MINUNILE SFÂNTULUI MUCENIC MINA
PAROHIA SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA DIN IAȘI
JOI, 11 MARTIE 2010

Ocrotitor și ajutător al familiei!
Doamne ajuta
Am vizitat site-ul parohiei și m-am bucurat sa vad noi minuni ale Sfântului Mina. Va scriu pentru a da mărturie despre ajutorul pe care Sfântul îl trimite și în viata noastră.
Sfântul Mina a ajuns sa fie ocrotitorul familiei noastre în urma cu câțiva ani. Urma sa ne căsătorim după terminarea facultății dar nu aveam unde locui și nu se întrevedea absolut nici o speranța pentru noi nici de a cumpăra un apartament nici de a sta în chirie. Părintele duhovnic ne-a îndemnat sa facem timp de 40 de zile acatistul Sfântului Mina iar problema noastră s-a rezolvat imediat într-un mod cu totul minunat.
O alta mare minune a făcut Sfântul cu băiețelul nostru. Când avea câteva luni m-am împiedicat când coboram scările și băiețelul mi-a căzut din brate pe scări în jos. Sfântul l-a păzit și nu a pățit absolut nimic. Toți cei care au auzit întâmplarea se minunează și dau mulțumire Sfântului Mina ocrotitorul băiețelului nostru. Nu degeaba scrie în acatistul lui "Bucura-te cel ce ai primit darul de a reface și de a da viata trupului tăiat în bucăți"
Post cu folos!

Maria
PUBLICAT DE PREOT CONSTANTIN PRODAN LA 19:18 3 COMENTARII:
JOI, 3 DECEMBRIE 2009

Ajutor in casatorie
de Mihaela Prisacaru

Mai grea decat orice pierdere materiala este cea suflteasca, cand iti pierzi - poate - speranta, cand se tulbura mintea, cand nu mai gasesti rostul lucrurilor, cand se tulbura inima, cand nu mai gasesti nicidecum pacea sufleteasca, oricat te-ai stradui. Da, am trecut printr-o mare cumpana suflteasca atunci cand am ajuns in pragul casatoriei, culmea, cu un baiat pe care il stiam de multa vreme si care mergea la biserica. Acest ultim lucru m-a determinat sa am multa incredere in el, astfel, ca numai dupa cateva luni de prietenie, la numai 2 zile dupa ce m-a cerut dela parinti, a plecat fara sa dea nici cea mai mica explicatie. Sigur, ca a fost o decizie pripita din partea mea, daca e sa ma intrebati acum, dar mintea imi era tulburata, caci indragostirea care vine asa, furtunos, deodata, trebuie privita cu putina detasare. Dar de unde detasare la vremea aceea... Cert este ca desi totul fusese stabilit, inclusiv petrecerea de nunta, viitorul mire s-a facut nevazut.

Mult am plans la Sfantul Mina sa ma scoata din aceasta prapastie a neintelegerii care ma cuprinsese. Nu intelegeam unde gresisem si, mai ales, tin minte ca m-am rugat Sfantului Mina sa imi pastreze mintea intreaga si sa-mi descopere toata tarasenia, ca despre asta a fost vorba.

Iar Sfantul m-a ajutat din nou caci am aflat ca viitorul meu mire, in timp ce eram deja logoditi, mai cauta "pe piata" (exprimandu-ma poate vulgar, dar adevarat) si alte fete de maritat. Mi-am regasit pacea sufletesca, dupa ceva vreme de tulburare, cu ajutorul dat de preotul duhovnic si cred ca Sf. M. Mc. Mina a avut un cuvant mare de spus inaintea lui Dumnezeu.

Peste cativa ani, tot cu rugaciuni la Sfantul Mina, Dumnezeu mi-a scos in cale un om cu totul deosebit si, dupa 3 ani de casatorie, pot spune ca e din ce in ce mai minunat. Primul lucru pe care l-am vazut cand am intrat in casa lui, exact la intrare, a fost icoana cu Sfantul Mina. Pentru mine a fost un semn, ca e cel putin un om al lui Dumnezeu, si asa s-a dovedit a fi. La cateva luni doar dupa ce ne-am cunoscut am avut certitudinea ca el este "omul meu".

La cateva luni dupa casatorie au aparut niste probleme financiare grave care urmau sa duca si la un proces, in cazul in care nu plateam o suma foarte mare de bani unei firme careia noi nu stiam ca am mai fi datori cu ceva. De fapt era o dobanda imensa ce se adunase la o suma mica de bani. Nimeni dintre cei apropiati nu aveau cum sa ne ajute iar a doua zi, daca nu plateam, eram dati in judecata. Cu lacrimi ne-am rugat din nou, si eu si sotul, Sfantului Mina si, neasteptat, de la servici, cu o rapiditate uimitoare, ni s-a dat un ajutor banesc care ne-a ajutat sa platim datoria integral. Nu stim sa mai spunem decat atat: Multumim Sf. M. Mc Mina pentru tot ajutorul stiut si nestiut si cu adevarat „acelasi esti azi ca si atunci” si rugaciunile sunt la fel ascultate. Speram ca si multumirea sa fie pe masura!

PUBLICAT DE PREOT CONSTANTIN PRODAN LA 09:52 NICIUN COMENTARIU:
Gasirea banilor pierduti
de Mihaela Prisacaru

O femeie de la tara povestea ca venise la doctori in Iasi, pe o vreme ploioasa, cu toti banutii ei de pensionara intr-o batista ce o tinea la piept. Dar, din graba sau din cauza aglomeratiei, in zona garii, la baza pasarelei Alexandru i-a pierdut. A cautat disperata in sus si in jos pe tot drumul pe care venise si, in final, necajita, s-a dus la Mitropolie unde s-a rugat catre Sfanta Parascheva si Sfantul Mina sa o ajute in necazul ei. S-a intors inapoi spre gara si, exact la baza scarilor, pe unde trecusera sute, poate mii de oameni, a gasit batistuta cu toata suma, mototolita, umezita, dar cu banii intregi. Iar acum, in ochii femeii, vedeam doar lacrimi de bucurie.
PUBLICAT DE PREOT CONSTANTIN PRODAN LA 09:23 UN COMENTARIU:
Gasirea ochelarilor pierduti
de Mihaela Prisacaru

Alte intamplari legate de gasirea unor lucruri am auzit si de la altii, dar va spun un lucru ce poate pentru unii parea banal, dar eu stiu ca atunci cand esti intr-o situatie financiar mai grea orice lucru e important, ca si lipsa lui. Mi-am pierdut ochelarii, in aula "Mihai Eminescu" la Universitate, in Iasi, unde avusese loc o conferinta religioasa in unul din posturi. Cert este ca pe acolo trecusera, prin locul unde banuiam ca i-am pierdut, zeci de studenti, si sansele ca sa ii mai gasesc, si inca intregi, erau mici. Si totusi, a doua zi am facut acatistul Sfantului Mina, si m-am dus in aula. Acolo o doamna de servici facea curat. I-am gasit pe jos, exact pe locul unde statusem. Multi ar spune, ca „ce mare lucru, si de unde pana unde Sfantul Mina a facut sa imi gasesc ochelarii”. Eu cred ca asta s-a intamplat, cel putin pentru faptul ca i-am gasit intregi si stiu ca tare m-am bucurat. I-am dat si doamnei care facea curat acolo acatistul Sfantului Mina, pe care il aveam la mine, si i-am zis ca este de mare ajutor tuturor celor ce au pierdut ceva.
PUBLICAT DE PREOT CONSTANTIN PRODAN LA 09:14 NICIUN COMENTARIU:
Gasirea buletinului furat
de Mihaela Prisacaru

Era in urma cam cu 14 ani, cand aveam o situatie financiara mai grea si m-am dus la centrul postal din cartier, de unde ridicam banii de somaj. Aveam la mine si buletinul. Cineva dintre vecini, cunoscut in cartier ca se ocupa cu treburi deloc curate, adica fura, s-a apropiat de mine dupa ce am luat banii si, cand am intrat intr-un magazin, fara sa imi dau seama, mi-a luat buletinul cu toti banii. Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ce s-a intamplat. Am plans si m-am apucat sa fac acatistul Sfantului Mina. Am pus si un bilet la usa hotului in care i-am zis ca o sa se descopere fapta lui. Stiu ca i-am zis in bilet ca nu vreau banii, deoarece eram sigura ca i-a si cheltuit, dar ca vroiam buletinul. Si stiu ca seara a sunat o domnisoara care gasise buletinul in cutia ei postala.Pentru mine a fost un raspuns la rugaciuni.
PUBLICAT DE PREOT CONSTANTIN PRODAN LA 09:09 3 COMENTARII:
JOI, 26 NOIEMBRIE 2009

Povestirea lui Timotei, Arhiepiscopul Alexandriei

Învierea pelerinului jefuit

După moartea păgînilor şi urîtorilor de Dumnezeu împăraţi ai Romei, împărăţind dreptcredinciosul împărat Constantin cel Mare, şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos sporind, atunci oarecare iubitori de Hristos din cetatea Alexandriei, căutînd moaştele Sfîntului şi slăvitului Mucenic al lui Hristos Mina, au zidit o biserică în numele lui. În aceeaşi vreme un negustor bine credincios din pămîntul Isauriei, venind în Alexandria după neguţătorie, a auzit de minunile şi de tămăduirile cele multe ce se făceau în Biserica Sfîntului Mina şi a zis întru sine: "Mă voi duce dar şi eu şi mă voi închina cinstitelor moaşte ale Sfîntului Mucenic şi voi duce un dar în biserica lui, ca Dumnezeu să-mi fie milostiv, prin rugăciunile răbdătorului Său de chinuri".

Deci, sculîndu-se, a plecat luînd cu sine o pungă plină cu galbeni. Şi venind la un iezer format de revărsarea mării, a aflat o trecătoare şi a venit la locul ce se zicea Locsonita. Acolo, ieşind la ţărm, îşi căuta loc unde să se odihnească peste noapte, că era seară. Aflînd o casă, a zis gazdei: "Prietene, fie-ţi milă şi mă primeşte în casa ta, ca să rămîn aici, fiindcă a apus soarele şi mă tem a merge singur pe cale şi nici n-am tovarăş să călătorească cu mine". Iar cel cu casa a zis: "Intră, frate, şi rămîi aici pînă ce se va face ziuă".

Deci, intrînd oaspetele în casă, s-a culcat şi a adormit. Iar cel cu casa, văzînd la oaspete punga cu galbeni, a rîvnit spre dînsa şi îndemnat fiind de diavolul, a gîndit să ucidă pe oaspetele său ca să ia aurul. El s-a sculat la miezul nopţii şi l-a sugrumat cu mîinile; apoi, tăindu-l bucăţi, a pus acestea într-o coşniţă pe care a ascuns-o în cămara sa cea mai ascunsă, căutînd după aceea un loc foarte retras unde să îngroape pe cel ucis.

Aşa cugetînd acela, s-a arătat Mucenicul lui Hristos Mina, şezînd pe cal, venind ca un ostaş de la împăratul şi, intrînd pe uşă în casa ucigaşului, întrebă despre oaspetele cel ucis. Iar ucigaşul a zis către dînsul: "Nu ştiu ce spui, stăpîne, n-a fost la mine nimeni". Iar sfîntul, pogorîndu-se de pe cal, a intrat în casa cea ascunsă, şi aflînd coşniţa a tras-o afară şi a zis către ucigaş: "Ce este aceasta?" Iar el înfricoşîndu-se, s-a aruncat la picioarele sfîntului. Apoi sfîntul, alcătuind bucăţile celui tăiat şi rugîndu-se, a înviat pe cel mort. După aceea a zis către dînsul: "Dă slavă lui Dumnezeu!"

Iar el, sculîndu-se ca din somn şi cunoscînd ce a pătimit de la cel cu casa, a preamărit pe Dumnezeu, mulţumind şi închinîndu-se ostaşului care se arătase. Apoi sfîntul, luînd aurul de la ucigaş, l-a dat omului celui înviat şi a zis: "Mergi în calea ta cu pace!" După aceea, întorcîndu-se către ucigaş, l-a certat pe dînsul şi l-a bătut, iar acela cerea iertare. Sfîntul dîndu-i iertare şi rugîndu-se pentru dînsul, a încălecat pe cal şi s-a făcut nevăzut de la ochii lui.

Îndreptarea unei promisiuni încălcate

Era în Alexandria un om cu numele Eutropie. Acesta s-a făgăduit să dea Bisericii Sfîntului Mina un vas de argint. Deci, chemînd pe argintar, i-a poruncit să-i facă două vase; unul cu numele sfîntului şi să scrie pe dînsul cuvintele: "Vasul Sfîntului Mare Mucenic Mina", iar pe celălalt numele lui şi să scrie pe dînsul aşa: "Vasul lui Eutropie, cetăţeanul Alexandriei". Iar argintarul, cînd a săvîrşit amîndouă vasele, al Sfîntului Mina a ieşit mai frumos decît celălalt. Iar Eutropie, cînd era odată pe mare şi se ospăta dintr-însele, văzînd vasul cel făcut pe numele Sfîntului Mina mai frumos decît cel făcut pe numele lui, nu voia să-l mai dea sfîntului, ci a poruncit slugii sale să pună într-însul bucate, iar pe cel cu numele său să-l trimită la Biserica Sfîntului Mina.

După ce s-a sfîrşit masa, a luat sluga vasul mucenicului şi mergînd la marginea corăbiei a început a-l spăla în mare. Şi spălîndu-l, a căzut asupra lui o spaimă, căci a văzut un om ieşind din mare, care răpind vasul din mîna lui, s-a făcut nevăzut. Iar sluga, tremurînd de frică, s-a aruncat în mare după vas. Acestea văzînd stăpînul lui, s-a spăimîntat şi plîngînd zicea: "Vai mie, ticălosul, pentru ce am oprit vasul sfîntului, căci am pierdut şi pe rob şi vasul. Dar Tu, Doamne Dumnezeul meu, nu Te mînia pînă în sfîrşit şi fă milă cu sluga mea, că iată, dau făgăduinţă că dacă voi afla măcar trupul slugii mele, apoi voi face alt vas ca acela, pe care-l voi da plăcutului Tău, Sfîntul Mina, sau voi da preţul vasului pierdut la biserica sfîntului".

Apoi ajungînd corabia la ţărm, a ieşit Eutropie la uscat şi se uita pe marginea mării, voind să vadă trupul slugii aruncat de mare, ca să-l îngroape pe el. Şi luînd aminte cu sîrguinţă, a văzut pe slugă cu vasul ieşind din mare şi, înspăimîntîndu-se, a zis cu mare glas: "Slavă lui Dumnezeu. O, cu adevărat, mare este Sfîntul Mina!" Apoi au ieşit toţi din corabie şi văzînd pe slugă ţinînd vasul, s-au mirat şi slăveau pe Dumnezeu. După aceea l-au întrebat pe el cum a rămas viu în mare şi cum a ieşit sănătos. Iar el le-a spus, zicînd: "Cînd m-am aruncat în mare, un bărbat slăvit împreună cu alţi doi, m-au apucat şi au călătorit pînă aici împreună cu mine, ieri şi astăzi". Eutropie luînd pe slugă şi vasul, s-a dus la biserica Sfîntului Mina şi, închinîndu-se, a lăsat vasul cel făgăduit sfîntului şi s-a dus, mulţumind lui Dumnezeu şi preamărind pe plăcutul Său, pe Sfîntul Mina.

Sfântul ajută o femeie agresată de un soldat

O femeie oarecare cu numele Sofia, din părţile Fecozaliei, mergea la Sfîntul Mina să se închine. Şi a întîmpinat-o un ostaş, pe cînd mergea pe cale şi poftind-o pe dînsa, voia să o silească la desfrînare. Iar ea, împotrivindu-se, chema în ajutor pe Sfîntul Mucenic Mina, care n-a trecut-o cu vederea, ci şi pe siluitor l-a certat şi pe femeie a păzit-o nevătămată. Pentru că ostaşul acela legînd calul de piciorul său cel drept, voia să siluiască pe femeie.

Iar calul sălbăticindu-se, nu numai că a apărat pe femeie, ci şi pe stăpînul nelegiuit l-a tîrît pînă la Biserica Sfîntului Mina, nechezînd şi sforăind, încît a scos pe mulţi ca să-l vadă, căci era praznic şi se adunase mulţime de popor la biserică. Ostaşul acela, văzînd adunare de bărbaţi, iar calul tot speriat şi că nimeni nu poate să-l ajute, s-a temut ca să nu pătimească de la cal ceva mai rău; deci, fără de ruşine şi-a vădit fărădelegea sa, mărturisind-o înaintea tuturor. Atunci îndată a stat calul şi s-a făcut blînd, iar ostaşul, intrînd în biserică, a căzut în genunchi, rugîndu-se şi cerînd iertare pentru greşeala sa.

Vindecarea unui bărbat șchiop și a unei femei mute

Un şchiop şi o femeie mută şedeau lîngă biserica sfîntului, împreună cu alţii mulţi, pentru tămăduire. Iar la miezul nopţii, cînd dormeau toţi, sfîntul s-a arătat ologului şi i-a zis: "Apropie-te încetişor de femeia cea mută şi o atinge pe dînsa la picior". Iar şchiopul a zis: "Sfinte al lui Dumnezeu, oare desfrînat sînt eu, de-mi porunceşti aceasta?" Iar sfîntul i-a zis şi a doua oară şi a treia oară: "Dacă nu vei face aceasta, nu te vei tămădui". Iar ologul s-a tîrît, după porunca sfîntului şi a atins-o pe cea mută la picior; iar ea deşteptîndu-se, a început a striga, supărîndu-se asupra şchiopului, care temîndu-se de ea, s-a sculat şi sărind, a fugit. Apoi au cunoscut amîndoi vindecarea lor, că şi femeia cea mută a vorbit şi omul cel olog a sărit ca cerbul; şi au dat mulţumire lui Dumnezeu şi Sfîntului Mucenic Mina.

Izbăvirea de furt și convertirea unui evreu

Un evreu oarecare avea ca prieten un creştin. Deci, ducîndu-se evreul într-un loc departe, a dat prietenului său spre păstrare o lădiţă cu o mie de galbeni. Apoi evreul zăbovind cîtăva vreme în acea latură, creştinul a gîndit în inima sa să nu-i mai dea înapoi galbenii cînd se va întoarce, ci să-i tăinuiască, ceea ce a şi făcut. Venind evreul, a cerut de la creştin să-i dea galbenii ce i-a încredinţat spre păstrare. Iar creştinul a tăgăduit, zicînd: "Nu ştiu ce vorbeşti, căci nu mi-ai dat nimic".

Evreul, auzind aceasta, s-a mîhnit şi s-a deznădăjduit de aurul său, dar a zis creştinului: "Frate, nimeni nu ştie de aceasta, numai Unul Dumnezeu şi dacă tăgăduieşti aurul cel dat ţie spre păstrare zicînd că nu l-ai primit, apoi spune cu jurămînt. Deci, să mergem la biserica Sfîntului Mina şi acolo jură-te că n-ai luat de la mine lădiţa cu o mie de galbeni".

Şi au mers amîndoi împreună şi creştinul s-a jurat înaintea lui Dumnezeu că n-a luat de la evreu aurul în păstrare. După sfîrşitul jurămîntului, au ieşit amîndoi din biserică şi cînd au încălecat pe caii lor, a început calul creştinului a se speria încît nu mai era cu putinţă a-l ţine; căci rupînd frîul, a fugit şi a aruncat la pămînt pe stăpînul său. Căzînd creştinul de pe cal, i-a ieşit inelul din deget şi o cheie din buzunar. Apoi, sculîndu-se, a prins calul şi l-a îmblînzit şi încălecînd, iarăşi mergea împreună cu evreul.

Ajungînd la un loc, a zis creştinul către evreu: "Prietene, iată locul este frumos, să descălecăm de pe cal ca să mîncăm". Şi descălecînd, au slobozit caii ca să pască, iar ei au început a se ospăta. După puţin, creştinul a văzut pe sluga sa că venise şi stătea înaintea lui ţinînd în mînă lădiţa evreului, iar în cealaltă, inelul căzut din degetul lui şi cheia; şi văzîndu-l, s-a spăimîntat. Apoi a zis către slugă: "Ce este aceasta?" Sluga a zis: "Un ostaş înfricoşat, călare, a venit la stăpîna mea şi i-a dat cheia şi cu inelul şi a zis către dînsa: "Trimite în grabă lădiţa evreului, ca să nu cadă bărbatul tău în primejdie. Deci, mi-a dat mie acestea ca să ţi le aduc precum mi-a poruncit".

Evreul văzînd, s-a spăimîntat de această minune; apoi, bucurîndu-se, s-a întors cu creştinul la Sfîntul Mina, s-a închinat pînă la pămînt cerînd cu credinţă Botezul, pentru o minune ca aceasta pe care singur a văzut-o. Iar creştinul ruga pe sfîntul să-i dea iertare pentru că a defăimat legea lui Dumnezeu. Şi amîndoi au primit ceea ce au cerut, adică unul Sfîntul Botez iar altul iertare. Şi au mers fiecare întru ale sale, bucurîndu-se şi slăvind pe Dumnezeu şi pe plăcutul Său, Sfîntul Mina.