Concediu-2013
Este situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Rm. Vâlcea şi la 12 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti. Potrivit unei vechi tradiţii locale, ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se păstrează şi azi în biserica de piatră a mânăstirii. În baza acestei tradiţii aşezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.
Cea mai veche mărturie despre mânăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Româneşti între anii 1653-1658. El susţine că un călugar ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mânăstire din trunchiul acelui copac.
Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetând mânăstirea la 29 iulie 1745 scria: ”Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577), a visat Icona Maicii Domnului despre care aminteşte Paul de Alep şi, tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a facut din lemnul lui o bisericuţă, numită din această pricină Dintr-un Lemn”.
Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, este o veritabilă operă de artă ca şi multe din icoanele de lemn ce împodobesc bisericuţa în interior.
Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare. Ea are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m. În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg vizitând mânăstirea şi studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV la mânăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca
ar fi aparţinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Profesorul I.D. Ştefănescu afirmă însă că icoana a fost zugravită abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar A.M. Muzicescu susţine că icoana ar fi lucrată înainte de 1453, la Bizanţ sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi, ipoteză ce este şi cea mai plauzibilă.
Începuturile Mânăstirii Dintr-un Lemn sunt legate, aşa cum am văzut, de unele tradiţii sau legende care conservă fără îndoială o parte din adevăr. Primul document în care apare numele aşezământului monahal de aici poartă data de 20 aprilie 1635.
Într-o altă mărturie scrisă la 27 noiembrie 1640, Matei Basarab spune că a zidit mânăstirea ”de isnoavă de’ntemei”. El o înşiră printre mânăstirile pe care le-a întemeiat.
Pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale, care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă cele aflate din documentul din 1640 şi anume: faptul că biserica de zid a fost construită de Matei Basarab. De fapt şi pomelnicul mânăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de Bucuresti la anul 1804, dupa cel din 1715, la fila numărul 6 îl atestă ca ctitor pe Matei Basarab.
Faptul că unele documente îl atestă pe Matei Basarab ca fiind ctitorul bisericii de piatră, iar altele pe Preda Brâncoveanu, nu trebuie să deruteze pe cercetator. Este posibil ca la această construcţie să participe atât domnitorul, cât şi ruda sa, marele boier Preda Brâncoveanu. Acest fapt e confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră.
Biserica de azi prezintă în linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este în plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi. Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul mânăstirii, se păstrează cele doua policandre de la Şerban Cantacuzino şi doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărăteşti, precum şi alte 36 de icoane mai mici zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715 Ştefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotniţa mânăstirii, situată la intrarea în incinta principală şi Casa Domnească.
După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului şi Marinei, acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori şi marinari.
În perioada regimului comunist, întregului ansamblu monahal i s-au adus îmbunătăţiri prin purtarea de grijă a ierahilor Eparhiei Râmnicului.
Astăzi mănăstirea este mult cercetată de către închinători şi iubitorii de istorie şi artă religioasă, aici organizându-se conferinţe şi întâniri ale monahilor şi preoţilor din Eparhie.
În prezent, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, în partea de nord a vechiului zid împrejmuitor, pentru acoprirea nevoilor de închinare a unui tot mai sporit număr de credincioşi care vin la mănăstire, şi pentru protejarea vechiului lăcaş, s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici mai mare din cărămidă.
Este situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Rm. Vâlcea şi la 12 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti. Potrivit unei vechi tradiţii locale, ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se păstrează şi azi în biserica de piatră a mânăstirii. În baza acestei tradiţii aşezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.
Cea mai veche mărturie despre mânăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Româneşti între anii 1653-1658. El susţine că un călugar ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mânăstire din trunchiul acelui copac.
Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetând mânăstirea la 29 iulie 1745 scria: ”Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577), a visat Icona Maicii Domnului despre care aminteşte Paul de Alep şi, tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a facut din lemnul lui o bisericuţă, numită din această pricină Dintr-un Lemn”.
Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, este o veritabilă operă de artă ca şi multe din icoanele de lemn ce împodobesc bisericuţa în interior.
Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare. Ea are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m. În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg vizitând mânăstirea şi studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV la mânăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca
ar fi aparţinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Profesorul I.D. Ştefănescu afirmă însă că icoana a fost zugravită abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar A.M. Muzicescu susţine că icoana ar fi lucrată înainte de 1453, la Bizanţ sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi, ipoteză ce este şi cea mai plauzibilă.
Începuturile Mânăstirii Dintr-un Lemn sunt legate, aşa cum am văzut, de unele tradiţii sau legende care conservă fără îndoială o parte din adevăr. Primul document în care apare numele aşezământului monahal de aici poartă data de 20 aprilie 1635.
Într-o altă mărturie scrisă la 27 noiembrie 1640, Matei Basarab spune că a zidit mânăstirea ”de isnoavă de’ntemei”. El o înşiră printre mânăstirile pe care le-a întemeiat.
Pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale, care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă cele aflate din documentul din 1640 şi anume: faptul că biserica de zid a fost construită de Matei Basarab. De fapt şi pomelnicul mânăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de Bucuresti la anul 1804, dupa cel din 1715, la fila numărul 6 îl atestă ca ctitor pe Matei Basarab.
Faptul că unele documente îl atestă pe Matei Basarab ca fiind ctitorul bisericii de piatră, iar altele pe Preda Brâncoveanu, nu trebuie să deruteze pe cercetator. Este posibil ca la această construcţie să participe atât domnitorul, cât şi ruda sa, marele boier Preda Brâncoveanu. Acest fapt e confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră.
Biserica de azi prezintă în linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este în plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi. Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul mânăstirii, se păstrează cele doua policandre de la Şerban Cantacuzino şi doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărăteşti, precum şi alte 36 de icoane mai mici zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715 Ştefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotniţa mânăstirii, situată la intrarea în incinta principală şi Casa Domnească.
După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului şi Marinei, acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori şi marinari.
În perioada regimului comunist, întregului ansamblu monahal i s-au adus îmbunătăţiri prin purtarea de grijă a ierahilor Eparhiei Râmnicului.
Astăzi mănăstirea este mult cercetată de către închinători şi iubitorii de istorie şi artă religioasă, aici organizându-se conferinţe şi întâniri ale monahilor şi preoţilor din Eparhie.
În prezent, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, în partea de nord a vechiului zid împrejmuitor, pentru acoprirea nevoilor de închinare a unui tot mai sporit număr de credincioşi care vin la mănăstire, şi pentru protejarea vechiului lăcaş, s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici mai mare din cărămidă.
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 77 |
Urmatoarea Pagina »
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 77 |
Urmatoarea Pagina »