Doamne Dumnezeul nostru, îţi mulţumim că prin Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos ne-ai învaţat tot ceea ce trebuie să facem, tâlcuindu-ne, fie direct, fie prin Sf. Apostoli, cuvintele Sfintei Scripturi ca să înţelegem, că viaţa aceasta a noastră pe pământ este o luptă continuă între bine şi rău, o luptă cu necazurile, ispitele, suferinţele şi toate nedreptăţile. Această luptă este îngăduita de Dumnezeu, dar având credinţă şi nădejde neclintită că nu ne va lăsa singuri şi la timpul potrivit ne va ajuta să ieşim biruitori. Această luptă pentru biruirea răului ne ajuta, ne convinge şi ne întăreşte în credinţa că fără luptă nu este biruinţă, nu este încununare, nu este mântuire.
Ne rugăm către voi toate puterile cereşti, care staţi împrejurul scaunului Celui Prea Înalt şi pururea priviţi la Slava Lui cea dumnezeiască şi neîncetat vă rugaţi pentru mântuirea neamului omenesc, rugaţi-vă şi pentru mine, de trei ori ticălosul şi păcătosul, pentru ca în tot ceasul, momentul şi clipa greşesc cu voie şi fără voie, supărând şi mâhnind bunătatea cea nemăsurata a lui Dumnezeu.
Recunosc Doamne că mult am greşit în viaţa mea, mai mult decât stelele cerului şi nisipul mării şi pe
drept cuvânt cel mai păcătos dintre păcătoşi, eu sunt.
Că nu este păcat să nu-l fi săvârşit, fie cu mintea, cu gândul, cu cuvântul şi cu fapta, acceptând cu uşurinţă
îndemnul diavolului fără a mă gândi în acelaşi timp şi la Tine Doamne, spre a nu ceda în faţa ispitei şi a lupta
dupa cuvantul Tau: în lume necazuri veţi avea, dar să îndrăznim la Tine, că Tu prin jertfa pe cruce ai biruit lumea.
Astfel cât de nevrednic şi păcătos sânt cu mintea mea mărginită nu pot a număra toate păcatele, ci
numai Tu care ştii toate, ştii şi păcatele mele. Totuşi pentru a nu fi fără răspuns în faţa Ta, încerc a le spune
dupa puterea mea. Am minţit, am clevetit , am desfrânat, am hulit, m-am lăudat, m-am mâniat, am ţinut minte
răul, am pricinuit sminteală, sunt neîndurat, nemilostiv, iubitor de argint, de slavă deşartă, iubitor de dezmierdări,
lacomul, beţivul, leneşul, pricinuitorul de râs, răspânditul cu mintea, mândrul, nebăgătorul de seamă, am călcat
dumnezeieştile porunci şi mai mult decât toţi păcătoşii, ticalosul de mine, pentru că nu iert cu adevărat, din inimă,
ci zic doar din buze, însă nu uit şi îmi pare bine de necazul aproapelui, care mi-a facut rău, iar când rostesc
rugăciunea Tatăl Nostru, acolo unde spune: şi ne iartă nouă greşalele noastre precum iertăm şi noi, greşiţilor
noştriii, mă acuz şi mă osândesc singur pedepsei celei veşnice. O, bunătate a lui Dumnezeu şi îndelunga Ta
răbdare, Doamne, care îmi aştepţi pocăinţa până în ultima clipă a vieţii, nici să-ţi mulţumesc nu sunt vrednic.
Încă nu ai coborat foc din cer pentru a mă arde aici pe pământ şi nu ai desfăcut prăpastia adâncului ca
să mă înghită de viu, de aceea cu mare tânguire şi cu lacrimi de umilinţă vă chem pe voi Cereştilor Puteri şi
plecat pe genunchi, mă rog către voi să-mi ajutaţi ca începând din acest moment să pun început bun, iar după
mărturisirea tuturor păcatelor, să mi le recunosc, cu adevărată căinţă, cu multe lacrimi, cu părere de rău şi
zdrobire de inima şi să nu mai greşesc, să merg drept pe calea credinţei în Dumnezeu, până la răsuflarea cea
mai de pe urma a vieţii mele.
Şi mai mult decât toate atunci când voi fi chemat ca să dau răspuns despre cele ce am făcut în această
viaţa să aflu şi eu acea bunătate şi milă dumnezeească precum a aflat tâlharul de pe cruce care şi-a recunoscut
fărădelegile, pentru că după faptele mele voi rămâne cu caprele în partea cea de-a stânga, înspăimântat de
păcatele pe care atunci le voi cunoaşte, pe toate, pe care cu multă uşurinţă le-am făcut, nesocotindu-le a fi
păcate. În acestă primejdie de osândit pentru totdeuna, cu adevărat vrednic sunt de cuvintele pe care le va rosti
Dreptul Judecător, celor păcatoşi: “Plecaţi de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi
îngerilor lui. Alerg către voi Sfinţi Arhangheli, căci voi sunteţi puternici apăratori şi izbăvitori, atâta timp cât mă mai
aflu în viaţă şi mai este vreme de pocăinţă, să mă salvaţi şi să mă scoateţi din cumplitele chinuri ale iadului, să
trec cu ajutorul vostru vămile văzduhului, unde stăpânitorii lor aşteaptă cu multă nerăbdare să mă oprească în
laţul fărădelegilor mele şi să mă ducă în întunericul cel mai dinafară pentru a mă chinui în legăturile cele
nedezlegate în vecii vecilor.
Înduraţi-vă şi mă ajutaţi ca să fiu izbăvit din mâna vicleanului diavol şi la Dreapta Judecată să mă
învrednicesc cu rugăciunile voastre pe care în viaţă le-am făcut către voi, să aflu milă, bunătate şi îndurare de la
Dumnezeu, pentru a mă trece şi pe mine cu oile în partea dreaptă şi ca împreună cu voi să slăvim neîncetat
Prea Slăvitul şi Prea Sfântul Nume al Tatălui, al Fiului şi al Sf. Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.