DULCEATA PRIVEGHERII
» RUGǍCIUNI PE MALUL LACULUI – Sfântul Nicolae Velim
Inapoi la Pagina de Discutii
|
RUGǍCIUNI PE MALUL LACULUI – Sfântul Nicolae Velimirovici
În zori când mă trezesc, gândurile mele cuvincioase zboară direct la Tine; cele dintâi avânturi ale sufletului meu se îndreaptă către zâmbetul Tău; prima şoaptă din urechea mea este numele Tău, cea dintâi surpriză cu care mă întelnesc eşti Tu, lângă mine. ………….. Mă grăbesc pe străzi pustii către biserica Ta, mă grăbesc şi nu salut pe nimeni pe străzile goale. Toţi dorm şi în visele lor ei se chinuiesc departe de Tine, totuşi Tu stai lângă fiecare pat şi aştepţi întoarcerea sufletului de la depărtare. Ruşinea mă cuprinde, Dragostea mea, când mă gândesc cât de nerecunoscătoare sunt sufletele oamenilor faţă de Tine şi cât de adânc se despart ele de viaţa lor. …………. Mă grăbesc pe străzile pustii, Slava mea, în căutarea slavei Tale. Aud atât chemarea muezinului strigând din minaret şi clopotele bisericii chemându-i pe credincioşi la biserică. Iar în cugetele mele mă înalţ şi cercetez fiecare loc de pe pământ să văd câţi fii ai oamenilor şi-au părăsit călătoria lor în somn şi s-au întâlnit cu Cel Ce Este, Care eşti la mare depărtare de somnul cel amorţit. Sfinţii asceţi din chiliile mănăstirilor lor şi din peşterile sihăstreşti s-au trezit şi au început deja de mult convorbirea cu Tine. Aceşti sfinţi monahi s-au sculat, asceţi al căror suflet nu doarme niciodată, ci ca o lună mare arde drept dinaintea Ta zi şi noapte. Binecuvintează-i Doamne pe toţi acesti asceţi rugători care tămâiază lumea adormită cu viaţa lor precum tămâia. Mii şi mii de suflete îşi iau rămas bun de la trupurile lor în zori. Şi când soarele răsare, acesta va arde ca o lumânare de înmormântare deasupra a mii de morţi. Iar eu Te urmăresc, Iubirea mea, priveghind lângă cei ce mor, aşteptându-i să vestească numele Tău. Şi iată, unii se căiesc pentru tot somnul vieţii lor şi strigă la Tine după ajutor. Binecuvintează-i, Doamne, pe toţi cei ce se pocăiesc la moarte şi dă-le răspuns la strigătul lor. Pe străzi pustii mă gândesc, Slava mea, iar eu intru în biserică spre a psalmodia şi a lăuda slava Ta. Şi stau singur în biserică dimpreună cu Tine şi îngerii Tăi. Şi cad în genunchi şi mă rog Ţie cu lacrimi. TREZEŞTE LA TINE TOATE SUFLETELE ADORMITE, O, CERESCULE DOAMNE, TOATE SUFLETELE ADORMITE ALE FRAŢILOR MEI SI ALE POPORULUI MEU! Sufletele păcătoşilor au devenit greoaie şi moi şi au pogorât lângă iad. O, VEŞNIC TREAZǍ IUBIRE, TREZEŞTE-I ÎNAINTE CA MOARTEA SǍ-I ÎMPINGǍ CU ÎNCǍ UN PAS SPRE UN SOMN ŞI MAI ADâNC, ÎN SOMNUL CEL VEŞNIC – ÎN SOMNUL CEL GROAZNIC ŞI NESFÂRŞIT, CÂND TU NU PRIVEGHEZI. |
|
|