În imediata vecinătate a Casei memoriale "Mihail Sadoveanu" se înalţă silueta de chivot uriaş a Schitului Vovidenia (cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" sau popular "Vovidenia"), descendent direct al unei vechi vetre monahale, păstrată în tradiţie sub numele de Schitul Slătioru, care a luat fiinţă în secolul al XVII-lea şi avea hramul "Sf. Spiridon" (la 12 decembrie). În 1749, episcopul Ioanichie al Romanului, care a stăreţit la Neamţ, a ridicat pe cheltuiala sa o nouă biserică de lemn cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" (Vovidenia), lăcaş reînnoit între 1790-1799 prin contribuţia ieromonahului Isaia şi stolnicului Atanasie Gosan. În 1849 biserica Vovidenia a fost desfăcută şi dăruită locuitorilor din satul Lunca (comuna Vânători), în acelaşi an începând construirea actualei biserici de zid, a cărei sfinţire s-a săvârşit la 28 septembrie 1857, după cum arată şi pisania:
În anul 1746, egumenind pe Mănăstirea Neamţ ieromonahul Ioanichie în Domnia lui Grigore Ghica şi a Mitropolitului Nechifor. În anul 1747, acest Ioanichie s-au pus Episcop Romanului şi în anul 1749 s-au făcut de el biserica de lemn a Schitului Vovidenia lângă acea veche, sfinţind-o însuşi în 1751, domnind Constantin Cechan Racoviţă şi Mitropolit Iacob Putneanul, au închinat schitul cu totul Mănăstirii Neamţul. La anul 1790, s-au facut tot din lemn de banul Aftanasie Gosan altă biserică şi i-a pus hramul Sf. Ierarh Spiridon. În anul 1849 domnind Grigore Alexandru Ghica, Mitropolit D.D. Sofronie Miclescu cu metania din Mănăstirea Secu şi stareţul Chir Neonil, începându-se a se zidi de piatră cu ajutorul părinţilor din sobor, puşi în pomelnicul bisericii. În 1857 era stareţ al mănăstirii Chir Gherasim Miron, Mitropolitul Sofronie, prin arhiereul Marchian a sfinţit biserica aceasta. Iar în anul 1873, fiind domn al Principatelor Unite Carol I, Mitropolitul Moldovei D.D. Calinic Miclescu, stareţ al manastirii Chir Timotei, s-au scris aceasta inscripţie de ieroschimonahul Arsenie Ghibăcescu, unul din ctitori egumenul schitului, spre ştiinţa în viitoriu. În anul 1873, octombrie 11 s-au sfârşit aceasta.
Monumentul, care păstrează ambele hramuri, are plan treflat şi faţade în stil neoclasic, dar se individualizează prin prezenţa a cinci turle - dintre care patru în părţi - ce încadrează pe cea centrală. Catapeteasma este de la vechea biserică a episcopului Ioanichie, fiind zugrăvită de unul dintre călugării mănăstirii, iar pictura interioară a fost executată in tempera de către C. Călinescu, în anii 1968-1969, remarcându-se prin multitudinea scenelor inspirate din viaţa monahală românească.