DOR DE ADRIAN PAUNESCU
» TOTUŞI, IUBIREA
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Şi, totuşi, există iubire Şi, totuşi, există blestem, Dau lumii, dau lumii de ştire, Iubesc, am curaj şi mă tem. Şi, totuşi, e stare de veghe Şi, totuşi, murim repetat Şi, totuşi, mai cred în pereche Şi, totuşi, ceva s-a-ntâmplat. Pretenţii nici n-am de la lume, Un pat, întuneric şi tu, Intrăm în amor fără nume, Fiorul ca fulger căzu. Motoarele lumii sunt stinse, Reţele pe căi au căzut, Un mare pustiu pe cuprins e, Trezeşte-le tu c-un sărut. Acum te declar Dumnezee, Eu însumi mă simt Dumnezeu, Continuă lumea, femeie, Cu plozi scrişi pe numele meu. Afară roiesc întunerici, Aici suntem noi luminoşi, Se ceartă-ntre ele biserici, Făcându-şi acelaşi reproş. Şi tu şi iubirea există Şi moartea există în ea, Îmi place mai mult când eşti tristă, Tristeţea, de fapt, e a ta. Genunchii mi-i plec pe podele, Cu capul mă sprijin de cer, Tu eşti în puterile mele, Deşi inchiziţii te cer. Ce spun se aude aiurea, Mă-ntorc la silaba dintâi, Prăval peste tine pădurea: Adio, adică rămâi. (volumul "Rezervaţia de zimbri”, 1982) |
|
|