TAINA SUFERINTEI
» TRISTETE
Inapoi la Pagina de Discutii
|
TRISTETE
Când tu şi eu şi el şi fiecare La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru, Când cerem multe, dar puţin : „ Iertare!” Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?!? Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte! Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire! Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte: Toţi din iubire-am fost lăsaţi, pentru iubire! Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie, Ne desfiem, sinucigaş, de tot înaltul… Deşi egali întru nimicnicie, E unul mai ţărână decât altul ! Ne înălţăm, ieşim din ale firii, Ieşim viclean de la frăţeasca cină, Vrăjmaşi apoi, pârâm lipsa iubirii Şi-ntotdeauna-i celălalt de vină!... Când, lacomi de păcat, ca orice om, Uitând că vine ultima strigare, Luăm al vrajbei măr din vechiul pom - Mai este vreo nădejde de iertare?!? Când, viermănoşi şi colcăind de ură, Ne credem drepţi şi vrem dreptatea noastră, Când ne rugăm şi blestemăm cu-aceeaşi gură – Cui trebuie îngenuncherea noastră?!? Marius Ungurianu |
|
|