea Ta şi nu vei arăta mânie şi iuţime Inaintea Ingerilor şi a oamenilor , spre ruşinarea şi ocara mea .
Doamne , „nu cu mâina Ta să mă mustri pe mine".
Dacă mânia unui împărat trecător nu o poate nimeni suferi , cu cât mai mult nu voi suferi eu , ticălosul , Mânia Ta , a Domnului meu .
Doamne , „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine , nici cu iuţimea Ta să mă cerţi".
Ştiu că tâlharul a cerut şi îndată a dobândit Iertarea .
Ştiu că desfrânata din tot sufletul s-a apropiat de Tine şi a fost Iertată .
Ştiu că vameşul din adânc a suspinat şi s-a îndreptat .
Iar eu , preaticălosul , pe toţi covârşindu-i cu păcatele , nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţă .
Pentru că nu am lacrimi neîncetate , nici mărturisire curată şi adevărată .
Nu am suspin din adâncul inimii .
Nu am suflet curat .
Nu am dragoste după DUMNEZEU .
Nu am sărăcie duhovnicească .
Nu am rugăciune neîncetată .
Nu am înfrânare de patimi în trup .
Nu am curăţenie a gândurilor .
Nu am voinţa plecată lui DUMNEZEU .
Deci cu ce chip sau cu ce îndrăzneală voi cere Iertare ?
Doamne , „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine".
De multe ori , în biserică umilindu-mă , cad la Tine , dar ieşind afară , îndată mă poticnesc în păcate . De câte ori m-ai miluit , iar eu Te-am mâniat .
De câte ori îndelung ai Răbdat , iar eu nu m-am intors de la păcat .
De câte ori m-ai Ridicat , iar eu , poticnindu-mă , iar am căzut .
De câte ori m-ai Ascultat , dar eu nu Te-am ascultat .
De câte ori m-ai Chemat , iar eu nu Ţi-am slujit Ţie .
De câte ori m-ai Cinstit , iar eu nu Ţi-am mulţumit .
De câte ori , când păcătuiam , m-ai rugat ca Un Bun Părinte şi ca pe Un Fiu m-ai Sărutat şi Braţele Deschizându-mi-le , mi-ai Strigat :
"Scoală-te , nu te teme , stai , vino înapoi , nu te cert , nu mă scârbesc de tine , nu te lepăd , nici nu mă împietresc faţă de Zidirea Mea , fiul Meu , Chipul Meu , omul pe care l-am Zidit cu Mâinile Mele şi intru care M-am Imbrăcat" ", pentru care Mi-am Vărsat Sângele .
Nu Mă întorc dinspre oaia Mea cea cuvântătoare care s-a pierdut , dacă vine la Mine .
Nu Pot să nu-i Dau vrednicia dintâi .
Nu Pot să nu o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi , căci numai pentru ea M-am Pogorât pe Pământ şi am Aprins Făclia , adică Trupul Meu , şi am Măturat Casa , şi am Chemat Puterile Cereşti Prietene să ne Veselim pentru Găsirea Ei".
Deci toate acestea , ca Un Bun şi Iubitor de oameni , mi le-ai Dăruit mie , Stăpâne , dar eu , ticălosul , pe toate defăimându-le , în ţara străină şi depărtată a pierzării m-am dus .
Ci Tu , Preabunule , Intoarce-mă iar şi nu Te iuţi asupra mea ticălosul , Doamne , nici cu Mânia Ta să nu mă mustri , Milostive , ci mai Rabdâ-mâ .
Nu Te grăbi să mă tai ca pe smochinul cel neroditor , nici cu porunci să fiu secerat mai înainte de vreme din viaţa aceasta , ci Dă-mi viaţa rânduită mai dinainte şi Călăuzeşte-mă către Pocăinţă , Doamne .
Deci „nu cu Mânia Ta să mă mustri pe mine”, Stăpâne , nici cu iuţimea Ta să mă Cerţi .
Miluieşte-mă, Doamne ,
căci neputincios sunt cu sufletul ,
neputincios cu gândul ,
neputincios cu mintea ,
neputincios cu voinţa .
Căci iată mi s-a dus puterea , mi s-a dus vremea .
„Intru deşertăciune s-au isprăvit zilele mele toate şi sfârşitul a sosit"
Ci Deschide , Deschide , Deschide mie , Doamne , cel ce cu nevrednicie bat , şi nu-mi Inchide Uşa Milostivirii Tale .
Căci dacă vei Inchide Tu , cine îmi va deschide ?
Dacă nu mă vei Milui Tu , cine îmi va ajuta ?
Nimeni altul , nimeni , ci numai Tu , Cel din Fire Milostiv şi Indurător .
„Miluieşte-mă , Doamne , că neputincios sunt", pentru că m-a slăbănogit vrăjmaşul şi neputincios şi zdrobit m-a făcut , iar cel neputincios şi zdrobit nu poate să se vindece singur .
Cel zdrobit nu poate să se vindece singur .
Cel zdrobit nu poate să-şi ajute lui însuşi .
Deci „Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt".
„Vindecă-mă , Doamne , că s-au tulburat oasele mele , s-a tulburat şi s-a zdrobit sufletul meu ."
Dar cel cu oasele zdrobite nu poate să se scoale şi să caute doctor , nu poate să alerge şi să scape de vrăjmaş .
Tu , deci , mă Caută , Stăpâne , Cel ce ai Venit să Cauţi oaia cea pierdută .
Tu Cercetează-mă pe mine , cel ce am căzut între tâlhari .
Căci nu numai mort ci cu totul mort m-au lăsat .
Deci , „Vindecă-mă , Doamne , că neputincios sunt" şi putred m-a făcut vrăjmaşul .
Iar cel neputincios şi putred este cu totul doborât , este aruncat cu totul , ca un stârv ticălos . El doar cheamă pe doctor , strigă după ajutor , caută împrejur cu ochii , când va veni şi-l va cerceta
„Cel ce Vindecă pe cei zdrobiţi cu inima" şi „Indreptează pe cei surpaţi" şi „Mântuieşte pe cei deznădăjduiţi".
„Vindecă-mă , Doamne , că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte ."
Tulburare trupească şi sufletească m-a cuprins , Stăpâne , căci în patimi trupeşti am căzut , trupul şi sufletul batjocută dracilor le-am făcut .
„Vindecă-mă, Doamne , că s-au tulburat oasele mele", cele ce susţin pe omul cel dinlăuntru , adică : Credinţa , Inţelepciunea , Nădejdea , Dreptatea , Infrânarea , Evlavia , Blândeţea , Smerita Cugetare şi Milostivirea .
Aceste oase s-au zdrobit , Stăpâne .
Deci „Vindecă-mă , Doamne , că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte".
Căci , iată , văd că a sosit ceasul vieţii mele „şi sufletul meu s-a tulburat foarte".
Văd Calea cea lungă şi grea către cele de Dincolo şi că nu sunt pregătit pentru dânsele , „şi sufletul meu s-a tulburat foarte".
Văd pe cămătar că îmi cere datoria şi nu-i pot plăti „şi sufletul meu s-a tulburat foarte".
Văd pe diac arătându-mi zapisul" şi pe gealaţi că scrâşnesc asupra mea „şi sufletul meu s-a tulburat foarte".
Văd mulţi pârâşi , iar părtinitori nici unul „şi sufletul meu s-a tulburat foarte".
Că m-am umplut cu totul de tulburare şi de întunecare , mă înfiorez şi mă cutremur , mă înfricoşez şi mi se rup cele dinlăuntru şi nu ştiu ce să fac sau cu ce chip să mă arăt Judecătorului meu .
Mă întunec , mă tulbur , mă necăjesc , nu mă pricep şi de aceea „sufletul meu s-a tulburat foarte".
„Miluieşte-mă , Doamne , că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte ."
Vicleanul nu încetează să mă supere , vrăjmaşii nu se opresc luptându-mâ , războiul din trup mă îmboldeşte necontenit , gândurile viclene nicidecum nu se astâmpără .
„Şi Tu Doamne , până când ?'"
Lata , Vezi , Doamne , că toate cele ale mele sunt încurcate şi ticăloase .
Iată , Vezi împotrivirea asupra mea , războiul trupului , cuptorul patimilor şi slăbiciunea puterii sufletului meu . De aceea , Doamne , până când nu Te Milostiveşti . până când nu Aperi , până când nu Te Grăbeşti , până când nu Vezi , până când treci cu vederea ?
Doamne , întru Mila Ta Mântuieşte-mă .
Nu mă trece cu vederea pe mine , nevrednicul , pentru Mila Ta . Căci nebăgarea Ta de seamă se face cădere a mea, Stăpâne .
Pentru aceasta „Intoarce-Te , Doamne , Izbăveşte sufletul meu şi mă Mântuieşte pentru Mila Ta".
Ca Un Indurător Miluieşte-mă .
Ca Un Milostiv Indură-Te .
Ca Un Iubitor de oameni „Mântuieşte-mă pentru Mila Ta", iar nu pentru faptele mele , căci sunt rele , nu pentru ostenelile mele , căci sunt neputincios ,
nu pentru gândurile sau cuvintele mele , căci sunt spurcate şi necurate ,
ci numai pentru Mila Ta , Mult Milostive Doamne , Mântuieşte-mă .
Iar dacă Voieşti să mă Judeci , Stăpâne , iată , eu rostesc cel dintâi osânda mea , eu mărturisesc că sunt vrednic de moarte . Deci „Mântuieşte-mă pentru Mila Ta".
La Iubirea Ta de oameni scap , Preabunule .
Nu am ceva vrednic să-Ţi arăt .
Milostenie cer , dar să nu-mi Ceri preţul ei .
Adu-Ţi Aminte de Cuvintele Tale , Doamne , cum „că se pleacă gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din tinereţea lui".
Şi „omul deşertăciunii s-a asemănat şi zilele lui ca umbra trec " .
Şi „nimeni nu este Curat de intinâciune'".
Şi „iată că întru fărădelegi m-am zămislit şi in păcate m-a născut maica mea".
Căci de vei lua aminte la fărădelegile noastre , nimeni nu va putea suferi , Doamne . Pentru aceea , Mân tuieşte-mă pe mine , nevrednicul robul Tău , pentru Mila Ta , iar nu pentru lucrările mele .
Căci de vei Milui pe cel vrednic , nimic nu este de mirare .
De vei Mântui pe cel drept , nu este ceva deosebit .
„Mântuieşte-mă pe mine pentru Mila Ta".
Fă asupra mea Minunată Mila Ta , Doamne .
Arată întru mine Milostivirea Ta , Stăpâne .
Măreşte spre mine Iubirea Ta de oameni , Sfinte .
Arată peste mine Milele Tale cele dintru Inceput , Doamne .
„Şi să nu intri la Judecată cu robul Tău ". Căci de vei Voi să Te Judeci cu mine , se va astupa gura mea , neavând eu ce să grăiesc sau ce să răspund . De aceea , „să nu intri la Judecată cu robui Tău", şi să nu Cântăreşti păcatele mele cu Măsura Ta cumplită „ci Intoarce Faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele Sterge-le şi „Mântuieşte-mă pentru Mila Ta , Doamne".
Şi „Mila Ta să-mi urmeze in toate zilele vieţii mele".
Să-mi urmeze Mila Ta, Doamne , mie , celui ce rău m-am abătut de la Tine , celui ce de-a pururea fug de Tine şi către păcat de-a pururea rău alerg .
Aceasta numai cer , mă rog şi mă cerşesc : „Mântuieşte-mă pentru Mila Ta".
Mântuieşte-mă mai înainte de a merge la Judecăţile cele de Dincolo sau , mai adevărat zicând , la chinurile cele de Dincolo , unde nu este pocăinţă , nici mărturisire . „Căci zice : în iad cine se va mărturisi Ţie ?”
Pentru aceea , „Mântuieşte-mă pentru Mila Ta” , că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine , nici în iad cel ce se mărturiseşte Ţie . Că acolo nu este Pocăinţă , nu este Iertare celor ce nu se pocăiesc şi nu se mărturisesc aici . De aceea , Mântuieşte-mă pe mine , nevrednicul robul Tău , care rnă Pocăiesc Ţie şi mă Mărturisesc pentru Mila Ta , Doamne , şi nu pentru faptele mele .
Căci Tu ai Zis , Doamne :
„Căutaţi şi veţi afla , bateţi şi se va deschide vouă şi oricâte veţi cere , Crezând , veţi Lua".
De aceea , „Miluieşte-mă pentru Mila Ta", Iubitorule de oameni , Stăpâne , ca şi întru mine să se Slăvească Numele Tău cel Preasfânt şi Preaproslăvit , Doamne !
DUMNEZEUL meu , Cel ce pentru mine Te-ai Făcut ca mine .
Ca şi eu împreună cu Toţi Sfinţii numărându-mă , să Te Slăvesc pe Tine , Iisuse Hristoase , Preabunule şi Iubttorule de oameni DUMNEZEUL meu , Impreună cu Părintele Tău Cel fără de Inceput şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor .

Amin !


(Cel care rosteşte [această rugăciune] in fiecare seară cu umilinţă , dacă ar veni asupra lui înfricoşatul ceas al morţii in noaptea aceea , cu mila lui DUMNEZEU se izbăveşte de muncă .)

In aceasta poza: