51 . Altadata spunea : ,Dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul zice : Omule ,
pogoara-te cu mintea in camara inimii tale si atunci ai ajuns in Cer . Ca si
aceea este cararea Cerului , a Imparatiei Cerului .
Dar cine ne-a spus nona ca Imparatia Cerului este in inima noastra ?
Hristos ! N-a spus El : Imparatia Cerului inlauntrul vostru este !
Deci , iata si noi avem Imparatia Cerului in inima noastra .
Si cand ajungem cu mintea in inima , am ajuns la Imparatia Cerurilor" .

52 . Alteori zicea Parintele Cleopa :
„Mintea trebuie sa se pogoare in inima , ca inima este cararea mintii . Aceasta-i cararea de care Spune Hristos :
Tu , cand te rogi , intra in camara ta si incuie usa ta si roaga-te Tatalui tau intru ascuns si Tatal tau , Care vede cele intru ascuns , iti va rasplati tie la aratare . Voi credeti despre camara , ca este cea de lemn , casa ? Daca o luati asa , o luati dupa litera .
Ori aici Dumnezeiestii Parinti inteleg cu totul altfel : Trei usi ai de incuiat cand te rogi: una cea de lemn , pentru oameni ; una buzelor , pentru cuvinte , ca sa nu graiesti cu nimeni decat cu DUMNEZEU ; si una inimii , pentru duhuri , ca sa te pogori cu mintea in camara inimii . Ca inima este camara mintii".

53 . Spunea odata parintele : „Prin rugaciune trebuie sa se uneasca mintea cu inima . Este o rugaciune a mintii in inima si este o rugaciune a inimii curate . Dar sa stiti ca mintea , pogorandu-se in inima , trece doua vami sau obstacole , ca sa se uneasca cu inima . Intai este vama inchipuirii , a imaginatiei si a doua este vama ratiunii de la poarta inimii . Un om intelept intr-o clipeala de vreme le trece".

54 . Despre vama imaginatiei zicea Parintele Cleopa : „Legea cea mai scurta a rugaciunii este sa nu-ti inchipui nimic cand te rogi . Ca imaginatiile sunt de trei feluri: rele , bune si sfinte . Sa nu primesti nici un fel de imaginatie . Ca daca te opresti la imaginatie , nu poli intra cu mintea in inima in vremea rugaciunii .
Aceasta este prima statie . Sfantul Nil Ascetul zice in Filocalie : Fericita este mintea aceea care a ajuns sa se roage lui Hristos , fara imagina1ie , fara forma ! Mintea Mantuitorului n-a avut imaginatie , spun toti Sfintii teologi .
Pentru ca El era Noul Adam si a venit sa restaureze pe vechiul Adam , exact cum a fost in Rai .
Adam , cand a cazut , prin gandire a cazut . Ce i-a zis satana ? Nu vei muri , ci vei fi ca DUMNEZEU , cunoscand binele si raul . Si , cum si-a inchipuit ca va fi ca DUMNEZEU , a cazut prin imaginatie din darurile date si apoi a fost izgonit din rai . De aceea Dumnezeiestii Parinti numesc imaginatia «pod al demonilor» .
Nici un pacat nu trece de la minte la simtire (la inima) , daca nu si-l inchipuie intai omul cu mintea .
Deci , in vremea rugaciunii n-ai voie sa-ti inchipui nimic . Nici imaginatii sfinte , nici pe Hristos pe Sfanta Cruce , nici pe scaunul Judecatii . Nimic . Ca toate imaginatiile sunt afara de inima si daca ramai sa te inchini la acestea , nu te inchini lui Hristos .

55 . Iar despre vama ratiunii spunea : „Aici , la aceasta vama , care este la poarta inimii , o intampina pe mintea noastra alte duhuri rele , «teologii intunericului si filosofii iadului» si-i dau mintii ratiuni duhovnicesti . Caci mintea noastra , dupa marturia Sfantulni Vasile , are insusirea sa izvorasca vesnic ganduri , bune sau rele . Si nu-i de vina ce izvoraste . Ca ce turnam intr-insa , moara macina . Noi suntem cei care hotaram daca dam drumul la ganduri .
In clipa rugaciunii , numai ce vezi ca apar cuvinte din Scriptura , cum a ispitit pe Mantuitorul in muntele Carantaniei , caci rolul lor este sa te ispiteasca din Scriptura . Si ne vin tot felul de ratiuni adevarate si inalte in vremea rugaciunii ! Dar vrajmasul nu se supara de asta , cand vede ca tu rationezi . El se bucura . Bine ca teologhisesti cand te rogi !
Frarilor , n-au ce cauta astea in vremea rugaciunii ! Sfantul loan Gura de Aur spune : «Tu , cand te rogi , nu teologhisi , ca esti batjocorit de demoni ! »
Cand te rogi trebuie sa ai inima infranta si smerita , durerea inimii pentru pacate si smerenie . Taina asta este a lui DUMNEZEU , Izvorul mintilor rationale din cer si de pe pamant .
Tu te coboara in inima cu rugaciunea de-un singur gand ; adica gandind numai la Numele Domnului nostru Iisus Hristos . Cu aceasta ratiune ne coboram in inima , zicand asa : «Doamne , Iisuse Hristoase , Fiul lui DUMNEZEU , Miluieste-ma pe mine , pacatosul (sau pacatoasa) ... Cu alta ratiune n-ai ce cauta . Dupa cum v-am spus , la vama imaginatiei , nici o imaginatie , cat de sfanta ar fi , nu este in inima , ci afara de inima si trage mintea noastra din inima afara . Asa si ratiunile acestea .
Ca diavolul are scop sa-i dea mintii noastre de teologhisit si iti aduce la rugaciune toata Scriptura , daca vrei , numai sa nu te rogi ! El stie ca rugaciunea il arde .
Atunci tu capeti o trufie duhovniceasca : «De aceea imi vin mie acum cuvintele astea asa de inalte , ca eu sa rog lui DUMNEZEU !» si el rade cu gura pana la urechi ! Tu nu te rogi atunci , ci teologhisesti . Mantuitorul iti spune sa te rogi : Voi nu vorbiti multe ca fatarnicii , carora li se pare ca intru multe vorbe fi aude DUMNEZEU !
Hristos cere de la noi rugaciunea «monologhie» , adica de-un singur cuvant , de-un singur gand . Ai vazut pe canaaneanca ? Mergea dupa Hristos si striga cu cateva cuvinte : Iisuse , Fiul lui David , miluieste-ma ! Si Fiul lui David , miluieste-ma ! Dar striga din inima . Ea nu s-a rugat mult , s-a rugat cu un siugur cuvant , dar il zicea din iuima , pana a biruit bunatatea lui DUMNEZEU sa zica : 0 , femeie , mare este Credinta ta !
Iar noi , in vremea rugaciunii , mai ales a rugaciunii inimii , cand vrem sa pogoram mintea in inima , asa sa ne rugam , cu un singur gand . Ca daca parasati teologia asta in vremea rugaciunii , cu Ajutorul lui DUMNEZEU , indata mintea intra in inima".

56 . Altadata zicea : Indata ce mintea a intrat in inima , ai un semn firesc .
Incepe ca un cui de foc si se incalzeste inima de la centru . Apoi se incalzeste toata , pe urma pieptul , umerii , coloana vertebra si , tot corpul si incep a curge sudori cu mare putere , iar ochii incep a varsa lacrimi calde de pocainta cu mare foc . Asta-i rugaciune de foc !
Acum s-a Intalnit Mirele cu mireasa . Hristos cu sufletul nostru . Aceasta unire duhovniceasca il face pe om un duh cu DUMNEZEU . Este ceea ce spune Apostolul : Cel ce se lipeste de desfranata , un trup este cu ea ... Dar cel ce se lipeste de Domnul , un duh este cu El . Aceasta unire si lipire de DUMNEZEU in inima , prin Iisus Hristos , aduce mare dulceata duhovniceasca si mare caldura".

57 . Tot despre rugaciunea inimii mai spunea : „Dar nu-i temelia lucrarii , nici dulceata , nici caldura cea din inimi . Temelia lucrarii este zdrobirea inimii , cainta , durerea inimii pentru pacate si lacrimile de pocainta care se varsa atunci . In starea aceasta sufletul nostru are atata fericire , atata usurare , atata caldura si dulceata duhovniceasca , incat , dupa ce se trezeste din starea aceasta de unire cu Iisus Hristos in inima , el nu poate spune trei cuvinte .
Ce minute fericite , ce dulceata , ce bucurie a avut in inima sa ! Si daca in starea aceasta ar sta un lucrator al rugaciunii un ceas sau doua , cu mintea pogorata in inima , adica sa se uneasca mintea cu inima , cand s-ar trezi , o saptamana sau doua in inima lui nu mai poate intra nici un gand din lumea aceasta ! Cerul inimii lui atat se curata , incat ramane vazduhul inimii plin de Lucrarea Duhului Sfant . O inima fericita care s-a adapat cu lacrimi de pocainta si cu mare dragoste din unirea cu Iisus Hristos . Dragoste duhovniceasca pe care nu o poate descrie limba !"

58 . Uneori parintele ne spunea despre intalniri pe care le avusese pe cand
era in padure , cu batrani sporiti in rugaciunea inimii , si despre trairea duhovniceasca a acelor batrani . Insa noi stiam ca de fapt nu era vorba de altii ,
ci de Parintele Cleopa insusi , care se smerea , nevrand sa spuna ca el era acela , fugind de laudele si slava omeneasca .

59 . Apoi zicea : „O sa ma intrebati : «Dar noi , parinte , ce facem , majoritatea lumii , care nu stim aceasta rugaciune duhovniceasca ? Noi ne pierdem ! »
Nu ! Insa , fiindca a venit cuvantul despre rugaciune , v-am aratat care este rugaciunea cea adevarata . Nu inseamna ca , daca eu nu ma rog , nici sa nu spun la altul . Nici eu nu m-am rugat asa , de cand sunt ! Dar nu inseamna sa nu stim . Ca nestiinta este orbirea sufletului .
Dar stii ce zice diavolul mandriei si al nesimtirii , daca avem o lacrima la rugaciune ? «Acum te-ai rugat strasnic !» Ehei ! Si cat ii de-acolo pana la rugaciunea cea curata ! Cat ii de departe cerul de pamant ! V -am spus ca rugaciunea in cresterea ei nu are limita . Pentru ca se uneste cu DUMNEZEU si de aceea nu are margine".

60 . Mai zicea Parintele Cleopa : „Nu este in puterea omului a se sui pe treptele rugaciunii . A omului este numai vointa . Sa voiasca sa se roage lui DUMNEZEU cum poate , iar a se invrednici de rugaciuni Inalte este o lucrare care depinde de Darul lui DUMNEZEU".

61 . Altadata ne spunea batranul : „Odata am fost arestat de securitate la Manastirea Slatina si apoi dus Ia Falticeni . Aici am fost batut si bagat intr-un beci in care ardeau o multime de becuri . Toti care intrau acolo , ieseau aproape nebuni . M-au bagat si pe mine , ca sa-mi pierd mintile . Nu mai vedeam cu ochii si nu mai puteam de caldura . Atunci mi-am coborat mintea in inima cu rugaciunea lui Iisus . Dupa o ora m-au scos si s-au mirat toti ca inca mai vorbeam si mergeam fara sa ma tina nimeni".

62 . Altadata spunea parintele : „Cand ne rugam , sa zicem cum putem . Sfantul Macarie ne povatuieste : «Omule , eu stiu ca tu nu stii sa te rogi , dar iti dau un sfat : ,Roaga-te cum poti tu , dar roaga-te adeseori !" » Caci din deasa rugaciune , omul incepe a se invata rugaciunea cea adevarata .
Iar Sfantul loan Scararul zice : «Oare vom parasi rugaciunea de cantitate ? »
Ca rugaciunea de cantitate este cea pe care o facem multa , dar rara sa fim cu
mintea in inima si fara sa fim cu privirea mintii Ia DUMNEZEU . «N-o parasim ! »
Ca rugaciunea dintai este pricina celei de a doua . Cantitatea naste calitatea".

63 . Parintele spunea ca primul pacat care vine din partea rationala a sufletului este uitarea . Adica uitam de Binefacerile lui DUMNEZEU , de Prezenta lui DUMNEZEU , de Frica de DUMNEZEU ... Apoi , din uitare vine raceala . Iar trezvia se naste din Frica de DUMNEZEU si Frica de DUMNEZEU se naste din Credinta .
Pe urma zicea batranul : „In zadar faci mii de metanii si tii nu stiu cate zile de post , si alte nevointe mari , daca nu-ti pazesti mintea . Caci zice Sfantul Isihie : < Nu avem nevoie pentru a ne Mantui decat de minte treaza . Iar paza mintii consta in trei lucruri : in a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gandim); a ne impotrivi pacatului cu mintea ; apoi a chema pe «Doamne Iisuse»" prin rugaciunea mintii . Caci atsta legatura are paza mintii cu rugaciunea inimii , cat are trupul si sufletul . Iar a pazi mintea inseamna a zdrobi capul sarpelui".

64 . Mai spunea Parintele Cleopa : „Fratii mei , trebuie sa avem inima de fiu catre DUMNEZEU , minte de judecator catre noi , iar catre aproapele sa avem inima de mama".

65 . Parintele dadea deseori la spovedanie si acest sfat fratilor : „Sa faci
ascultare cu dragoste si cu «Doamne Iisuse» in minte si in inima . Atunci ai si
pe Marta si pe Maria . Marta , adica trupul , lucreaza , iar Maria sta la picioarele Domnului . Caci del ce face ascultare cu dragoste si cu «Doamne Iisuse» liturghie savarseste , iar cel ce face ascultare fara rugaciune , argatie implineste".

66 . Odata a spus Parintele Cleopa unui frate : „De-ati sti cat ma rog eu noaptea cu lacrimi sa aveti dragoste intre voi ! ..."

67 . Zicea uneori parintele : „Sfantul Isaac Sirul spune ca semn al Milei lui DUMNEZEU sunt lacrimile la rugaciune . Cand vezi ca te cerceteaza DUMNEZEU
cu lacrimi multe la rugaciune este semn ca Mila lui DUMNEZEU s-a atins de ochii tai si vrea , prin aceste lacrimi de pocainta si de dragoste mare , sa te curete pe tine , sa te Lumineze , sa te Spele de pacate si sa-ti Arate tie care este adevarata rugaciune".

68 . Altadata spunea : „Nu toate lacrimile sunt bune . Pe langa lacrimile bune , care vin din dragostea de DUMNEZEU , sau din Frica de DUMNEZEU , sau din frica de moarte sau de muncile iadului , sunt si lacrimi firesti si lacrimi rele .
Lacrimile mijlocii , adica firesti , nu sunt nici bune , nici rele . Lacrimi firesti sunt si cele din boala , din suferinta si din tristete .
Lacrimile rele si osanditoare sunt cele care se nasc din slava desarta , sau din manie , sau din dezmierdare , sau din pagube .
Iar noi , ca niste gradinari priceputi care-si uda ogorul lor , trebuie ca toate lacrimile care ne vin , chiar daca la inceput nu sunt dintre cele bune , sa le intoarcem in lacrimi bune".

69 . Parintele staruia oamenii sa nu creada in vise si vedenii , ci dimpotriva , sa le respinga cu smerenie , pentru a nu fi inselati de diavol.
Despre vise , zicea : „Toate visele sunt de la diavoli. Doar cele care vestesc moarte si judecata sunt de la DUMNEZEU . Dar daca te arunca in deznadejde , si acelea sunt tot de la diavoli". Uneori marturisea celor prezenti cum fusese si sfintia sa incercat , pe cand era in pustie , si simtea o mireasma de crini si de trandafiri cand voia sa citeasca Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului .
Dar parintele n-a vrut sa primeasca aceasta , rugandu-se Maicii Domnului sa indeparteze de la el acea mireasma , ceea ce s-a si intamplat dupa 40 de zile .

70 . Despre inselaciunile vrajmasului , mai zicea Parintele Cleopa : „Sa stiti ca cele mai multe suflete de crestini le duce diavolul in iad cu amanarea pocaintei . La cei tineri le spune : «Esti tanar . Acum vrei sa te spovedesti ? Acum vrei sa te rogi sau sa postesti ? Nu-ti pierde timpul acum cu acestea . Traieste-ti viata ! Ai timp sa te pocaiesti mai tarziu». Celor maturi le spune : <Acum ai de crescut copii , ai de lucru . Mananca si bea ca sa ai putere . Te vei ocupa de suflet la batranete> . Iar catre cei batrani zice : «Toata viata te-ai ostenit si ai muncit . Mai esti si bolnav si neputincios . Si poate nu mori chiar acum . Mai ai timp» . Si in acest chip , amanand pocainta pe maine , pe poimaine , la anul , la batranete , ne inseala vrajmasul Mantuirii noastre cu amanarea . Dar DUMNEZEU spune : Astazi de veti auzi glasul Meu , sa nu va invartosafi inimile voastre".

In aceasta poza: