Sfânta sihăstrie a Slănicului de Argeş
"O îndepărtată tradiţie – mai mult sau mai puţin scripturistică – leagă această aşezare (Sfânta Mănăstire Slănic) de Vlad Dracul. După o luptă câştigată împotriva turcilor, Vlad Dracul se retrage în munţii învecinaţi. Aici, după un scurt popas în singurătate, dă ordin pentru săparea unei temelii şi aşezarea unui schit, ca mulţumire şi laudă aduse lui Dumnezeu. În timpul domniei lui Neagoe Basarab, o rubedenie a sa, pe nume Lalu, descoperă şi reface sfântul aşezământ. Şi aici, un fapt de circumstanţă avea să hotărască acţiunea. Legenda ne este în mare parte necunoscută. Ar fi fost vorba, după câte se pare, de o minunată salvare de la moarte.
Într-un document, datat 24 iulie 1525, este inserat şi faptul că o parte din moşia Slănicului a aparţinut lui Lalu: „La Slănic, partea lui Lalu…”
Schitul ar fi existat şi pe timpul domniei lui Mihai Voievod Viteazul, dar abia 16 mai 1679 este data oficială de atestare documentară propriu-zisă. Popa Nica, fiul unui anume Macarie Călugărul din Slănic, donează şi închină monăstirii Aninoasa, „biserica cu deliţa ei din Slănicul de jos”, având, se pare, ca prim vieţuitor, chiar pe ctitorul său. Popa Nica apare, în documente ulterioare acestei date, purtând numele de: „Popa Nicolae călugărul”.
În anul 1805 schitul se desfiinţează, biserica fiind mutată într-un sat din Vlaşca. Dintr-un document din 1871, ne parvine ştirea că în locul consacrat şi sfinţit al schitului nu mai erau decât ruinele şi o cruce de piatră. Dispariţia schitului mai este legată şi de venirea arnăuţilor în 1821, care, în retragere fiind din faţa turcilor, se adăpostesc în zonă. La 1916, monahul Irinarh Pulpea, originar din Slănic, cunoscând cele despre sfântul aşezământ, se retrage aici în isihie, iar la 1922, împreună cu Ieromonahul Isidor Ghimpeţeanu, încep construirea unei biserici în cinstea Maicii Domnului.
Cei doi monahi, Irinarh Pulpea şi Isidor, cărau pietre cu spinarea de la mari distanţe pentru ridicarea bisericii. Sfinţirea a avut loc pe 19 octombrie 1930, în timpul stăreţiei lui Ambrozie Toma, cu hramul Naşterea Maicii Domnului. Moşneni slăniceni donează cinci hectare de pământ, cum se arată într-un hrisov de donaţie. Între 1944 şi 1978, stareţ a fost Ieromonahul Vitimion Niţoiu. Acesta a lăsat şi numeroase manuscrise. Aceste manuscrise cuprind blânda sfătuire a unui om duhovnicesc şi încercat, într-un stil simplu, foarte accesibil. Deşi au existat unele intenţii, nu s-a realizat – se pare – o publicare a lor în volum. Spusele părintelui, cuprinse în nişte maculatoare vechi, aduc izbitor cu omiliile sau capetele din literatura patericelor. Cu toate rigorile unui regim ateist, bătrânul a căutat să-şi păstreze în permanenţă în jurul lui câţiva ucenici. În această perioadă s-au construit chilii, clopotniţă, arhondarii şi gospodării
În 1978, se retrage lăsând stăreţia schitului ucenicului său Teofil (Bădoiu), iar în 1990, cunoscându-şi dinainte sfârşitul, trece la cele veşnice.
Din 1991 se pune temelia unei catedrale în cinstea Maicii Domnului pe locul fostei biserici construite de Ieromonahul Isidor.
S-a refăcut calea de acces spre schit, deşi acest aspect rămâne unul de actualitate. Drumul până la monastire este destul de abrupt, cale de vreo cinci kilometri. Pe vremea ploilor sau iarna este practic inaccesibil. Cu toate acestea, zeci de pelerini din toate colţurile ţării străbat – când şi când – sinuosul traseu până la deal. În 1992, schitul Slănic a fost declarat monastire… Tipicul este identic cu acela al monastirilor de pe Sfântul Munte Athos. La Slănic, în sihăstrie, se află atelierul – bine protejat de o popularitate agasantă – al unuia dintre cei mai mari pictori de icoană din ţară. Se numeşte Ilie Dantes.
Icoanele sale, în cel mai autentic stil bizantin, impresionează „pelerinajul pietist” în Franţa, Germania, Grecia sau Macedonia. După modelul marilor maeştri necunoscuţi (deşi nu întotdeauna reuşeşte), rasoforul Ilias preferă singurătatea, pictura sa şi anonimatul.
Părintele Teofil
Părintele Teofil s-a născut la 11 septembrie (o dată frison pentru istoria contemporană), în anul 1925. Provine dintr-o familie săracă din Vlădeşti de Argeş şi destul de numeroasă. Copilăria avea să-i fie marcată de multe necazuri (ucenic la stăpân, lucrător la pădure, o copilărie asuprită şi foarte apropiată de condiţia orfanului). Sugestia pentru a merge la mănăstire vine din partea unei mătuşi. Bătrânul a cunoscut pe rând racilele unui regim modern burghez, ca şi „presiunile şi subtilităţile” securităţii comuniste. Sunt perioade în viaţa preacuvioşiei-sale în care a trăit cu domiciliu forţat. Personalităţi ale vieţii culturale, religioase aflate în dizgraţie şi urmărite de regim au aflat susţinere smerită la părintele. Bătrânul a crescut pe proprii genunchi persoane care au ajuns în ierarhia superioară bisericească. Actualmente este duhovnicul multor personalităţi.
„Părintele Teofil are ani de monastire cât am eu de viaţă”, spunea P.S. Calinic al Argeşului şi Muscelului (Schimbarea la faţă, Slănic, 14 august 2003).
I.M.O.
"O îndepărtată tradiţie – mai mult sau mai puţin scripturistică – leagă această aşezare (Sfânta Mănăstire Slănic) de Vlad Dracul. După o luptă câştigată împotriva turcilor, Vlad Dracul se retrage în munţii învecinaţi. Aici, după un scurt popas în singurătate, dă ordin pentru săparea unei temelii şi aşezarea unui schit, ca mulţumire şi laudă aduse lui Dumnezeu. În timpul domniei lui Neagoe Basarab, o rubedenie a sa, pe nume Lalu, descoperă şi reface sfântul aşezământ. Şi aici, un fapt de circumstanţă avea să hotărască acţiunea. Legenda ne este în mare parte necunoscută. Ar fi fost vorba, după câte se pare, de o minunată salvare de la moarte.
Într-un document, datat 24 iulie 1525, este inserat şi faptul că o parte din moşia Slănicului a aparţinut lui Lalu: „La Slănic, partea lui Lalu…”
Schitul ar fi existat şi pe timpul domniei lui Mihai Voievod Viteazul, dar abia 16 mai 1679 este data oficială de atestare documentară propriu-zisă. Popa Nica, fiul unui anume Macarie Călugărul din Slănic, donează şi închină monăstirii Aninoasa, „biserica cu deliţa ei din Slănicul de jos”, având, se pare, ca prim vieţuitor, chiar pe ctitorul său. Popa Nica apare, în documente ulterioare acestei date, purtând numele de: „Popa Nicolae călugărul”.
În anul 1805 schitul se desfiinţează, biserica fiind mutată într-un sat din Vlaşca. Dintr-un document din 1871, ne parvine ştirea că în locul consacrat şi sfinţit al schitului nu mai erau decât ruinele şi o cruce de piatră. Dispariţia schitului mai este legată şi de venirea arnăuţilor în 1821, care, în retragere fiind din faţa turcilor, se adăpostesc în zonă. La 1916, monahul Irinarh Pulpea, originar din Slănic, cunoscând cele despre sfântul aşezământ, se retrage aici în isihie, iar la 1922, împreună cu Ieromonahul Isidor Ghimpeţeanu, încep construirea unei biserici în cinstea Maicii Domnului.
Cei doi monahi, Irinarh Pulpea şi Isidor, cărau pietre cu spinarea de la mari distanţe pentru ridicarea bisericii. Sfinţirea a avut loc pe 19 octombrie 1930, în timpul stăreţiei lui Ambrozie Toma, cu hramul Naşterea Maicii Domnului. Moşneni slăniceni donează cinci hectare de pământ, cum se arată într-un hrisov de donaţie. Între 1944 şi 1978, stareţ a fost Ieromonahul Vitimion Niţoiu. Acesta a lăsat şi numeroase manuscrise. Aceste manuscrise cuprind blânda sfătuire a unui om duhovnicesc şi încercat, într-un stil simplu, foarte accesibil. Deşi au existat unele intenţii, nu s-a realizat – se pare – o publicare a lor în volum. Spusele părintelui, cuprinse în nişte maculatoare vechi, aduc izbitor cu omiliile sau capetele din literatura patericelor. Cu toate rigorile unui regim ateist, bătrânul a căutat să-şi păstreze în permanenţă în jurul lui câţiva ucenici. În această perioadă s-au construit chilii, clopotniţă, arhondarii şi gospodării
În 1978, se retrage lăsând stăreţia schitului ucenicului său Teofil (Bădoiu), iar în 1990, cunoscându-şi dinainte sfârşitul, trece la cele veşnice.
Din 1991 se pune temelia unei catedrale în cinstea Maicii Domnului pe locul fostei biserici construite de Ieromonahul Isidor.
S-a refăcut calea de acces spre schit, deşi acest aspect rămâne unul de actualitate. Drumul până la monastire este destul de abrupt, cale de vreo cinci kilometri. Pe vremea ploilor sau iarna este practic inaccesibil. Cu toate acestea, zeci de pelerini din toate colţurile ţării străbat – când şi când – sinuosul traseu până la deal. În 1992, schitul Slănic a fost declarat monastire… Tipicul este identic cu acela al monastirilor de pe Sfântul Munte Athos. La Slănic, în sihăstrie, se află atelierul – bine protejat de o popularitate agasantă – al unuia dintre cei mai mari pictori de icoană din ţară. Se numeşte Ilie Dantes.
Icoanele sale, în cel mai autentic stil bizantin, impresionează „pelerinajul pietist” în Franţa, Germania, Grecia sau Macedonia. După modelul marilor maeştri necunoscuţi (deşi nu întotdeauna reuşeşte), rasoforul Ilias preferă singurătatea, pictura sa şi anonimatul.
Părintele Teofil
Părintele Teofil s-a născut la 11 septembrie (o dată frison pentru istoria contemporană), în anul 1925. Provine dintr-o familie săracă din Vlădeşti de Argeş şi destul de numeroasă. Copilăria avea să-i fie marcată de multe necazuri (ucenic la stăpân, lucrător la pădure, o copilărie asuprită şi foarte apropiată de condiţia orfanului). Sugestia pentru a merge la mănăstire vine din partea unei mătuşi. Bătrânul a cunoscut pe rând racilele unui regim modern burghez, ca şi „presiunile şi subtilităţile” securităţii comuniste. Sunt perioade în viaţa preacuvioşiei-sale în care a trăit cu domiciliu forţat. Personalităţi ale vieţii culturale, religioase aflate în dizgraţie şi urmărite de regim au aflat susţinere smerită la părintele. Bătrânul a crescut pe proprii genunchi persoane care au ajuns în ierarhia superioară bisericească. Actualmente este duhovnicul multor personalităţi.
„Părintele Teofil are ani de monastire cât am eu de viaţă”, spunea P.S. Calinic al Argeşului şi Muscelului (Schimbarea la faţă, Slănic, 14 august 2003).
I.M.O.
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 27 |
Urmatoarea Pagina »
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 27 |
Urmatoarea Pagina »