extras din cartea Studiul Vechiului Testament.

Profetiile mesianice in cartile Vechiului Testament

Ideea mesianica ia nastere odata cu caderea omului in pacat. Astfel, de la prima carte a Vechiului Testament, persoana Mantuitorului promis este anuntata si proorocirile despre venirea lui Mesia continua ca un fir rosu de-a lungul istoriei poporului evreu, pana ce s-au implinit toate in vremea nasterii dupa trup a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.

Profetiile mesianice in cartile istorice. Prima si cea mai veche profetie mesianica este fagaduinta despre “Vestea cea buna” promisa de Dumnezeu protoparintilor omenirii, ca din femeie se va naste “Acela” care va zdrobi puterea celui rau (Fac. III, 15). Vestea aceasta a mangaiat pe multi: pe Adam la nasterea primului copil, pe Lameh, pe Noe si altii care asteptau implinirea ei.
Ideea mesianica continua cu binecuvantarea lui Noe dupa incetarea potopului, rostita asupra fiilor sai Sem, Ham si Iafet si se contureaza tot mai clar in jurul Izbavitorului, Care se va naste dupa trup din neamul lui Sem (Fac. IX, 25-27), ca urmas al lui Avraam (Fac. XIII, 3; XVIII, 8), al lui Isaac (Fac. XXVI, 4), al lui Iacob (Fac. XXVIII, 14) si din semintia lui Iuda (Fac. XLIX, 10).
Fagaduinta mesianica facuta lui Avraam ocupa un loc aparte in istoria neamului lui, intrucat de aceasta a fost conditionata atat fericirea popoarelor, cat si numele mare al patriarhului Avraam: “Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare. Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului” (Fac. XII, 2-3; XXVI, 4; XXVII, 14; XXII, 17-18). Patriarhul Iacob la batranete, binecuvantand pe fiii sai in grai prophetic, arata ca in zilele care vor urma “Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de carmuitor din coapsele tale, pan ace va veni Impaciuitorul, Caruia I se vor supune popoarele” (Fac. XLIX, 10). Ideea mesianica se desprinde si din cuvintele lui Valaam, peste care s-a pogorat Duhul lui Dumnezeu si a vazut ca: “O stea rasare din Iacob si un toiag se ridica din Israel”, anuntand prin aceasta venirea lui Mesia (Num. XXIV, 17).
Moise prooroceste ca Dumnezeu va ridica din mijlocul fiilor lui Israel un prooroc mare de care ei vor trebui sa asculte (Deut. XVIII, 15). Aceasta proorocire este amintita si de sfantul apostol Petru intr-o cuvantare a sa (Fapte III, 22). Cantarea Anei, rostita la templu, in fata altarului, contine ideea mesianica: “Domnul va judeca marginile pamantului si El va da putere regelui Sau si va inalta fruntea Unsului Sau” (I Regi II, 10). Ideea mesianica are un caracter pronuntat in timpul regilor David si Solomon, cand Dumnezeu le fagaduieste: Imparatia vesnica (II Regi VII, 12-16); Legamantul si Asezamantul pe veci si neschimbat (II Regi XXIII, 5) si Tronul vesnic (III Regi IX, 5). Aceste fagaduinte au continut mesianic si au fost facute de Dumnezeu lui David si Solomon, care au cunoscut voia Lui; ele aduc vestea ca se apropie vremea imparatiei dorite din stramosi.

Profetii mesianice in cartile poetice. Prin doctrina sa, cartea Iov are un continut didactic. Pe langa invatatura despre invierea din morti, judecata din urma, despre ingeri si lumea transcendenta, are si texte unde Iov se refera la Mesia numindu-L “Rascumparatorul”, Care in ziua cea de pe urma il va ridica din pulberea care-l destrama (Iov, XIX, 25).
Ideea mesianica este dezvoltata in mod deosebit si in psalmi. Psalmii direct mesianici arata ca: Mesia este Fiul lui Dumnezeu, nascut din Dumnezeu-Tatal (Ps. II, 7); Iisus Hristos avea sa invieze din morti (Ps. XV, 10); in timpul suferintei pe cruce a strigat catre Dumnezeu sa ia aminte la El (Ps. XXI, 1); in timpul suferintei pe cruce trecatorii L-au hulit, mainile si picioarele I-au fost strapunse, iar hainele I-au fost impartite si pentru camasa s-au aruncat sorti (Ps. XXI, 7-20). Apoi este descrisa figura Imparatului Mesia, ca judecator drept si indurator catre poporul Sau (Ps. XLIV si LXXII). Se arata inaltarea la cer, sederea de-a dreapta Tatalui, prerogativele de Imparat si Preot, nasterea Lui din veci din Dumnezeu-Tatal (Ps. CIX/ XL, 10); precum ca Mesia este piatra din capul unghiului (Ps. CXVII, 22). Psalmii indirect mesianici cuprind profetii cu privire la: raspandirea evangheliei si a credintei (Ps. XVIII, 4); profetia despre Pastorul cel bun si ospatul mesianic (Ps. XXII); profetia ca pe cruce nu I-au fost zdrobite oasele (Ps. XXXIII, 19-21); profetia ca ziua Invierii Domnului va fi cinstita (Ps. CXVII, 24) si profetia despre infratirea oamenilor prin Biserica crestina (Ps CXXXII/CXXIII).

Profetiile mesianice in cartile profetice. Cel mai mare si mai clarvazator vizionar al Imparatiei lui Dumnezeu si al mesianismului a fost proorocul Isaia (Isaia, Deutero-Isaia si Trito-Isaia). El arata ca Ierusalimul este locul de unde se va vesti invatatura cea noua pe care o va aduce Mesia si Imparatia pacii pe care o va intemeia: “Caci din Sion va iesi legea si cuvantul lui Dumnezeu din Ierusalim”. In acele vremuri va urma o epoca de pace, deoarece “nici un neam nu va mai ridica sabia impotriva altuia si nu-si vor mai face razboaie” (Isaia II, 1-5). In continuare Isaia prooroceste nasterea lui Mesia din fecioara, Caruia I se va pune numele Emanuel. Implinirea acestei proorocii este confirmata de evanghelistul Matei (I, 2-3). Proorocul vorbeste apoi despre Lumina care lumineaza in intuneric, proorocie care se refera la Iisus Hristos, Care este “Lumina lumii” (Isaia IX, 1; cf. Ioan I, 12). Dupa aceasta anunta nasterea “Pruncului minunat” care va fi “Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii si Parinte al veacului ce va sa fie, a carui pace va fi fara de hotar” (Isaia IX, 5-6). Din nou Isaia vesteste ca Mesia se va naste, dupa trup din tulpina lui Iesei, peste care vor odihni cele sapte daruri ale Sfantului Duh (Isaia XI, 1-3); Mladita cea din radacina lui Iesei o vor cauta neamurile si mormantul ei va fi cinstit (Isaia XI, 10). Isaia vesteste si pe Inaintemergatorul lui Iisus Hristos, care trebuia sa pregateasca calea Domnului (Isaia XL, 3). El infatiseaza apoi pe Mesia, ca “Sluga Domnului” sau “Robul Domnului care va propovadui popoarelor Legea lui Dumnezeu” (Isaia XLII, 1-6). Lucrurile viitoare sunt descrise cu o deosebita amanuntime, ca fiind prezente: patimile, moartea si preaslavirea lui Mesia (Isaia LIII, 1-12). Mesia este aratat ca va fi tamaduitorul trupurilor si al sufletelor si va aduce mantuire celor robiti (Isaia LXI, 1).
Proorocul Ieremia vesteste ca Ierusalimul va fi locul de intalnire a popoarelor pentru numele Domnului, iar acestea nu vor mai umbla dupa rautatea inimii lor (Ieremia III, 17). Arata pe “Pastorul cel Bun”, Care va veni si Care este Mesia ridicat din neamul lui David si va fi o Odrasla dreapta (Ieremia XXIII, 4-5). Descrie “Legamantul cel nou”, care nu va mai fi niciodata desfacut (Ieremia XXXI, 31-33).
Pentru faptele si nedreptatile regilor evreilor, Iezechiel profeteste ca cetatea va cadea in ruina si va ramane asa, pana cand va veni Cel ce este cu adevarat demn de ea: “Ruina, ruina, voi face cetatea!... Daramata va ramane pana va veni Acela Care are dreptul si Caruia ii voi da-o!” (Iez. XXI, 27). Cuvantul “Acela” se refera la Mesia. Iezechiel profeteste ca Mesia va fi ca un “Pastor Bun”, Care va inlocui pe pastorii cei necredinciosi, si va fi singur pastor al pacii, Care va paste oile Domnului (Iez. XXXIV, 1-31). Proorocul Iezechiel are multe viziuni: viziunea despre cele patru fiare: om, leu, taur si vulture, sub care sfintii parinti au identificat pe cei patru evanghelisti; viziunea campului plin cu oase de oameni, care au primit duh de viata, inchipuind invierea din morti, dupa ce se va incheia un legamant vesnic al pacii (Ier. XXXVII, 1-26); viziunea dumnezeiasca despre cel ce sta pe tron “ca un chip de om” (Iez. 26/27) si Care este Insusi Mesia. De asemenea il vede pe Mesia “ca o ramura frageda”, plantata pe crestetul unui munte din Israel, devenind un arbore falnic sub care se vor adaposti tot felul de pasari (Iez. XVII, 22-24). Apoi se descrie simbolic viitoarea Imparatie mesianica formata din Israel si popoarele pagane convertite la credinta cea adevarata, cu care se va incheia legamantul cel nou si vesnic (Iez. XVI, 53-63). In cele din urma, Iezechiel arata simbolic universalitatea Imparatiei mesianice, ca pamantul cel nou, udat de un izvor minunat care izvoraste de sub templu si este impartit in doua parti egale intre fiii lui Israel si straini (Iez. XLVII, 1-22).
Imparatia mesianica este vazuta de Daniel, ca o imparatie a pacii, vesnica si care nu va fi nimicita niciodata (Daniel II, 44). Ea va fi data in stapanire Fiului Omului si o va stapani cu slava si toate popoarele Ii vor sluji (Daniel VII, 13-14). Apoi Daniel prezice data nasterii si mortii lui Iisus Hristos (Daniel IX, 24-27). Chemarea pruncului din Egipt este profetita de Osea: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Osea XI, 1). Evanghelistul Matei considera aceasta ca o vedere clara a proorocului Osea, cu privire la fuga si intoarcerea din Egipt a pruncului Iisus (Matei II, 15). Proorocul Ioil vede in Mesia pe “Invatatorul dreptatii”: “Si voi, locuitori ai Sionului, bucurati-va si va veseliti in Domnul Dumnezeul vostru, caci El va fi Invatatorul dreptatii” (Ioil II, 23). Apoi prooroceste despre coborarea Sfantului Duh, fapt care s-a implinit in ziua Cincizecimii (Ioil III, 1; Fapte II, 17). Proorocul Avdie arata ca “mantuirea va fi in muntele Sionului si imparatia va fi a Domnului” (Avdie vers. 17 si 21). Proorocul Iona este un simbol mesianic pe care Mantuitorul il da ca semn al mortii si invierii Sale, mustrand pe carturari si farisei (Matei XII, 40). Profetii referitoare la Mesia si Imparatia mesianica intalnim si la proorocul Miheia. El zice ca: “…din Sion va iesi legea si cuvantul Domnului din Ierusalim!” si Imparatia mesianica va fi o imparatie de pace, cand popoarele nu vor mai ridica sabia unele impotriva altora (Miheia IV, 2-4). Apoi arata ca Mesia se va naste in Betleemul Iudeii, si ca obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei (Miheia V, 1). Ideea mesianica se intalneste la proorocul Agheu cand prezice ca templul ce s-a zidit dupa intoarcerea din robia babilonica, desi nu straluceste ca al lui Solomon, totusi va fi mai maret, caci in el v-a intra Cel dorit si asteptat de toate neamurile (Agheu II, 9). Proorocul Zaharia are mai multe viziuni in care vede venirea Servului Domnului-Odrasla (Zaharia III, 8), care va zidi templul Domnului si va purta semnele regale (Zah. VI, 12-13). El descrie apoi intrarea solemna in Ierusalim a lui Mesia, ca un imparat, drept si biruitor, smerit si calare pe asin (Zaharia IX, 9); dupa aceea Il arata pe Mesia ca Pastorul cel Bun, care a fost vandut cu treizeci de arginti (Zaharia XII, 10).
Proorocul Maleahi prooroceste despre desfiintarea sacrificiilor Legii Vechi si instituirea jertfei noi (Euharistia) (Maleahi I, 10-11) si despre venirea Mantuitorului si a “Inaintemergatorului Sau” (Maleahi III, 24). Implinirea profetiilor mesianice in Noul Testament face ca Vechiul Testament sa aiba autoritate divina, pentru dovedirea mesianitatii si dumnezeirii Mantuitorului.