Mănăstirea Mraconia se află în cel mai frumos defileu al Dunării, în Cazanele Dunării, pe locul unui fost punct de observaţie şi dirijare a vaselor, unde datorită adâncimilor mari şi a stâncilor colţuroase din adâncuri se formează vârtejuri mari, parcă ar fierbe apa în cazane.
Vechiul lăcaş construit în 1523 (după unii) sau 1453 (după alţii) era pe valea Mrăcuniei într-un loc ascuns pitoresc (mraconia înseamnă loc ascuns). Se ştie că în timpul războiului ruso-austro-turc(1787-1792) a fost distrusă. În anul 1823 s-a găsit, între ruinele mănăstirii, sigiliul vechi cu inscriptia slavona: "Peceat manastirea Lubostinie Hram Uspenia Presvistaia Bogaraditi Leto 1735".
În 1931 s-a început reconstruirea mănăstirii cu acoperiş de şindrilă, dar tot ce s-a construit a fost înghiţit în anul 1967 de apele lacului Porţile de Fier. După acest eveniment mănăstirea nu a mai primit dreptul de a fi reconstruită. A devenit Mănăstirea de sub ape, Mraconia. În anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici actuale. De la mănăstirea veche se mai păstrează doar uşile împărăteşti şi o candelă, care se află în muzeul parohial de la Eşelniţa.