Concediu 2013
Mănăstirea Râmeţ
Scurtă descriere
Hram: "Izvorul Tamaduirii ", " Nasterea Maicii Domnului " si " Sf. Nicolae ", la biserica de parohie ( Valea Manastirii ), si " Adormirea Maicii Domnului " si " Sfintii Apostoli Petru si Pavel " la biserica noua.
Manastirea Râmet, de pe valea Manastirii este una dintre cele mai vechi asezaminte ortodoxe din Transilvania, se pare ca a fost construita înainte de 1377, de când este dadata o pictura murala. Dupa traditie este ctitoria calugarilor Genadie si romulus, din anul 1214.
Biserica veche are mai multe straturi de pictura: primul strat dateaza din anul 1300, iar al doilea din anul 1310. Al treilea strat se afla pe arcada dintre naos si pronaos, cu text din anul 1377, stratul al patrulea dateaza din anul 1450, al cincilea - din anul 1600, al saselea - din 1741 si al saptelea - din anul 1809.
Manastirea a fost parasita timp de 100 de ani.
La 20 august 1762, asezamântul a fost lovit de Bukov cu tunurile, manastirea fiind cel mai puternic centru ortodox din Transilvania. refacuta în anii urmatori, manastirea a fost distrusa de armata imperiala habsburgica, la 23 decembrie 1758.
În 1826 asezamântul a fost transformat în biserica de mir si redevine manastire în 1932, prin stradaniile calugarului Evloghie Ota. ( În perioada 1926 - 1930 a stat 4 ani îngropata în mâl si pietre, pâna la înaltomea de 1,60 m, urmare a revarsarilor pârâului Pleasa. La inundatii mai adaugându-se si efectele apelor freatice, pictura interioara fiind distrusa pâna la înaltimea de 1,5o - 1,60 m. În 1988 pentru a putea salva biserica, a fost ridicata cu 2,08 m )
În 1955 asezamântul este transformat în manastire de maici, dar în 1960 este defiintat si devine cabana turistica.
Au fost ani când multi calugari si calugarite au fost izgonite din manastiri, unele manastiri fiind defintate. Si la Râmet maicile au fost alungate si silite sa se îmbrace în civil. Dupa multe încercari, ele s-au strâns mai întâi la Teius, apoi la Aiud si au organizat o sectie de covoare. Au stat aici din 13 martie 1962 pâna în 1969 când s-a acceptat ca fostele maici sa revina la manastire, îmbracate civil, sa faca o sectie de covare. Nu era permis se se faca slujbe si nici sa se reia rânduiala calugareasca. În 1972 manastirea este autorizata sa functioneze. În tot acest timp maicile au fost însufletite de duhovnicul Dometie Manolache si maica stareta Ierusalima Ghibu. Pentru a recâstiga cladirile manastirii, maicile si ieromonahul Dometie construiesc o cabana turistica în afara manastirii, pe care o predau statului.
Biserica veche a fost restaurata între anii 1987 - 1989. Astfel a fost refacut paraclisul, s-a adaugat arhondaria, staretia, trapeza, s-au extins chilii le s-a construit o scoala noua pentru copii, în cea veche deschizându-se la 12 iulie 1969, o colectie muzeala, cu exponate variate: documente vechi, icoane pe sticla, o valoroasa coletie numismatica si obiecte cu caracter etnografic.
S-a construit o noua clopotnita, un pod peste râu, s-a introdus lumina electrica, apa potabila, s-a facut canalizarea si s-a intordus încalzirea centrala. An de an s-au realizat si alte lucruri pentru buna gospodarire a manastirii.
Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Dezvoltarea manastirii, nevoia credinciosilor din întreaga tara de a veni la slujbele sale, de a se marturisi si de a se ruga aici, au impus construirea unei noi biserici.
În ziua de 29 iunie 1982, Episcopul Emilian Birdas a savârsit parastasul de 7 ani a Parintelui Dometie, a fost duhovnic al manastirii si totodata a sfintit piatra de temelie a noii biserici. Zidirea bisericii a durat pâna în anul 1986.. În anul 1987 s-a început lucrarea de pictare a bisericii. lucrarea a fost condusa de pictorul Grigore Popescu de la Bucuresti.
Planurile de arhitectura si conducerea lucrarilor de constructie sunt opera preotului inginer Grecea Ioan de la Arhiepiscopia Ortodoxa de Clujului.
Târnosirea acestui sfânt locas s-a oficiat de prea Fericitul Patriarh Teoctist, însotit de mitropoliti si episcopi, membri ai Sfântului Sinod, la 29 iunie 1992.
Biserica, cu fundatie din beton simplu si armat, cu zidurile din caramida, cu bolti din beton armat, are o suprafata construita de 2655 mp.
Arhitectura de traditie bizantina cu împartire interioara a spatiului, este un plan tricone cu turla pe naos si cuprinde de la vest spre ext: un pritvor deschis, un pritvor închis, pronaos, naosul cu abside laterale si turla centrala si altarul încadrat de proscomidie si diaconicon.
Fatadele au la baza un postament de piatra fatuita, iar zidurile de deasupra sunt împartite în doua registre, de înaltimi inegale, de un brâu, format de un tor sub forma unei funii împletite încadrate de doua siruri de dinti de fireastrau. Registrul inferior, foarte înalt, e decorat cu firide înalte, cu deschiderea partii superioare în acolada poliloba; în interiorul firidelor sunt amplasate si ferestrele.
Registrul superior, mai scund, este decorat cu un sir de ocnite, pictate în interior, deasupra lor fiind cornisa bisericii, formata dintr-un sir de dentriculi si patru siruir de dinti de fierastrau.
Ancadramentele usilor sunt de piatra cioplita, decorate cu motive vegetale, o interpretare moderna a motivelor postbrâncovenesti. Stâlpii pridvorului deschis au capitele compozite ( o combinatie moderna de volute ionice si frunze corintice, pecetluite de simbolul Sfintei Cruci ), cioplite de asemenea în piatra.
Acoperisul, cu învelitori separate pentru diferitele încaperi interioare si poala mult evazata, este propriu bisericilor din Moldova, ca si sirul de ocnite din registrul superior al fatadelor, în timp ce pridvorul deschis si împartirea fatadelor în doua registre de catre un brâu medalion se întâlneste la bisericile din Tara Româneasca.
Pictura bisericii
În axul bisericii, la rasarit este reprezentat Iisus Hristos, încadrat în urmatoarele ocnite de Maica Domnului si de Ioan Botezatorul, dupa care urmeaza, de la est la vest, arhangeli, prooroci, tinând în mâini rotulusuri cu inscriptii, apostoli, sfinti ierarhi, sfinti militare, sfinti mucenici si sfiinte mucenite, ca un fel de Mare Deisis ( Deisi - Rugaciune ). Ultimii reprezentanti în ocnitele de la sud si nord, catre vest sunt sibile si întelepti ai antichitatii ( fara aureole ).
Pe mijlocul fatadei vestice apar cele doua hramuri ale bisricii : Adormirea Maicii Domnului, încadrata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel. la mijlocul fatadei de sud, sirul sfintiilor este întrerupt de reprezentarea Acoperamântului Maicii Domnului.
În planul iconografic, în absida Sfântului Altar, în conca este pictata Miaca Domnului cu pruncul, pe tron ( Platytera ) încadrata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel si de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil; alaturi de bolta " " Cel mai vechi de zile ". Tot în sfântul Altar, s-au pictat scenele: " Spalarea picioarelor ", simbol al umilintei crestine, " Cina cea de taina ", " Împartasirea Apostolilor ", în care se încorporeaza simbolul jertfei si taina misiunii apostolice.
În proscomidie ( încaperea din stânga altarului ) unde se pregatesc Sfintele Daruri ( pâinea si vinul ) cele mai importante reprezentari sunt cea a lui " Iisus Arhiereu " , si " Iisus în mormânt " sau " Iisus Imparatul Slavei ".
În diaconicon ( încaperea din dreapta altarului ) unde se pastreaza vesmintele liturgice, apare pe bota " Iisus Emanuel " promis poporului ales în Vechiul Testament, înconjurat de o serie de scene pictate pe pereti, tot vechitestamentare, care prefigureaza coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pamânt si jertfa sa pentru mântuirea neamului omenesc.
Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc care îngaduie privitorului sa vada, aproape în întregime, chiar de la intrare, maretia artistica a interiorului bisericii. Tema iconografica centrala este ierarhia celesta: în calota turlei se afla chipul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator, înconjurat de serafimi, o adevarata garda înaripata, simbol al luptei împotriva raului si necredintei. Pe peretii laterali, pictura este dispusa în trei registre, începând de sus, cu cetele îngeresti, ceata proorocilor si ceata apostolilor. Pe pandantivii ce sprijina turla, sunt pictati cei patru evanghelisti. În absidele laterale, sunt reprezentate mari momente din viata Mântuitorului: " Nasterea Domnului ", " Întâmpinarea Domnului ", " Iisus în templu ", " Învierea Domnului ", " Coborârea de pe cruce ", " Punerea în mormânt ". Urmatorul registru, mai jos, cuprinde Deisis ( Mântuitorul, Maica Domnului si Sfântul Ioan Botezotorul ), sfintii militari.
Pe plafonul din pronaos este pictata Maica Domnului Oranta - rugatoare, cu bratele ridicate si cu imaginea pruncului în medalion, pe piept, iar pe pandantivi apar sfinti melozi. Un loc important, din pronaos, il ocupa scena Adormirea Maicii Domnului, cel de al doilea hram al manastirii. Celelalte scene, de pe peretii laterali, cuprind: " Rastignirea Mântuitorului ", " Schimbarea la Fata ", " Învierea lui Lazar ", " Mântuitorul din Gradina Ghetsimani ". Pe peretele de vest, fata în fata cu sfântul altar, în registru mediu, apar sfintii romani.
În pridvorul închis sunt pictate scene din viata Sfântului Ierarh Ghelasie, astfel: " Sf. Ghelasie scotând apa din piatra. la Hopagi ", " Mihu Zugravul, de la Crisul Alb, picteaza Manastirea Râmet ", " Mântuitorul, pe scaunul de judecata ", iar , în genunchi, la picioarele Sale, sta Sf. Ghelasie. De-a dreapta si de-a stânga Mântuitorului, se afla Sf. Apostoli Petru si Pavel.
Iconostasul, stranile si întregul mobilier din biserica sunt sculptate în lemn de stejar, opera realizata de sculptorul Remus Dragomir. Icoanele, din lemn de tei, în tempera, poleite cu foita de aur, sunt pictate tot de maestrul Popescu Grigore.
Frumusetea si valoarea bisericii o dau elementele arhitectonice din exterior si din interior, precum si pictura, cu un colorit sobru si luminos. totul creeaza în sfântul locas o atmosfera de evlavie, meditatie si rugaciune.
Mănăstirea Râmeţ
Scurtă descriere
Hram: "Izvorul Tamaduirii ", " Nasterea Maicii Domnului " si " Sf. Nicolae ", la biserica de parohie ( Valea Manastirii ), si " Adormirea Maicii Domnului " si " Sfintii Apostoli Petru si Pavel " la biserica noua.
Manastirea Râmet, de pe valea Manastirii este una dintre cele mai vechi asezaminte ortodoxe din Transilvania, se pare ca a fost construita înainte de 1377, de când este dadata o pictura murala. Dupa traditie este ctitoria calugarilor Genadie si romulus, din anul 1214.
Biserica veche are mai multe straturi de pictura: primul strat dateaza din anul 1300, iar al doilea din anul 1310. Al treilea strat se afla pe arcada dintre naos si pronaos, cu text din anul 1377, stratul al patrulea dateaza din anul 1450, al cincilea - din anul 1600, al saselea - din 1741 si al saptelea - din anul 1809.
Manastirea a fost parasita timp de 100 de ani.
La 20 august 1762, asezamântul a fost lovit de Bukov cu tunurile, manastirea fiind cel mai puternic centru ortodox din Transilvania. refacuta în anii urmatori, manastirea a fost distrusa de armata imperiala habsburgica, la 23 decembrie 1758.
În 1826 asezamântul a fost transformat în biserica de mir si redevine manastire în 1932, prin stradaniile calugarului Evloghie Ota. ( În perioada 1926 - 1930 a stat 4 ani îngropata în mâl si pietre, pâna la înaltomea de 1,60 m, urmare a revarsarilor pârâului Pleasa. La inundatii mai adaugându-se si efectele apelor freatice, pictura interioara fiind distrusa pâna la înaltimea de 1,5o - 1,60 m. În 1988 pentru a putea salva biserica, a fost ridicata cu 2,08 m )
În 1955 asezamântul este transformat în manastire de maici, dar în 1960 este defiintat si devine cabana turistica.
Au fost ani când multi calugari si calugarite au fost izgonite din manastiri, unele manastiri fiind defintate. Si la Râmet maicile au fost alungate si silite sa se îmbrace în civil. Dupa multe încercari, ele s-au strâns mai întâi la Teius, apoi la Aiud si au organizat o sectie de covoare. Au stat aici din 13 martie 1962 pâna în 1969 când s-a acceptat ca fostele maici sa revina la manastire, îmbracate civil, sa faca o sectie de covare. Nu era permis se se faca slujbe si nici sa se reia rânduiala calugareasca. În 1972 manastirea este autorizata sa functioneze. În tot acest timp maicile au fost însufletite de duhovnicul Dometie Manolache si maica stareta Ierusalima Ghibu. Pentru a recâstiga cladirile manastirii, maicile si ieromonahul Dometie construiesc o cabana turistica în afara manastirii, pe care o predau statului.
Biserica veche a fost restaurata între anii 1987 - 1989. Astfel a fost refacut paraclisul, s-a adaugat arhondaria, staretia, trapeza, s-au extins chilii le s-a construit o scoala noua pentru copii, în cea veche deschizându-se la 12 iulie 1969, o colectie muzeala, cu exponate variate: documente vechi, icoane pe sticla, o valoroasa coletie numismatica si obiecte cu caracter etnografic.
S-a construit o noua clopotnita, un pod peste râu, s-a introdus lumina electrica, apa potabila, s-a facut canalizarea si s-a intordus încalzirea centrala. An de an s-au realizat si alte lucruri pentru buna gospodarire a manastirii.
Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Dezvoltarea manastirii, nevoia credinciosilor din întreaga tara de a veni la slujbele sale, de a se marturisi si de a se ruga aici, au impus construirea unei noi biserici.
În ziua de 29 iunie 1982, Episcopul Emilian Birdas a savârsit parastasul de 7 ani a Parintelui Dometie, a fost duhovnic al manastirii si totodata a sfintit piatra de temelie a noii biserici. Zidirea bisericii a durat pâna în anul 1986.. În anul 1987 s-a început lucrarea de pictare a bisericii. lucrarea a fost condusa de pictorul Grigore Popescu de la Bucuresti.
Planurile de arhitectura si conducerea lucrarilor de constructie sunt opera preotului inginer Grecea Ioan de la Arhiepiscopia Ortodoxa de Clujului.
Târnosirea acestui sfânt locas s-a oficiat de prea Fericitul Patriarh Teoctist, însotit de mitropoliti si episcopi, membri ai Sfântului Sinod, la 29 iunie 1992.
Biserica, cu fundatie din beton simplu si armat, cu zidurile din caramida, cu bolti din beton armat, are o suprafata construita de 2655 mp.
Arhitectura de traditie bizantina cu împartire interioara a spatiului, este un plan tricone cu turla pe naos si cuprinde de la vest spre ext: un pritvor deschis, un pritvor închis, pronaos, naosul cu abside laterale si turla centrala si altarul încadrat de proscomidie si diaconicon.
Fatadele au la baza un postament de piatra fatuita, iar zidurile de deasupra sunt împartite în doua registre, de înaltimi inegale, de un brâu, format de un tor sub forma unei funii împletite încadrate de doua siruri de dinti de fireastrau. Registrul inferior, foarte înalt, e decorat cu firide înalte, cu deschiderea partii superioare în acolada poliloba; în interiorul firidelor sunt amplasate si ferestrele.
Registrul superior, mai scund, este decorat cu un sir de ocnite, pictate în interior, deasupra lor fiind cornisa bisericii, formata dintr-un sir de dentriculi si patru siruir de dinti de fierastrau.
Ancadramentele usilor sunt de piatra cioplita, decorate cu motive vegetale, o interpretare moderna a motivelor postbrâncovenesti. Stâlpii pridvorului deschis au capitele compozite ( o combinatie moderna de volute ionice si frunze corintice, pecetluite de simbolul Sfintei Cruci ), cioplite de asemenea în piatra.
Acoperisul, cu învelitori separate pentru diferitele încaperi interioare si poala mult evazata, este propriu bisericilor din Moldova, ca si sirul de ocnite din registrul superior al fatadelor, în timp ce pridvorul deschis si împartirea fatadelor în doua registre de catre un brâu medalion se întâlneste la bisericile din Tara Româneasca.
Pictura bisericii
În axul bisericii, la rasarit este reprezentat Iisus Hristos, încadrat în urmatoarele ocnite de Maica Domnului si de Ioan Botezatorul, dupa care urmeaza, de la est la vest, arhangeli, prooroci, tinând în mâini rotulusuri cu inscriptii, apostoli, sfinti ierarhi, sfinti militare, sfinti mucenici si sfiinte mucenite, ca un fel de Mare Deisis ( Deisi - Rugaciune ). Ultimii reprezentanti în ocnitele de la sud si nord, catre vest sunt sibile si întelepti ai antichitatii ( fara aureole ).
Pe mijlocul fatadei vestice apar cele doua hramuri ale bisricii : Adormirea Maicii Domnului, încadrata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel. la mijlocul fatadei de sud, sirul sfintiilor este întrerupt de reprezentarea Acoperamântului Maicii Domnului.
În planul iconografic, în absida Sfântului Altar, în conca este pictata Miaca Domnului cu pruncul, pe tron ( Platytera ) încadrata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel si de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil; alaturi de bolta " " Cel mai vechi de zile ". Tot în sfântul Altar, s-au pictat scenele: " Spalarea picioarelor ", simbol al umilintei crestine, " Cina cea de taina ", " Împartasirea Apostolilor ", în care se încorporeaza simbolul jertfei si taina misiunii apostolice.
În proscomidie ( încaperea din stânga altarului ) unde se pregatesc Sfintele Daruri ( pâinea si vinul ) cele mai importante reprezentari sunt cea a lui " Iisus Arhiereu " , si " Iisus în mormânt " sau " Iisus Imparatul Slavei ".
În diaconicon ( încaperea din dreapta altarului ) unde se pastreaza vesmintele liturgice, apare pe bota " Iisus Emanuel " promis poporului ales în Vechiul Testament, înconjurat de o serie de scene pictate pe pereti, tot vechitestamentare, care prefigureaza coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pamânt si jertfa sa pentru mântuirea neamului omenesc.
Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc care îngaduie privitorului sa vada, aproape în întregime, chiar de la intrare, maretia artistica a interiorului bisericii. Tema iconografica centrala este ierarhia celesta: în calota turlei se afla chipul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator, înconjurat de serafimi, o adevarata garda înaripata, simbol al luptei împotriva raului si necredintei. Pe peretii laterali, pictura este dispusa în trei registre, începând de sus, cu cetele îngeresti, ceata proorocilor si ceata apostolilor. Pe pandantivii ce sprijina turla, sunt pictati cei patru evanghelisti. În absidele laterale, sunt reprezentate mari momente din viata Mântuitorului: " Nasterea Domnului ", " Întâmpinarea Domnului ", " Iisus în templu ", " Învierea Domnului ", " Coborârea de pe cruce ", " Punerea în mormânt ". Urmatorul registru, mai jos, cuprinde Deisis ( Mântuitorul, Maica Domnului si Sfântul Ioan Botezotorul ), sfintii militari.
Pe plafonul din pronaos este pictata Maica Domnului Oranta - rugatoare, cu bratele ridicate si cu imaginea pruncului în medalion, pe piept, iar pe pandantivi apar sfinti melozi. Un loc important, din pronaos, il ocupa scena Adormirea Maicii Domnului, cel de al doilea hram al manastirii. Celelalte scene, de pe peretii laterali, cuprind: " Rastignirea Mântuitorului ", " Schimbarea la Fata ", " Învierea lui Lazar ", " Mântuitorul din Gradina Ghetsimani ". Pe peretele de vest, fata în fata cu sfântul altar, în registru mediu, apar sfintii romani.
În pridvorul închis sunt pictate scene din viata Sfântului Ierarh Ghelasie, astfel: " Sf. Ghelasie scotând apa din piatra. la Hopagi ", " Mihu Zugravul, de la Crisul Alb, picteaza Manastirea Râmet ", " Mântuitorul, pe scaunul de judecata ", iar , în genunchi, la picioarele Sale, sta Sf. Ghelasie. De-a dreapta si de-a stânga Mântuitorului, se afla Sf. Apostoli Petru si Pavel.
Iconostasul, stranile si întregul mobilier din biserica sunt sculptate în lemn de stejar, opera realizata de sculptorul Remus Dragomir. Icoanele, din lemn de tei, în tempera, poleite cu foita de aur, sunt pictate tot de maestrul Popescu Grigore.
Frumusetea si valoarea bisericii o dau elementele arhitectonice din exterior si din interior, precum si pictura, cu un colorit sobru si luminos. totul creeaza în sfântul locas o atmosfera de evlavie, meditatie si rugaciune.
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 84 |
Urmatoarea Pagina »
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 84 |
Urmatoarea Pagina »