Rugăciune Către Domnul Nostru Iisus Hristos ,
a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur ,
pe care o spunea în fiecare zi


Doamne DUMNEZEUL meu ,
Cel Mare şi Infricoşat şi Slăvit , Făcător a toată Zidirea văzută şi gândită ,
Cel ce Păzeşti Aşezământul Tău şi Mila Ta celo r care Te iubesc pe Tine şi păzesc Poruncile Tale , şi acum şi totdeauna Iţi mulţumesc Ţie pentru toate Facerile Tal e de Bine cele făcute mie , cele arătate şi nearătate .
Ca şi până acum Te Laud şi Te Slăvesc şi Te Măresc pentru Milele Tale cele bogate şi Indurările Tale pe care in chip minunat le-ai arătat spre mine Sprijinindu-mă încă din pântecele maicii mele şi întru toate grijindu-Te de mine şi Păzind şi Ocârmuind cu cuvioşie cele ale mele , numai din Bunătatea şi Iubirea ta de oameni .
Căci n-ai Trecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia şi împătimirea mea , ci din Iubirea Ta de oameni şi Milostivirea Ta nu ai incetat a-mi Face Bine şi a mă Păzi .
Aşadar , la bătrâneţe şi cârunteţe, DUMNEZEUL meu, să nu mă Părăseşti .
Iisuse , Iisuse , Numele cel Bun , Dulceaţa , Dorirea şi Nădejdea mea , Cel ce Te-ai Făcut Om pentru noi şi toate cu Inţelepciune le-ai Iconomisit şi le-ai tocmit pentru Mântuirea noastră , mă mărturisesc Ţie , Doamne .
DUMNEZEUL meu , cu toată inima mea , îmi plec genunchii trupului şi ai sufletului , arătându-Ţi Ţie , DUMNEZEULUI meu , toate păcatele mele . Pleacă-Ţi şi Tu urechea spre rugăciunea mea şi Iartă păgânătatea inimii mele .
Am păcătuit , am nelegiuit , am greşit , Te-am Întărâtat , Te-am amărât pe Tine , Bunul meu Stăpân şi Hrănitor şi Purtător de grijă .
Nu este nici un fel de răutate grăită sau negrăită pe care nu am făcut-o cu lucrul şi cu cuvântul , cu cunoştinţa şi cu necunoştinţa , cu amintirile şi cu gândurile , cu covârşire şi peste măsură păcătuind .
Şi de multe ori făgăduind a mă pocăi , tot de atâtea ori întru aceleaşi păcate am căzut .
Mai cu lesnire se vor număra picăturile de ploaie decât mulţimea păcatelor mele , pentru că au covârşit capul meu şi ca o sarcină s-au îngreuiat .
Căci din tinereţile mele şi până acum poftelor celor necuvioase deschizându-le uşa , porniri neînfrânate şi fără de rănduială am uneltit , întinându-mi haina Sfântului Botez , cea ţesută de Sus , biserica trupului meu mânjind-o , ticălosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcându-l şi toată fărădelegea şi nedreptatea lucrând . Pe care , dacă aş vrea cu deamănuntul sâ le pomenesc , nu mă va lăsa vremea povestindu-le .
Dar fiindcă toate le Stii Tu - căci nu este zidire nearătată înaintea Ta , toate fiind goale şi descoperite înaintea Ochilor Tăi , de ce s-ar cuveni a spune Stiutorului cele ce nu-Ti sunt necunoscute ?
Insă şi inima mi se zdrobeşte , şi sufletul , şi cu totul întru adâncul nedumeririi mă afund , aducându-mi aminte că pe când păcâtuiam nu am arătat nici cea mai mică faptă de pocăinţă .
Şi vremea tăierii este aproape , sorocul morţii este de faţa , dar vremea pocăinţei nicăieri .
Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu şi este plin de durere şi de întristare . Căci nepregătit fiind , când socotesc şi cercetez cele despre mine , nimic din destul spre dare de răspuns nu aflu , nici vreun chip şi mijloc prin care mă voi izbăvi de focul cel veşnic .
Dar dacă „dreptul abia se mântuieşte”, eu , păcătosul unde mă voi arăta ?
Şi dacă abia după multe scârbe , Impărăţia lui DUMNEZEU Este moştenită de cei vrednici , iar Calea vieţii este strâmtă şi necăjită , atunci eu , întru desfătare şi întru neînfrânare totdeauna petrecând , cum mă voi învrednici de mântuire ?
Şi dacă „toată dreptatea omului este ca o zdreanţă lepădată", dar atâta noroi şi nedreptate cum se va socoti ?
Şi dacă „pentru un cuvânt deşert trebuie să dea cineva seamă , eu , pentru atâtea păcate , ce răspuns potrivit voi avea ?
Vai , suflete , căci iată aşa au sporit faptele noastre !
Scurtă este viaţa şi pentru puţină vreme , iute trecând , şi către moarte trimiţând .
Dar veşnică este munca păcătoşilor , ca şi Impărăţia Drepţilor .
Şi viaţa nici uneia din ele nu se curmă prin moarte . Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? In ce beznă mă voi arunca ? Infricoşată este moartea , mai ales cea a păcătoşilor , fiindcă şi rea este . Căci „moartea păcătoşilor cumplită este", dar „cu mult mai înfricoşat lucru este a cădea în mâinile DUMNEZEULUI celui viu", dintru care nimeni nu va putea să ne scoată .
Deci, când va veni să Se Slăvească întru Sfinţii Săi şi să Răsplătească fiecăruia după lucrurile lui , când scaunele se vor pune şi nemitarnicul Judecător înfricoşator va şedea , când râul cel de foc va trece pe dinainte şi strălucirea şi bucuria drepţilor gătite se vor arăta şi toate milioanele Ingerilor şi toţi oamenii cei din veac , împreună cu toată Zidirea , cea văzută şi cea gândită , cu cutremur vor sta de faţă , ce voi face eu atunci ? De ruşine plin fiind , de conştiinţă mustrat , de toată îndrăzneala şi darea de răspuns lipsit , suspin din toate părţile . Ah , rele ! Ce voi plânge mai întâi , ce voi suspina apoi , pentru ce mă voi tângui ? Pentru lipsirea de bunătăţi sau pentru chinul durerilor ? Pentru nemărginirea muncii sau pentru despărţirea de DUMNEZEU ?
Plângi , ticăloase suflete , aducându-ţi aminte de cele ce te vor întâmpina după ieşirea din trup , căci vor fi foarte grele şi dureroase . Şi strigă : DUMNEZEUL Puterilor , DUMNEZEULE cel veşnic , DUMNEZEUL Milei şi al Indurărilor , să nu mă Părăseşti ! Să nu mă treci cu vederea ! Să nu depărtezi de la mine Mila Ta !
„Ia aminte spre ajutorul meu , Doamne al Mântuirii mele !"
Că ştiu Milostivirea Stăpânului meu , ştiu nepomenirea de rău a Iubitorului de oameni şi că Voitor al Milei Este , „Care nu Voieşte moartea păcătosului , ci să se întoarcă şi să fie viu".
Şi „Care Voieşte ca toţi să se Mântuiască şi la Cunoştinţa Adevărului să Vie", mai ales cei ce se întorc de la păcat . Căci „nu a Venit să cheme pe cei drepţi , ci pe cei păcătoşi la pocăinţă" .
Căci „nu au trebuinţă cei sănătoşi de doctor , ci cei ce rău pătimesc".
Deci, aşa aflându-mâ şi aşa socotind , nu mă abat din nădejdea cea bună , nici nu mă deznădăjduiesc de Mântuirea mea .
Acum am început a grăi către Domnul meu :
„Eu sunt pământ şi cenuşă",
„vierme şi nu om , ocară a oamenilor şi defăimare a norodului".
„Dă-mi mie cuvânt întru deschiderea gurii mele".
Cel ce Dai rugăciunea celui ce se roagă , căci de la Tine Este „toată Darea cea Bună şi tot Darul Desăvârşit de Sus Este , Pogorându-se de la Tine , Părintele Lu minilor", ca să mă rog după cuviinţă şi să cer cele de folos , şi să nu mă întorc smerit şi ruşinat , ci dobândind cele ce am nădăjduit . Şi aşa mă voi duce , bucurându-mă întru deplina adeverire a inimii .
Miluieşte-mă , DUMNEZEULE , după Mare Mila Ta , că spre Tine a nădăjduit sufletul meu .
Miluieşte-mă , Doamne , că neputincios sunt .
Doctorul sufletelor şi al trupurilor , ca şi cum aş sta înaintea înfricoşatului Tău Scaun , ca şi cum m-aş atinge de preacuratele Tale Picioare , aşa mă rog şi cer şi mă supun , cu zdrobită şi smerită inimă : Curăţeşte-mă pe mine , păcătosul . Iartă-mi mie , netrebnicul şi smeritul . Caută din Sfânt Lăcaşul Tău spre ticăloşia mea . Priveşte dintru Inălţimile Tale cele Sfinte spre rugăciunea smeritului robului Tău şi nu trece cu vederea rugăciunea mea .
„Slăbeşte-mă , ca să mă odihnesc mai înainte de a mă duce " acolo de unde nu mă voi mai întoarce .
Ca un om am păcătuit ca Un DUMNEZEU Iartă-mă . Căci Tu Cunoşti , Stăpâne , alunecarea lesnicioasă a firii omeneşti şi cum că „plecat este cugetul omului cu osârdie spre cele rele încă din tinereţe".
Adu-Ţi Aminte că din pământ suntem .
Adu-Ţi Aminte că Tu Singur Eşti Curat şi Fără de Prihană şi Neîntinat , iar noi toţi întru certări şi canonisiri suntem .
Adu-Ţi Aminte de Indurările Tale cele din veac şi de Mila Ta , şi să nu mă osândeşti cu fărădelegile mele, nici să-mi răsplăteşti după păcatele mele . Ştiu mulţimea fărădelegilor mele , că mare este şi fără număr . Dar ştiu şi Noianul Iubirii Tale de oameni , că Nemărginit Este şi Nebiruit .
Că Tu Eşti Cel ce Ridici păcatul Lumii , Care Te-ai Pogorât din Cer pe Pământ ca să Cauţi oaia cea rătăcită şi pierdută . Păstorul cel Bun , Cel ce Iţi Pui Sufletul pentru oi şi Ai Venit în Lume să Mântuieşti pe cei păcătoşi , dintru care cel dintâi sunt eu .
Miluieşte , Milostive , făptura Mâinilor Tale .
Să nu Te scârbeşti de mine , nevrednicul , ci Îndură-Te spre Făptura Ta .
Cel ce pentru mine Cruce Ai Răbdat şi semnele rănilor ai primit şi m-ai Vindecat , Sterge rănile mele cu Leacul Milostivirii şi cu Buretele Iubirii de oameni . Căci toate le Poţi şi nimic nu Iţi Este Ţie cu neputinţă .
Dă umilinţă inimii mele celei împietrite , Uşurează-mi greutatea conştiinţei , Primeşte lacrimile mele şi suspinarea ca pe ale desfrânatei şi ca pe ale lui Petru , Cel Dintâi dintre Apostoli .
Primeşte-mi această mărturisire şi pocăinţă , Cel ce Ai Primit gândul bun al tâlharului pe Cruce . Primeşte rodul buzelor mele ca pe o jertfă vie , bine primită întru miros de bună mireasmă .
Mă rog , Imblânzeşte-Te !
Mă ruşinez , Induplecă-Te !
A păcătuit şi Mânase împăratul", dar nu s-a pierdut , pentru că s-a căit .
A păcătuit şi David mai înainte de acela , dar plângându-şi păcatul s-a Miluit .
Multe pilde de acest fel am , care potolesc şi mângâie mâhniciunea mea , care gonesc de la mine deznădăjduirea şi hrănesc nădejdea Mântuirii mele .
Mângâie şi Tu inima mea , Părintele Indurărilor şi DUMNEZEU a toată Mângâierea .
Odihneşte-o şi fă-i bine cu Izvorul Milei Tale şi al Bunătăţilor .
Multe ai Făcut din veac , Mari şi Minunate , Slăvite şi înfricoşate , cărora nu este număr .
Iar dacă pe mine , curvarul , mă vei Mântui , mai multă şi mai mare Minune vei Face .
Că atât de Mare Este Puterea Milostivirii şi a Iubirii Tale de oameni , încât şi din noroi mărgăritar face şi din fiu al gheenei fiu al Impărăţiei Săvârşeşte .
Şi încă voi striga către Domnul meu şi către DUMNEZEUL meu mâ voi ruga :
Ocârmuieşte rămăşiţa vieţii mele după Voia Ta .
intăreşte-mă intru frica Ta .
Intemeiazâ-mă intru Dragostea Ta şi cu Mulţimea Bunătăţii Tale sfârşit bun şi vrednic Iubirii Tale de oameni Dăruieşte-mi .
Caută cu Milă şi cu Iubire de oameni spre oasele mele şi spre încheieturile mele şi spre toată alcătuirea făpturii mele , şi la loc de repaos şi de odihnă Călăuzind ticălosul meu suflet , Aşază-l . Căci multe Lăcaşuri sunt la Tine , fiecăruia după vrednicie Impărţindu-i .
Şi încă mă rog şi cer : Dă, Doamne , şi Dar de pricepere nevredniciei mele , ca să Inţeleg cele Bine Plăcute Ţie şi mie de folos . Şi nu numai să le înţeleg , ci să le şi împlinesc , ca să nu fiu biruit şi să nu fiu împreună cu cei deşerţi , să nu făptuiesc cele necuvioase .
Prin nemărirea deşartă să mă smeresc împreună cu cei smeriţi , cu cei ce pătimesc împreună să pătimesc , celor ce greşesc să le iert . Pentru că ştiu că de nu voi ierta , nu mi se va ierta .
Pentru aceasta mă rog : Iartă toate tuturor celor ce îmi greşesc mie , căci nu ei sunt de vină , ci eu , ticălosul , cel ce nu fac Voia Ta şi nu păzesc Poruncile Tale .
Celor ce mă iubesc pe mine , Răsplăteşte-le cu Bogatele Tale Daruri .
Pe Părinţii cei duhovniceşti şi fraţii pe care mi -ai Dat , Miluieştei Milostive , ca şi pe mine , cu Judecăţile pe care le Stii , Indurându-Te cu Iubire de oameni .
Aceste cuvinte ale rugăciunii mele să mijlocească pentru mine şi cât trăiesc şi după ce voi muri eu .
„Să se îndrepteze mărturisirea aceasta şi lacrimile ca o tămâie Inaintea Ta".
Aştept în fiecare zi moartea cea de netrecut .
Trupul meu cel ticălos îngropării dându-se , se va strica , şi Tu îl vei Invia , Dătătorule de viaţă Nepieritor , în vremea Invierii . Iar duhul meu în Mâinile Tale îl pun .
Odihneşte , Sfinte Stăpâne , întru Lumina viilor şi în Lăcaşul celor ce se veselesc şi pe părinţii , strămoşii şi pe fraţii mei , robii Tăi binecredincioşi , şi pe cei ce mi-au poruncit mie , nevrednicului , să mă rog pentru dânşii , şi tuturor celor ce întru Bună Credinţă s-au săvârşit , Iartă-le .
Căci , deşi am păcătuit , dar nu ne-am depărtat de la Tine , nici „am întins mâinile noastre către dumnezeu străin", ci pe Tine Te-am cunoscut şi pe Tine Te-am iubit , şi întru Tine am Crezut şi Ţie ne Inchinăm , Unuia DUMNEZEU in Treime , către Tine ne rugăm , şi întru Tine nădejdile Mântuirii le punem .
Miluieşte-ne pe noi după Mare Mila Ta şi ne Mântuieşte întru Impărăţia Ta cea Cerească .
Cu adevărat , Doamne al meu , Doamne , aşa să se facă acestea întru noi , cei ce nădăjduim spre Tine , pentru cea Multă şi Necovârşită Bunătate a Ta şi pentru Milostivirea şi Iubirea Ta de oameni cea negrăită , pentru Rugăciunile Preaslăvitei , Prealâudatei , Preabinecuvântatei şi cu Dar Dăruitei , Preasfintei Stăpânei noastre de DUMNEZEU Născătoare şi Pururea Fecioarei Măria , ale Puterilor Celor Cereşti şi Inţelegătoare şi ale Tuturor Sfinţilor Care din veac Bine Ţi-au Plăcut Ţie .
Amin . Amin . Amin !

In aceasta poza: