Pelerinaj -noiembrie 2010
Biserica "Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica", din satul Vâlcelele-Crâmpotani, comuna Merişani, Judeţul Argeş, este situată pe DN Piteşti - Curtea de Argeş, la aproximativ 6 km. stânga, de la indicatorul spre Vâlcele.
Acest spaţiu, binecuvântat cu cele şapte izvoare tămăduitoare, ştiut din moşi strămoşi a fost loc tainic de rugăciune, meditaţie şi tămăduire pentru înaintaşii noştri. Transmise pe cale orală, din generaţie în generaţie, sub formă de tradiţii locale, legendele despre acest loc sunt multe.
Tainic şi tămăduitor a fost acest loc pentru Mircea cel Bâtrân, Vlad Ţepeş, Mihnea Turcitul şi alţi domnitori şi pelerini care, în drumul lor de la Mănăstirea Cotmeana, spre Mănăstirile Tutana, Curtea de Argeş şi mai departe, se opreau aici pentru rugăciune, meditaţie şi pentru a bea din apa izvoarelor.
În lupta de la Rovine, Mircea cel Bătrân a otrăvit apele şi s-a retras la aceste izvoare unde apele au întărit şi energizat pe oştenii lui Mircea care au biruit puhoiul de oaste a lui Baiazid.
Alte legende amintesc de o pustnică oarbă care trăia pe aceste meleaguri. Atingându-se din întâmplare de apele unui izvor i-a revenit vederea. Minunea s-a petrecut şi cu Elisabeta Bădescu care, la 9-10 ani, şi-a pierdut vederea. Cu rugăciune la Bunul Dumnezeu, spălându-se cu apă de la izvoare, şi-a recăpătat vederea. Altă minune, încă vie în memoria bătrânilor locului, este istorisirea unui băiat mut care, arând cu tatăl său ogorul din apropierea pădurii, este trimis de tatăl său după apă. Copilul a ajuns la aceste izvoare, şi-a potolit setea şi, când s-a întors, tatăl a rămas uimit văzând că băiatul vorbeşte.
Vindecarea unor boli de piele, paralizie, boli digestive şi cancer au făcut ca oamenii care au beneficiat să-i mulţumească Bunului Dumnezeu ridicând acest Sfânt Altar de închinare.
Valerica Lungu, cea care asculta legendele de la mama sa Elisabeta şi de la naşa Miţa, impresionată de ceea ce auzea, este ctitorul acestei Sfinte Biserici. În cartea pe care a scris-o mărturisea: Intrând pe Valea Radului, unde se află "Pârâul de Leac" intrii parcă în "ţinutul primordial", pus spre conservare.
Unele tradiţii sunt precreştine. Aici oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apa Îngerului Apei pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului o ridica deasupra lumii, dăruind-o Îngerului Focului care o dădea Soarelui pentru a-i păstra moleculei nemurirea în Inima Universului. La "Pârâul de leac", unde am găsit crucea cu numele celor care au trecut pe acolo, o altă cruce mai veche fiind mistuită şi ajunsă în pământul din care venea, Dumnezeu a intervenit mereu şi a păstrat credinţa!
Biserica "Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica", din satul Vâlcelele-Crâmpotani, comuna Merişani, Judeţul Argeş, este situată pe DN Piteşti - Curtea de Argeş, la aproximativ 6 km. stânga, de la indicatorul spre Vâlcele.
Acest spaţiu, binecuvântat cu cele şapte izvoare tămăduitoare, ştiut din moşi strămoşi a fost loc tainic de rugăciune, meditaţie şi tămăduire pentru înaintaşii noştri. Transmise pe cale orală, din generaţie în generaţie, sub formă de tradiţii locale, legendele despre acest loc sunt multe.
Tainic şi tămăduitor a fost acest loc pentru Mircea cel Bâtrân, Vlad Ţepeş, Mihnea Turcitul şi alţi domnitori şi pelerini care, în drumul lor de la Mănăstirea Cotmeana, spre Mănăstirile Tutana, Curtea de Argeş şi mai departe, se opreau aici pentru rugăciune, meditaţie şi pentru a bea din apa izvoarelor.
În lupta de la Rovine, Mircea cel Bătrân a otrăvit apele şi s-a retras la aceste izvoare unde apele au întărit şi energizat pe oştenii lui Mircea care au biruit puhoiul de oaste a lui Baiazid.
Alte legende amintesc de o pustnică oarbă care trăia pe aceste meleaguri. Atingându-se din întâmplare de apele unui izvor i-a revenit vederea. Minunea s-a petrecut şi cu Elisabeta Bădescu care, la 9-10 ani, şi-a pierdut vederea. Cu rugăciune la Bunul Dumnezeu, spălându-se cu apă de la izvoare, şi-a recăpătat vederea. Altă minune, încă vie în memoria bătrânilor locului, este istorisirea unui băiat mut care, arând cu tatăl său ogorul din apropierea pădurii, este trimis de tatăl său după apă. Copilul a ajuns la aceste izvoare, şi-a potolit setea şi, când s-a întors, tatăl a rămas uimit văzând că băiatul vorbeşte.
Vindecarea unor boli de piele, paralizie, boli digestive şi cancer au făcut ca oamenii care au beneficiat să-i mulţumească Bunului Dumnezeu ridicând acest Sfânt Altar de închinare.
Valerica Lungu, cea care asculta legendele de la mama sa Elisabeta şi de la naşa Miţa, impresionată de ceea ce auzea, este ctitorul acestei Sfinte Biserici. În cartea pe care a scris-o mărturisea: Intrând pe Valea Radului, unde se află "Pârâul de Leac" intrii parcă în "ţinutul primordial", pus spre conservare.
Unele tradiţii sunt precreştine. Aici oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apa Îngerului Apei pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului o ridica deasupra lumii, dăruind-o Îngerului Focului care o dădea Soarelui pentru a-i păstra moleculei nemurirea în Inima Universului. La "Pârâul de leac", unde am găsit crucea cu numele celor care au trecut pe acolo, o altă cruce mai veche fiind mistuită şi ajunsă în pământul din care venea, Dumnezeu a intervenit mereu şi a păstrat credinţa!
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 270 |
Urmatoarea Pagina »
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 270 |
Urmatoarea Pagina »