36 . Dintre toate faptele sale bune , pe langa rugaciune , post si liniste , Parintele Cleopa iubea eel mai mult milostenia si cuviintul duhovnicesc .
Nimeni din manastire nu era mai bland , mai milostiv si mai rugator ca Parintele Cleopa si nimeni nu mangaia pe calugari , pe credinciosi si pe saraci , ca sfintia sa , caci avea Darul cuvantului si sfaturile lui se lipeau de inima lor , fiind umbrit de Harul Duhului Sfant .

37 . De multe ori , la spovedanie , cand fratii spuneau ca ii lupta patimile trupesti , Parintele Cleopa le zicea : „Moartea , moartea , moartea ... , sicriul , tarnacopul , harletul ! Gandeste-te la moarte si la cata necuratie iese chiar si din cea mai frumoasa femeie la cateva zile dupa moarte".

38 . Alteori zicea : „Cimitirul este facultatea facultatilor si scoala scolilor .
Ca auzi ce zice Sfantul loan Gura de Aur : <Mergi la cimitire , o , frate , ca acolo este scoala cea mai inalta a sufletelor , care ne vorbeste despre Dumnezeu ! >"

39 . Spunea adeseori Parintele Cleopa : „Daca vrem sa mergem drept inaintea lui DUMNEZEU , ne trebuie doua ziduri pana la moarte : unul de-a dreapta si altul de-a stanga . Care sunt acelea ?
Zidul din dreapta este Frica de DUMNEZEU , iar zidul din stanga este frica de moarte".

40 . De asemenea , Parintele sfatuia pe frati amintindu-le cuvintele marelui duhovnic Vichentie Malau : „Rabdare , rabdare , rabdare ... si cand ti se va parea ca s-a sfarsit , o iei de la capat : rabdare , rabdare , rabdare ... Dar nu pana la prasit , ci pana la sfarsit" .

41 . Mai zicea Parintele Cleopa ca trebuie sa avem convingerea ca in fiecare clipa gresim si nu este nici un moment in care nu maniem pe DUMNEZEU ; de aceea nu este clipa cand nu avem nevoie de Ajutorul Lui .

42 . Cuviosia sa punea mare accent si pe osandirea de sine , caci spunea :
„Sa nu zici la spovedanie ca este de vina cutare , sau ca este vinovat diavolul ,
ca atunci rad diavolii de tine cu gura pana la urechi !
Ci sa spui : «Parinte , eu sunt de vina , al meu este pacatul , la mine este rana» .

43 . Parintele Cleopa , cand indemna pe cineva sa faca spovedanie generala , staruia sa se foloseasca un indreptar de spovedanie . Apoi zicea ca la sfarsit este bine ca penitentul sa spuna ca pe toate cele scrise acolo le-a facut .
Pentru ca daca nu le-a facut cu fapta , le-a facut cu gandul .

44 . Altadata spunea fratilor : „Izvorul a toata rautatea si a tot pacatul si radacina tuturor rautatilor este iubirea de sine , care este iubire nerationala fata de trup si este cea mai grea si mai subtire dintre toate patimile care robesc firea omeneasca . De aceea Mantuitorul , cand a spus sa urmam Lui , a pus aceasta conditie :
Cine vrea sa vina dupa Mine , sa se lepede de sine ...
Lepadarea de sine este cea mai mare virtute care-l duce pe om la sfintenie si la Rai .

45 . Uneori spunea si cum lucreaza aceasta patima a iubirii de sine , apoi si ce fiice izvorasc din ea , rostind din memorie sute de pacate mari si mici :
„Mila de sine , crutarea de sine , indreptatirea de sine , multumirea de sine , trambitarea de sine , lauda de sine , placerea de sine , parerea de sine , inchipuirea de sine , simtirea de sine , ingamfarea de sine , cinstea de sine , increderea in sine , rezemarea pe sine , bizuirea pe sine , inaltarea de sine , cutezanta de sine si nesimjirea , care-i moartea mintii si omorarea sufletului mai inainte de moartea trupului , si altele".

46 . Mai spunea ca tot din iubirea de sine se nasc si acestea : „Mandria , trufia , semetia , ura , zavistia , pizma , invidia , rautatea , tinerea de minte a raului , dorinta de razbunare , lacomia pantecelui , somn prea mult , intunecarea mintii . Apoi pacatele cu vederea , cu auzul , cu mirosul , cu gustul , cu pipairea , inchipuirea , infumurarea , duplicitatea , rivalitatea , incapatanarea , amaraciunea , ironia , ambitia , inselaciunea , cruzimea , neomenia , blasfemia , infurierea napraznica , lingusirea , impatimirea , obraznicia , neastampararea , iubirea de stapanire , dorinta de a porunci Ia altii , prefacatoria , ingamfarea , neevlavia , nepocainta , neluarea aminte , pregetarea , pierderea vremii in desert , ratacirea gandului , rautatea , acedia, adica moleseala vointei . Si altele , precum : iubirea de bani , de placeri , de avere , de agonisealli , de slava" si alte multe pacate care se nasc din iubirea de sine .
„Deci , zicea el , nu putem spune la marturisire ca n-am gresit , pentru ca totdeauna gresim lui DUMNEZEU cu iubirea de sine , ca in multe feluri si chipuri ne robeste pe noi .
Iar varfurile rautatii care se nasc din iubirea de sine , adica slava desarta si mandria , le alungam cu fapta buna facuta in ascuns , iar pe mandrie o surpam atuuci cand punem toate ispravile noastre pe seama lui DUMNEZEU".

47 . Altadata spunea : „Daca iubirea de sine este izvorul a toata rautatea , lepadarea de sine este radacina tuturor virtutilor .
Din lepadarea de sine izvorasc alte virtuti care se impotrivesc si omoara iubirea de sine , ca de pilda : tagaduirea de sine , insingurarea de sine , cunostinta de sine , desavarsita neincredere in sine , impotrivirea de sine , ura de sine si la urma dragostea si infranarea".

48 . Spunea odata Parintele Cleopa : „Cand nu avem simtirea pacatului , suntem in cel mai greu pacat ; ca atunci mintea noastra este oarba , iar nesimtirea este moartea mintii . Mintea nu simte pacatul si omorarea sufletului , mai inainte de moartea trupului . Si nesimtirea se naste si ea tot din iubirea de sine .
Nu este clipa si nu este vreme in care nu ma aflu maniind pe DUMNEZEU .
Sa avem increderea aceasta si sa stim , si chiar de n-am simtit si n-am ajuns la
aceasta convingere , sa ajungem de-acum . Asa trebuie sa ne marturisim . Pentru
ca am ajuns la convingerea asta , cu zeci de ani in urma , ca nu exista clipa si mai putin decat aceasta , cand nu ne aflam maniind pe DUMNEZEU .
Aceasta stii cand o simti ? Cand ajunge omul in treptele cele mai inalte ale rugaciunii inimii si cand vine Duhul Sfant in inima omului , cu Darul lui Hristos , atunci abia vede el milioanele de neputinte , care-l robesc simtitor si ganditor .
Vezi in camera asta ce curat este ? Nu-i praf , nu-s gunoaie . Daca o raza a soarelui ar intra aici si noi am sta deoparte , am vedea milioane de fire de praf care se invart . Dar pana ce n-a intrat raza soarelui , nu vedeam . Asa este si cu sufletul nostru" .

49 . Iarasi zicea Parintele Cleopa : ”In timpul rugaciunii celei curate , cand se scalda inima noastra in lacrimi si fierbe in clocotul plansului , dupa ce au trecut momentele acelea , atunci o sa vezi cate milioane de neputinte zac in mintea si inima noastra . Si acestea nu le simtim . Petrecem in nesimtire , in somn , in raspandire , in invartosare, in impietrire . Ni se pare ca noi , «Slava Domnului , n-am facut cutare pacat !» Dar noi le avem pe toate si suntem izvorul a tot pacatul si a toata faradelegea , in orice clipa .
De aceea , pentru ca in fiecare clipa gresim , in fiecare clipa este nevoie de trezvie , de paza minfii , de rugaciune si de umilinta ln fata lui DUMNEZEU . Asta este ce spunea marele Prooroc David : ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea " .

50 . Zicea odata Parintele Cleopa despre rugaciune : „Mai intai este rugaciunea gurii . Apoi este rugaciunea mintii . Dar rugaciunea mintii nu este desavarsita . Dumnezeiestii Parinti o numesc jumatate de rugaciune , sau pasare cu o aripa , sau rugaciune cu un picior . Trebuie sa ducem aceasta rugaciune de la intelegerea mintii la simtirea inimii . Iar cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o sirmtim cu inima , ea devine sferica , rotunda , in miscarea sufletului nostru . Aceasta rugaciune este mult mai desavarsita si se numeste rugaciunea inimii . La rugaciunea inimii , zice Sfantul Isaac Sirianni , de abia ajunge unul din zece mii ."

In aceasta poza: