Florile Maicii Domnului
» IMN MAICII DOMNULUI
Inapoi la Pagina de Discutii
|
IMN MAICII DOMNULUI
 ,, Oare ce poate fi mai dulce ca Maica Domnului ? Ea a robit sufletul meu şi stăpâneşte cuvintele mele; zi şi noapte, chipul ei îmi este pururea înainte.” (Sfântul Ioan Damaschin) [ Despre cuvintele Sfântului Ioan Damaschin, Adrian Lucian Dinu scria în lucrarea Maica Domnului Teologia Sfinţilor Părinţi : „ accentele de tandreţe şi de dăruire către Preasfânta Fecioară Maria devin un adevărat imn al dragostei creştine ”.] ,,O, Femeie prealuminoasă, văd un nimb, văd o întreită lumină care te înconjoară. Mă înfricoşez, Marie! Apără-mă, nu mă pierde! Mormântul tău cel preasfânt s-a arătat cuptor plin de foc dumnezeiesc. Miluieşte-mă Maică, şi mă apără!” (Sfântul Roman Melodul) PSALMUL 15 al Maicii Domnului Păzeşte-mă Stăpână, sub acoperământul milostivrii tale, Revarsă-n sufletul meu istovit, bucuria dăruirii tale Izvorul nesecat a tot darul dumnezeiesc Tu eşti, lumina mea, Şi la orice întristare te grăbeşti să-mi arăţi iubirea ta. În tine mi-am pus nădejdea, căci orice gând al meu cunoşti Când întunericul m-apasă, cu dragoste mă-mbrăţişezi Şi mă-ntăreşti întru răbdare şi mă ridici spre vitejeasca luptă Şi prin puternica ta rugăciune readuci în suflet pace multă. Tot gândul meu smerit zboară către tine şi se umple de iubire Şi tot mai sus spre cer se înalţă departe de pământeasca pătimire În zările nematerialnice se leagănă gândurile luminoase Ce cheamă iubirea Sfinţilor în unduiri armonioase. Idolii patimilor mă-mpresoară la tot pasul către rătăcire Şi mă-ndeamnă să cinstesc a lor deşartă mărire Sub veşmântul rugăciunilor tale mă acoperi cu gingăşie Şi printre valurile vieţii trec departe de necurata părtăşie. Binecuvântată eşti Stăpână, comoara darurilor mele, Moştenirea mea păzeşte de toate sfaturile rele Inima mă-ndeamnă neîncetat cu dor să te măresc Iar în miez de noapte, cu Îngerii, credincioşii te cinstesc. Pe tine te văd pururea de-a dreapta mea stând Ca să nu mă clatin în chinurile naşterii de sus Nădejde am că nu vei lăsa sufletul meu în iad Nici în dansul lumii sterpe cu deznădejde să cad. Cea mai aleasă, cea mai înaltă sălăşluire a Luminii, Locaşul cel mai sfânt, privirea odihnitoare a dumnezeirii, Comoara înmiresmată a fecioriei tale a adăpostit în adâncime Pe Măritul Dumnezeu, Nemărginita Comoară din înălţime. Binecuvântat este pieptul tău cel feciorelnic care a hrănit Cu adâncă dragoste de Maică pe Hrănitorul nostru Cel dorit Lăudăm cu candelele inimilor aprinse numele tău cel iubit Ca o jertfă înmiresmată, cu gând smerit, rugăciunea am împodobit. Naşterea ta o slăvim şi şoaptele măririi se-ndreaptă către ceruri De unde reverşi cu drag, descoperirea tainicelor adevăruri Şi pe cei ce te laudă pe tine îi faci părtaşi la îndumnezeire Binecuvântări de milă şi har reverşi, cu necuprinsă dăruire. |
|
|