Rugăciune Mărturisitoare către
IUBITORUL de oameni DUMNEZEU si TATĂL
a lui Nichifor Calist Xantopol

Mărturisescu-mă Ţie Părinte ,
Doamne , Făcătorule al Cerului şi al Pământului ,
lesne Iertătorule ,
Indelung-Răbdătorule ,
Iubitorule de oameni,
Preabunule , Nepomenitorule de rău ,
Mult Milostive ,
Iubitorule de Bine ,
Milosârde ,
Indurate şi Milostive DUMNEZEULE .
Tu Stii , Tu Cunoşti neputinţa noastră şi mai ales a mea , cel păcătos şi nevrednic cerului şi pământului . Căci eu sunt cu totul întinăciune şi spurcăciune , călcând în fiecare zi şi ceas Sfintele Tale Porunci şi Dumnezeieştile Tale Aşezăminte .
Şi mai înainte de nemitarnicul şi înfricoşatul Tău Divan , conştiinţa îmi arată că nu este păcat pe care nu l-am făcut cu cuvântul , cu fapta , cu cugetarea minţii , cu privirea iscoditoare , prin toate simţirile mele şi , spunând pe scurt , că toată viaţa mi-am cheltuit-o urât şi curveşte petrecănd .
Căci care sunt faptele cumplite ale vieţii pe care nu le-am săvârşit eu cu toate mădularele mele ?
O , Milostivirea şi Bunătatea Ta şi necunoştinţa şi ticăloşia mea !
Căci Tu m-ai Făcut pe mine cu toată Inţelepciunea dintru nefiinţă întru fiinţă şi toată Zidirea aceasta Preafrumoasă şi preapotrivită ai supus-o mie , Preabunule , şi cu Slăvitul Tău Chip şi Asemănare m-ai cinstit .
Iar eu , nebunul şi preanepriceputul , necunoscător către Făcătorul de Bine arătându-mă, peste măsură Indurările Tale cele Iubitoare de oameni le-am scărbit .
Dar fiindcă Mila Ta Este Nemărginită , Bunătatea Ta de neurmat" , iar Ingăduinţa şi Indelunga-Răbdare cea către păcătoşi Neasemănată , precum m-ai suferit pe mine până astăzi , aşa şi până la sfârşit , nu mă Lepăda şi nu Te scărbi de mine .
Căci Tu Eşti Cel ce Voieşti „ca toţi oamenii să se Mântuiască şi spre cunoştinţa celor Lucrate [de Tine] să vie", prin Care Unul Născut Fiul Tău , Domnul nostru şi DUMNEZEU , pentru Negrăita Milă a Bunâvoirii Tale , Plecănd Cerurile , S-a Pogorât , în Pântece Fecioresc , a intrat pâlmuire a Primit Cruce .
A Răbdat şi Ingropare a Suferit .
Deci eu mai mult cum Ştii , Doamne , că nu este pe pământ altul care să se tăvălească întru păcate , curvii şi urâte lucruri mai mult ca mine .
Şi nu este cu putinţă a afla pe altul care să fi săvârşit faptele mele de când întreaga Lume ai Adus-o întru fiinţă şi dintru nefiinţă ai alcătuit-o cu Voia Stăpânirii Tale .
Căci eu cu răutăţile şi cu vicleşugurile mele m-am făcut asemenea satanei, începătorul răutăţii şi mă minunez cum mă ţine pământul şi nu mă înghite, de atâtea ori nelegiuind şi lepădând Aşezămintele Tale cele Sfinte !
Mai mult decât toţi am păcătuit şi pe toţi i-am întrecut cu fărădelegile . Drept aceea , mai ales pentru mine s-au făcut acestea , aşadar întru mine să se facă Minunată Mila Ta .
Căci pentru păcătoşi Este Bunăvoirea Ta şi Iconomia şi Negrăita Pogorâre a Unuia Născut Fiului Tău .
Deci să nu pui înaintea mea păcatele mele pe care le-am făcut cu lucrul , cu cuvântul, cu gândul , cu aducerile-aminte , noaptea şi ziua , de voie şi fără de voie , din răpire şi din cugetare la arătare şi întru ascuns , din obicei îndelungat şi vechi , în toată ziua şi ceasul şi minutul şi clipa şi , spunând pe scurt , cu toată mişcarea şi aşezarea mea trupească , sufletească şi gânditoare .
Mai mult decât strămoşii am călcat Poruncile Tale cele fără de moarte şi Sfinte şi de Desfătarea Raiului m-am înstrăinat .
Ucigător de frate m-am făcut mai mult decât Cain , sufletul meu omorândui prin trup;
L-am întrecut pe Lameri , mintea mea ucigând-o şi simţirile netrebnicindu-le prin dulceţile cele urâte ;
Mai mult decât cei de pe vremea Potopului am nelegiuit;
Faţă de covârşirea reelor mele nimic nu au făcut sodomitenii ;
egiptean m-am făcut , Faraon împietrit la inimă faţă de Cuvintele Tale ;
mai tare ca cei ce au cârtit în pustie şi au călcat Legea Ta şi mai mult decât ninivitenii am nelegiuit .
Ce sunt , pe lângă faptele mele de bunăvoie , fărădelegile lui Mânase şi păcatele lui David şi ale lui Solomon , fiul Său , şi ale multor altora , din timpul Legii şi mai dinainte de Dar ? Decât toţi mai rău am nelegiuit , mai mult ca tâlharul şi ca vameşul am greşit , mai mult decât curvarul cu neînfrânarea am vieţuit , mai râu decât curva trupul şi sufletul mi-am întinat , mai mult decât Petru m-am lepădat de Tine fără de căinţă şi , spunând pe scurt , mai mult decât toţi păgânii păgăneşte am nelegiuit şi mai-marilor răutaţii m-am asemănat , urmând dracilor celor urâţi şi răi şi tuturor voilor lor.
Dar Tu , Milostive Doamne , Minunate Fă şi spre mine Milele Tale .
„Fă cu mine Semn spre Bine" , adânc al nepomenirii de rău şi al Bunătăţii .
Păcătuit-am , ca nimeni altul am nelegiuit .
Doresc să mă pocăiesc , dar nici un ceas nu pot să păzesc hotărârile .
Greşit-am mai mult decât perii capului meu , decât nisipul şi decât picăturile apei . Dar Tu , ca Un Indelung-Răbdător şi Iubitor de oameni , Arată Indurările Tale şi Mila Ta spre mine . Că neajuns Este Noianul Milei Tale şi Neasemănată şi Necuprinsă cu mintea eEte nepomenirea de rău şi Bunătatea Ta . Iar greşelile mele , deşi sunt mari şi de neasemuit pe lângă Noianul Milostivirii Tale cel Nemărginit , sunt ca o picătură de nimic şi nu numai ale mele , ci şi ale celor care din veac au greşit chiar mai mult ca mine - dacă va fi cineva acum care să mă fi întrecut pe mine cu răutăţile .
Pentru aceasta alerg la Tine , Bunul meu Stăpân şi Făcător şi Dătător al vieţii mele şi-Ţi mărturisesc Ţie , Milostivul meu DUMNEZEU , cele ce am făptuit . Iar Tu , Punând Inainte Mila Ta Obişnuită , Arată spre mine Indurările Tale cele de demult şi mă Miluieşte pe mine cel ce mai mult decât toţi cu fapta şi cu voinţa am greşit , trufaşul , mândrul , iubitorul de slavă deşartă , înaltul cu cugetul , înaltul cu sprânceana", îngâmfatul , dispreţuitorul , semeţul , iubitorul de stăpânire , pârăciosul , necunoscătorul , nemulţumitorul , iubitorul de podoabă , malachiul , preacurvarul"', pângăritul , pierdutul , ruşinatul , întinatul , neînfrânatul , stricatul , răsfăţatul , neruşinatul", împătimitorul , nelegiuitul , iubitorul de dulceţi , îndrâcitul cu pântecele", îndrăcitul cu gâtlejul", desfătatul , îmbuibatul, beţivul , abătutul", somnorosul , lenevosul , iscoditorul , vicleanul , zavistnicul , pizmuitorul , clevetitorul , părătorul , ucigaşul , tâlharul , hoţul , nedreptul , lacomul , răpitorul , iubitorul de averi , cămătarul , supărăciosul , mincinosul , urât câştigătorul , avarul , pomenitorul de râu , împietritul cu inima , neînduplecatul , nesupusul , neascultătorul , grăitorul împotrivă'', bârfitorul , defăimătorul , şoptitorul , luătorul în râs , grăitorul de murdării , jurătorul strâmb , batjocoritorul, amăgitorul , ocărâtorul , mâniosul , răzbunătorul , prigonitorul , amarul , neîndurătorul si nemilostivul , nesimţitorul , neiubitorul de săraci , neiubitorul de străini , neîmpăcatul , neprietenul , zădărâtorul , luptătorul , suduitorul , obraznicul , bătăuşul , iubitorul de gâlcevi , în zadar grăitorul , netrebnicul , nebunul , batjocoritorul , netemătorul , urătorul binelui , urătorul de frate , urătorul de fapte bune , hulitorul , necrezătorul , însuşi judecatul , osânditul , nepocăitul , nemârturisitul , cel fără de răspuns , care tot felul de înverşunare şi de fărădelege am lucrat , cu sufletul împreună cu trupul , şi care pentru aceasta de toată Iubirea de oameni şi Milostivirea sunt nevrednic , dar vrednic de munca cea fără de sfârşit".

Drept Eşti , Doamne , şi Dreaptă Este Judecata Ta , dar totdeauna Biruieşte Iubirea Ta de oameni şi întoarce de la aceea aceasta .
Deci „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine" ',
„că de Te Vei Uita la fărădelegi , Doamne , cine va suferi"?
Ştiu dar că mai mare temei am să mi se Ierte mie , fiindcă mai mult decât toţi am greşit şi „fărădelegile mele au covârşit capul meu".
Am întinat pe Cel „după Chip" al meu .
Netrebnică am făcut haina sufletului meu .
S-a stins făclia duhului meu .
Buzele mele cu totul le-am spurcat .
Ochii mi i-am mângâiat cu vederile cele necuvioase şi fără rost , căutând minciuna şi deşertăciunea .
O , de câte ori am făgăduit să mă pocăiesc şi m-am arătat minţind , defăimând bogăţia Bunătăţii Tale faţă de mine .
O , de câte ori mă făgăduiesc Tie în biserici să lepăd cele rele şi după ce am ieşit întru aceleaşi şi chiar mai rele răutăţi cad , fiindcă uit legămintele din pricina deprinderii mele celei rele şi necurate .
De aceea , Foloseşte , Stăpâne , Mila Ta cea în fire sădită , şi Noianul Iubirii Tale de oameni celei necuprinse şi mai amână mânia Ta faţă de mine şi nu mă răpi mai înainte de a mă Pocăi , nici nu mă tăia ca pe un pom neroditor , ca să nu mă fac privelişte Ingerilor şi oamenilor , stâlp de ruşine şi pildă altora , cave să se înţelepţească prin grabnica mea osândă şi tăiere .
Deschide-mi Uşa Ta , mie , celui ce bat !
Intinde-mi Mâna Ta mie , celui ce mă afund , căci adâncul dulccţilor mă viscoleşte şi de nu mă va Intâmpina Iubirea Ta de oameni , oricâte voi săvârşi eu , nimic nu sunt . Mare tiran îmi stă asupră-mi : vrăjmaşul , firea aceasta , voirea mea cea rea şi obiceiul .
Acum vremea vieţii mele s-a stins , secerişul morţii este aproape , secera este ascuţită , securea mi-a ajuns lângă rădăcină şi eu tot spre mai rău sporesc .
Hoţul sapă peretele sufletului meu , vrăjmaşul cel de obşte „ca un leu răcneşte , căutând numaidecât să mă înghită", calea este gata , sorocul s-a împlinit , zapisul este pregătit , pârâşii stau ca nişte muncitori netrecuţi , cumpăna este atârnată , iar eu , ticălosul , sunt adus (la Judecată) , dar nici aşa nu-mi vin în simţire .
Vai mie ! Ce mă fac ? Unde să mă duc ?
Dăruieşte-mi Pocăinţă , Stăpâne , şi înţelegere a celor făptuite de mine şi lacrimi potrivite cu spurcăciunea dezmierdărilor mele .
Să nu mă răpeşti pe mine nepregătit şi nemărturisit .
Tu vezi pururea cuptorul gândurilor , cel ridicat şi înfocat asupra ticălosului meu trup , deprinderea cea rea , plecarea către cele rele ,
deci Mântuieşte-mă pentru singură Mila Ta cea Nemărginită ,
Miluieşte-mă pentru Bunătatea Ta cea Nemărginită ,
Miluieşte-mă pentru Bunătatea Ta cea Mare şi Nepovestită .
Căci precum nu este cu putinţă de numărat greşelile mele , tot aşa Nemărginită şi cu covârşire Mai Inaltă Este Mila Ta şi Iubirea Ta de oameni .
De aceea , Revarsă în Dar peste mine Bunătatea Ta cea Nedeşertată pe potriva greşelilor mele , căci cu osârdie totdeauna este plecat cugetul meu spre cele rele .
Adu-Ţi Aminte ce Este Ipostasul meu , căci pământ sunt şi m-am asemănat deşertăciunii , şi ca fumul au trecut zilele mele .
Adu-Ţi Aminte că întru păcate sunt născut , însă la Tine Este Milostivirea , deci Mântuieşte-mă pentru Mila Ta .
Căci după poftele trupului umblând , şi toată viaţa în noroiul dulceţilor tăvălindu-mă , bucurie dracilor şi lipsit de Iubirea Ta de oameni m-am făcut din pruncie până acum înşelându-mă şi amâgindu-mă , niciodată nevoind Voilor Tale să urmez , nesocotind că nesuferită este urgia Îngrozirii Tale asupra păcătoşilor , nici cu frica tăierii morţii şi cu frica nemitarnicului Tău judeţ înţelepţindu-mă .
Căci care faptă urâtă cu covârşire şi cu prea multă sârguinţă nu am săvârşit , pricinuind păcate ?
Mintea prin urâte aduceri-aminte mi-am spurcat , trupul prin amestecări necurate cu totul mi-am întinat , duhul , prin învoiri rele mi-am netrebnicit , eu însumi mânia Ta o am întărâtat şi urgia Ta o am aţâţat .
Deci cine mă va plânge ?
Cine mă va tângui pe mine , ticălosul ?
Tu Eşti Milostiv şi lesne Iertător , DUMNEZEULE al Milei şi al Indurărilor , Având Sădit în Tine Noianul Iubirii de oameni şi Adâncul Indelungii-Răbdări .
Deci pleacă-Te ticăloşiei mele , Primeste-mă pe mine , cel ce mă rog , Imbrăţişează-mă pe mine , cel ce mă întorc .
Vindecă Indreptarea sufletului meu , şi cu Judecăţile care Stii Mântuieşte-mă .
Nu am lacrimi fierbinţi .
Nu am mărturisire adevărată , nici altceva din câte ar ajunge să tragă spre mine Milostivirea Ta .
Nu este lucru preaslăvit dacă Vei Mântui pe cel drept dacă Vei Milui pe cel iubitor de fapte bune , ci doar dacă spre mine , cel ce peste măsură am greşit , Vei Minuna Milele Tale .

Ştii neputinţa firii omeneşti , pentru că intru aceasta Te-ai Imbrăcat cu Milostivire . Să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele Milostivirea Ta cea nemăsurată .
Treci cu vederea fărădelegile mele şi ca Un Doctor Vindecă rănile cele netămăduite ale sufletului meu .
Vezi-mi bubele câte sunt , căci peste tot trupul este rana mea şi nu-mi este cu putinţă a pune leac , sau untdelemn , sau tămăduiri .
Ţie Unuia DUMNEZEULUI meu , Preabunule Meşter , Căruia toate Iţi Sunt cu Putinţă , cu Lesnire Iţi Este a Vindeca acestea şi a nu mai lăsa nici o rană a răutăţii . Mântuieşte-mă , iarăşi strig , pentru Mila Ta , căci pentru ea ai adus Toată Lumea aceasta întru fiinţă . Pentru ea , Te-ai Pogorât către noi , cei ce cu nenumărate greşeli Ţi-am greşit Ţie şi Te-am întărâtat .
Dator sunt cu nenumăraţi talanţi , Iartă-mi mie pe cei mai mulţi, ca şi mai mult să Te iubesc .
Greşit-am , DUMNEZEULE , greşit-am Ţie , mărturisesc, dar să nu mă osândeşti potrivit fărădelegilor mele , nici să-Ţi întorci Faţa Ta dinspre mine , ci auzită facă-se mie Mila Ta şi , mai vârtos , Vestită şi Arătată fie Milostivirea Ta către mine , cel ce peste măsură am greşit .
Căci Tu Eşti DUMNEZEUL celor ce se pocăiesc , Indelung-Răbdând fărădelegile noastre „pe cât sunt de departe răsăriturile de apusuri", şi Inălbind prin pocăinţă păcatele noastre ca zăpada şi ca lâna .
Deci , câte am greşit până acum din tinereţe , Iartă-mi-le ca Un Preabun şi Mult Milostiv . Şi Dă-mi mie vreme de pocăinţă şi lacrimi de-a pururea curgătoare . Străluceşte-mi făclia sufletului meu prin mărturisire , pe care am întunecat-o şi am stins-o cu fărădelegile mele , şi cu haina cea dintâi , ceacurată şi neîntinată , cu care m-am îmbrăcat de la botez , iarăşi Imbracă-mă prin Cercetarea Ta , Dându-mi mie îndrăzneală şi arvună de Mântuire din cele de aici .
Prin Mijlocirea Maicii Celei Care fără de sămânţă şi mai Presus de fire L-A Născut pe Cuvântul Tău Cel Fără de Inceput şi mai înainte de veci , cu Folosinţele Slujitorilor Tăi celor fără de materie şi fără de trupuri , prin Soliile Propovăduitorului Pocăinţei , ale Cinstitutului , Slăvitului Proroc , Inainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan , ale Sfinţilor , Slăviţilor şi Intru Tot Lăudaţilor Apostoli şi ale Celui de-al Doilea Propovăduitor al Pocăinţei Ioan Preaînteleptul , cel cu cuvinte de aur , şi ale Tuturor Sfinţilor celor ce din veac Bine Ti-au Plăcut Ţie .
Căci Binecuvântat Eşti Impreună cu Unul Născut Fiul Tău şi cu Făcătorul de viaţă şi Preasfântul Tău Duh , acum şi pururea şi în cei fără de sfârşit veci ai vecilor .
Amin !

In aceasta poza: