Literatura patristica
» Patrologia
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Patrologia, Istoria literaturii patristice sau Patristica este impartita, de obicei in trei perioade.
|
|
|
Perioada intai, sau a inceputurilor se intinde de la sfarsitul secolului I pana la inceputul secolului IV, anul limita fiind variabil(300, sau 313, ori 325). Noi adoptam ca data anul 313. Aceasta perioada arata conditiile in care a luat nastere literatura patristica si primele faze ale dezvoltarii ei de-a lungul a doua secole: II si III, prezentand viata, opera si invatatura parintilor apostolici, apologetic, antignostici, sistematizatori de doctrina.
Prima perioada patristica se dezvolta sub patru impulsuri principale: - Atmosfera imediat post-apostolica; - Gnosticismul, cu pretentie de doctrina stiintifica; - Activitatea scolii catehetice din Alexandria; - Persecutiile din partea statului roman. In perioada I patristica au inmugurit aproape toate genurile literare, urmand ca ele sa infloreasca in perioadele urmatoare. |
|
|
Perioada a doua, sau a infloririi este numita si epoca clasica a literaturii patristice si se intinde de la anul 313 pana la jumatatea secolului V(anul 430, data mortii Fericitului Augustin; 451, data tinerii sinodului IV ecumenic de la Calcedon; 461, data mortii Papei Leon cel Mare). Noi adoptam anul 461. Desi chronologic este perioada cea mai scurta, ea este cea mai bogata sic ea mai originala a literaturii patristice. Acum se dezvolta la maximum si imbraca stil classic toate genurile literare inmugurite in perioada precedent, adaugandu-se ca genuri noi: autobiografia, necrologul, istoria literara, autocritica literara, convorbirile cu Parintii(Patericul), Filocalia, opera liturgica, opera canonica, manualele, florilegiile, poezia si corespondenta.
Literatura patristica din perioada a II-a a devenit mult mai bogata, mai dinamica, mai precisa, mai profunda si mai eleganta. Ea a fost scrisa nu numai in limbile greaca si latina, ci si in alte idiomuri, precum siriac, armean, copt, got, ceea ce i-a imbogatit continutul si sfera de influienta. Spiritul critic si stiintific infatiseaza o exigenta mult sporita fata de literature perioadei precedente. Literatura patristica din perioada a II-a are urmatoarele caracteristici: - Este o literatura eminamente misionara; - Este o literatura a prieteniei si a pacii; - Numeroase opere din aceasta literatura au continut ascetic-monahal; - Este o literatura culta si frumoasa sub toate raporturile; ea exprima nivelul inalt al Bisericii; - Este o literatura ecumenical pentru ca ea pregateste concluziile sinoadelor ecumenice; - Este o literatura care pretuieste omul, aratandu-l “chip al lui Dumnezeu”. |
|
|
Perioada a treia, numita pe nedrept “decadenta”, se intinde chronologic de la anul 461 pana la anul 749(data mortii Sfantului Ioan Damaschin) pentru Rasarit si pana la anul 636(data mortii Sfantului Isidor de Sevilla) pentru Apus. Este o perioada inca bogata, cu noi aspect literare, cu oameni si opere importante pentru literatura si gandirea crestina.
perioada a III-a patristica continua marea controversa hristologica a monofizismului si apoi cea a monotelismului, care au angajat minti de geniu(Sfantul Sofronie, Leontiu de Bizant, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Damaschin etc.). Doua sinoade ecumenice(al V-lea – 553 si al VI-lea – 680-681) au inspirit si imbogatit literatura consacrata hristologiei. Disputele iconoclaste au creat la randul lor, o bogata literature, prin contributiile Fantului Gherman, patriarhul Constantinopolului si ale Sfantului Ioan Damaschin, care raman normative pentru cinstirea icoanelor. Mariologia este reprezentata de o serie de omilii in cinstea Sfintei FEcioare Maria, alcatuite de Modest al Ierusalimului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Gherman al Constantinopolului si Sfantul Ioan Damaschin. Tot in perioada a III-a apare imnul Acatist, impreuna cu o intreaga productie poetica imnografica, reprezentata de Roman Melodul. Canonul cel Mare si alte canoane se datoreaza Sfantului Andrei Criteanul, Sfantului Cosma Melodul si Sfantul Ioan Damaschin. Octoihul Sfantului Ioan Damaschin si alte carti de slujba si comentarii liturgice, precum si poezii cu character istoric si doctrinar datorate Sfantului Sofronie al Ierusalimului, Sfantului Maxim Marturisitorul si lui George Pisidul, fac de asemenea obiectul literaturii patristice din perioada a III-a. Literatura patristica din cea de a III-a perioada sistematizeaza doctrina prin personalitati teologice ca Leontiu de Bizant, Sfantul Maxim Marturisitorul si Sfantul Ioan Damaschin. Acum, Parintii si scriitorii bisericesti traduc opera de filosofie greaca sau folosesc idei din aceste lucrari, spre a inchega un system doctrinar armonios. Astfel, incep sa fie folositi si tradusi filosofii Platon, Aristotel, Porfiriu, Cicero etc. Din punct de vedere istoric, este continuata lucrarea de consemnare a luptelor hristologice, se sintetizeaza istoriile lui Socrate, Sozomen si Teodoret in Istoria tripartida a lui Cassiodor, se alcatuiesc cronici, apar istoriile nationale ale goto-getilor, vizigotilor, suevilor, vandalilor, francilor, prin stradaniile lui Cassiodor, Isidor de Sevilla si Grigorie de Tours. In anul 525 Dionisie cel Mic(Smerit) din Scythia Minor(Dobrogea de azi) creeaza era crestina. Ca literatura enciclopedica, elaborarea teologica si istorica din perioada a III-a patristica abunda in informatii, prin contributia lui Boetiu, Sfantul Isidor de Sevilla si Sfantul Ioan Damaschin. |
|
|