Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălţându-ne gândurile, noi, păcătoşii, cu umilinţă şi cu căldură te rugăm: caută dintru înălţimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viaţa ta Sfântă şi prin chinurile tale muceniceşti pentru Hristos, ţi-ai dobândit sălăşluire veşnică, şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, pătimirile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorile noastre. Şi te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc şi Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu ştiinţă şi cu neştiinţă, pururea, ca nişte robi nevrednici săvârşim, şi să nu se mânie pe noi până în sfârşit, pentru puţinătatea dragostei noastre faţă de El şi faţă de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire faţă de noi şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea, toate patimile şi necazurile, toate amărăciunile şi strâmtorile, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viaţa noastră de păcat de până acum, şi privind la ceruri, să ne înflăcăram de dorul de a deveni şi noi bineplăcuţi lui Dumnezeu. Aşa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povăţuitorul şi îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni şi binecuvantarea Marelui nostru Dumnezeu; şi trecând dintru această viaţă pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnului, de împărăţia cea nesfârşită a cerurilor şi de partea celor drepţi, ca împreună cu toţi şi înconjuraţi de cereştii îngeri, să aducem slavă, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!

SFÂNTUL MUCENIC FANURIE, podoaba cea dumnezeiască a fericiţilor mucenici, ce au zburat la cer cu aripile Duhului, cu roua rugăciunilor sale să sfinţească şi cămara inimii noastre, ca întrânsa să se odihnească gândurile cele dumnezeieşti revărsate din înţelepciunea Cuvântului. Astăzi cu cântări de laude să întâmpinăm pe mucenicul Domnului, pe cel cu inimă milostivă, arzând ca un serafim de focul dragostei lui Hristos, pe iubitorul de feciorie şi limanul celor necăjiţi, pe doctorul cel fără de plată al neputinţelor trupeşti, pe cel ce a adăpat cu apa credinţei curate pe cei însetaţi de Adevăr, pe cel ce a deschis uşa mântuirii celor ce rătăceau pe calea pierzării, pe luminătorul celor din întunericul păgânătăţii, pe făclia nestinsă a rugăciunii pentru lume, pe blândul lucrător al poruncilor Stăpânului care a smuls din pământul inimilor spinii necredinţei, pe sălaşul tuturor miresmelor Duhului, pe icoana îngerească a virtuţii, pe cel ce este grabnic ajutător al celor ce înoată în marea necazurilor. Către acesta să cădem în rugăciune şi să-i strigăm: Sfinte Mare Mucenice Fanurie, călăuzitorul celor necăjiţi pe calea mântuirii cu sabia rugăciunii tale, taie toate gândurile ispitelor care ca nişte şerpi au cuprins pământul inimii noastre, tu, cel ce cu puterea lui Hristos ai îmblânzit şerpii şi fiarele cele străine de bunătate. Cei bolnavi alergau la tine ca la un liman de tămăduire, deci, cercetează şi acum neputinţele noastre trupeşti şi ne ridică din groapa bolii întinzându-ne toiagul rugăciunii tale. Deschide ochii inimii noastre spre vederea strălucirii darurilor cereşti făgăduite celor ce bine se nevoiesc împotriva patimilor. Aprinde şi gândul nostru neputincios cu focul râvnei spre cele duhovniceşti şi din arcul minţii noastre fă să se slobozească gânduri dumnezeieşti care să pătrundă adânc şi în inima noastră împietrită, făcându-o izvorâtoare de umilinţă. Cel ce stai cu îndrăzneală înaintea scaunului Stăpânului şi Îl rogi să plinească pentru noi, ca Un Milostiv, cererile noastre cele bune, tot mănunchiul gândurilor noastre umilite îl du Ziditorului, cerând să ne dăruiască mila Sa cea bogată, măcar că suntem nevrednici. În puterea rugilor tale ne-am pus nădejdea, deci roagă-te Domnului să lumineze mintea noastră şi să zugrăvească în inima noastră priveliştea voii Sale de mântuire, pe care văzându-o cu ochii minţii să ne umplem de râvnă spre plinirea ei. Cu neîncetatele tale rugăciunii îngrădeşte Biserica de lupii ereziilor şi cere pace lumii tulburate de norii ispitelor. Ca unul ce ai de la Hristos cheia rugăciunii cu care descui vistieriile milei dumnezeieşti, trimite-ne şi nouă pe frânghia rugii smerite darul umilinţei şi al răbdării în ispite, ce te-a întărit şi pe tine în timpul cumplitei mucenicii, darul vederii în oglinda minţii a păcatelor noastre prin care inima să se aprindă de râvnă spre dobândirea frumuseţii celei dintâi a sufletului, neîncetata aducere aminte de moarte şi de chinurile gătite celor păcătoşi, darul înţelepciunii prin care bine să ne chivernisim viaţa noastră. Ia aminte Sfinte Mucenice Fanurie, la cererile şi smeritele noastre cuvinte, şi precum vei ştii dăruieşte-ne grabnică slobozire de povara necazurilor, ca să aducem prin tine Ziditorului neîncetată mulţumire în veci, Tatălui Celui neîncetat slăvit de glasuri îngereşti, Fiului Său Celui Preaiubit şi Duhului celui atoatelucrător. Amin.