Inapoi la Pagina de Discutii
|
Duhul sfinteniei(Rom. 1, 4): expresie care determina pe Iisus Hristos, ca "Fiu al lui Dumnezeu intru putere". Expresia "dupa duhul sfinteniei" vrea sa zica: dupa firea Lui dumnezeiasca care e sfanta si sfinteste(Evr. 2, 11); cu care a grait prin prooroci, a facut minuni si prin care a inviat si trupul Sau omenesc. Deci nu e vorba de cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi - Duhul Sfant -, ci de Dumnezeirea lui Iisus Hristos, care se confunda cu infinita sfintenie.
|
|
|
Duminica: ziua Domnului, este in Noul Testament ziua de odihna pentru crestini, in amintirea zilei de Pasti, zi in care Mantuitorul Hristos a inviat din morti, dupa ce S-a adus jertfa Tatalui pentru ispasirea pacatelor omenirii si rascumpararea sufletelor noastre din robia pacatului si a diavolului(Efes. 2, 14-16; Evr. 2, 14-15). Ea a inlocuit sambata care era ziua de odihna pentru evrei, lasata in amintirea scoaterii lor din robia Egiptului(Deut. 5, 14-15; Fapte 20, 7; Evr. 4, 7-9) etc. Semnificatia Duminicii insa, deosebit de faptul ca indica ziua biruintei asupra mortii si a bucuriei invierii Domnului, pentru noi crestinii subliniaza eliberarea din robia pacatului.
Duminica este ziua in care S-a aratat Domnul intai Mariei Magdalena(Marcu 16, 9; Ioan 20, 14-17), apoi mironositelor(Matei 28, 9); lui Petru(Luca 24, 34); lui Luca si lui Cleopa(Luca 24, 13-32), iar in Duminica urmatoare – dupa opt zile – iarasi, apostolilor, fiind acolo si Toma(Ioan 20, 26). Si tot Duminica, in Ziua cea mare a Cincizecimii, S-a pogorat si Duhul Sfant(I Cor. 16, 8; Fapte 2, 1-4). De atunci, in amintirea Invierii Domnului, crestinii au inceput a praznui Duminica – in locul sambetei – si oficiau cultul divin, cu Sfanta Impartasanie, Duminica(Luca 24, 30; Fapte 2, 42; 20, 7-11; I Cor. 11, 20, 25; 16, 2). Proorocul David a vazut-o dinainte si a spus despre Duminica: “Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul ca sa ne bucuram sis a ne veselim intru ea”(Ps. 117, 24), asa cum se canta din ziua de Pasti si pana la Duminica Tomei. De altfel, Duminica este amintita ca zi de sarbatoare si in Levitic 23, 15-16, 39, ca “Ziua a opta”. Numele de Duminica nu-l gasim in Noul Testament decat o singura data, in Apocalipsa(1, 10): “Am fost in duh in zi de Duminica si am auzit in urma mea glas mare de trambita”. Fiindca, in vremea cand s-au scris Evangheliile si celelalte scrieri ale Noului Testament, zilele saptamanii nu aveau numiri de planete, sateliti si zei, ca astazi, numiri luate dupa romani, ci, atat evreii cat si grecii le numarau si ziceau: prima zi a saptamanii, a doua, a treia …, pana la a saptea zi a saptamanii, care la evrei era sambata sau sabatul. Si cum cu acest nume se indica si saptamana, zilele se numeau: ziua intai a saptamanii sau a sambetei(adica Duminica sau ziua care vine dupa sambata); ziua a doua a saptamanii(luni) etc. De aceea, in traducerile noastre ziua invierii Domnului, Duminica, este redata prin expresia: “Dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii(Duminica), zisa si intaia a sambetelor”(Matei 28, 1; Marcu 16, 2 si 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1 si 19; Fapte 20, 7; I Cor. 16, 2). In toate eceste texte, prin expresia “Prima zi a saptamanii” se intelege Duminica. |
|
|