Viata necunoscuta a lui Iisus Hristos

Jurând să consemneze obiectiv atât evenimentele petrecute în mijlocul lor cât şi veştile aduse de negustorii şi dervişii ce vizitaseră locuri străine, călugării tibetani ne oferă o viziune bulversantă asupra vieţii Fiului lui Dumnezeu.

Iisus Hristos, între 13 şi 29 de ani, perioadă ce lipseşte cu desăvârşire din evangheliile creştine, a trăit şi a propovăduit în India şi Tibet, zguduind lumea brahmanilor şi a budhiştilor, ne spun cronicarii tibetani.

Cel care citeşte şi înţelege cu adevărat vorbele Sfântului Issa, consemnare în pergamentele descoperite de Nicolas Notovitch, îşi va da seama că doar Iisus Hristos ar ti putut să le rostească. Prea este prezent în ele Marele Adevăr ca să fie doar o fericită coincidenţă.
Viata necunoscuta a lui Iisus Hristos ne prezinta intr-o forma nealterata de timp, oralitate si diverse traduceri, textul cronicilor tibetane despre „Sfantul Issa”. Acesta nu este altul decat Iisus Hristos. Jurand sa consemneze obiectiv atat evenimentele petrecute in mijlocul lor cat si vestile aduse de negustorii si dervisii ce vizitasera locuri straine, calugarii tibetani ne ofera o viziune bulversanta asupra vietii Fiului lui Dumnezeu.

Iisus Hristos, intre 13 si 29 de ani, perioada ce lipseste cu desavarsire din evangheliile crestine, a trait si a propovaduit in India si in Tibet, zguduind lumea brahmanilor si a budistilor, ne spun cronicarii tibetani.

…in 1887, Nikolai Notovici a plecat intr-o calatorie spre India, obiectivul sau fiind “studierea obiceiurilor si a modurilor de viata ale popoarelor Indiei si, in acelasi timp, investigarea naturii maiestuoase a arheologiei misterioase din aceasta tara minunata”.

El a intrat in India prin muntii Afganistan, a trecut prin Rawalpindi, Punjab, templul de aur de la Amritsar, apoi a traversat Kashmirul, “valea fericirii vesnice”, pentru a se indrepta spre Ladakh. De acolo, Notovici intentiona sa se intoarca in Rusia prin Karakorum si Turkestanul chinez. In drumul sau, a vizitat o gonpa (literal inseamna “loc retras”) budista la Mulbek.

Aici, ziaristul rus a fost primit de un lama care i-a spus ca in arhivele din Lhassa, capitala Tibetului si resedinta lui Dalai Lama, se gaseau cateva mii de manuscrise antice despre viata profetului Issa, numele oriental al lui Iisus.

La Mulbek nu exista nici un astfel de document, din pacate, insa lama i-a indicat in continuare cateva dintre cele mai importante manastiri care aveau cópii ale manuscriselor.

Mergand din manastire in manastire in cautarea acestor manuscrise misterioase, el a ajuns la manastirea Himis, situata la 25 de mile de Leh, capitala Ladakhului.

Himis, numita de catre fondatorii ei “Sustinatorul sensului preceptelor lui Buddha”, este cea mai mare si mai importanta manastire din Ladakh. Datorita izolarii ei intr-o vale ascunsa din Himalaya, la 4500 m altitudine, cei care au vizitat-o spun ca ea evoca viziuni ale taramului mitic Shangri-La.

La Himis, Notovici a asistat la unul dintre ritualurile pentru alungarea fortelor raului realizate de lama-si, dupa care l-a intrebat pe conducatorul manastirii daca auzise vreodata de Issa.

Lama i-a raspuns ca budistii il respecta foarte mult pe Issa, dar nimeni nu stia prea multe despre el, cu exceptia acelor lama-si care citisera relatari referitoare la viata sa. El a mai precizat ca, printre numeroasele pergamente de la Himis, “pot fi gasite descrieri ale vietii si ale faptelor lui Buddha Issa, care a predicat doctrina sfanta in India si printre copiii lui Israel”.

Potrivit acelui lama, documentele originale aduse din India in Nepal si apoi in Tibet fusesera scrise in limba pali, limba religioasa a budistilor. Copia de la Himis era o traducere in tibetana a acestora.

Soarta a facut ca, la doar jumatate de zi dupa ce a parasit manastirea Himis, Notovici sa fie fortat sa se intoarca, pentru ca si-a fracturat un picior. In perioada convalescentei sale, Marele lama de la Himis a scos la iveala in cele din urma doua volume mari, legate in piele si ingalbenite de timp, si a citit cu voce tare capitolele legate de viata sfantului Issa. Interpretul lui Notovici a tradus textul pe care ziaristul rus si l-a notat cu minutiozitate in jurnal.

Biografia lui Issa era alcatuita din versete izolate care nu aveau titlu si care erau imprastiate pe parcursul textului. Notovici a grupat versetele si le-a pus in ordine dupa care, cativa ani mai tarziu, a publicat documentele impreuna cu relatarea descoperirii sale in cartea “Viata necunoscuta a lui Iisus Hristos”, carte ce a fost foarte apreciata in epoca dar a si constituit obiectul unor vii controverse.

Despre anii petrecuţi de înţeleptul Issa în Tibet

Nu există nici un document şi nici o dovadă că între 12 ani şi 30 de ani Iisus a fost în Nazareth sau în împrejurimi. Mai mulţi călători în Orient afirmă însă că au văzut şi chiar au copiat un text budist despre sfântul Issa, care relatează că Iisus Hristos a petrecut acei ani în India şi în Tibet.

Creştinătatea s-a obişnuit, de mai bine de 2000 de ani, să-l “închidă” pe Iisus în cele 4 Evanghelii ale Noului Testament şi, eventual, în formă implicită, în Faptele Apostolilor. Nici o altă sursă despre viaţa şi învăţăturile Fiului lui Dumnezeu nu este luată în considerare de către oficialii religiei creştine. Pentru aceştia, orice altă scriere care poartă amprenta Învăţătorului, în afara celor mai sus menţionate, este considerată apocrifă. Cu alte cuvinte, aceste scrieri ar conţine mai multă fantezie şi mai puţin adevăr. Evanghelia lui Toma, atât de simbolică şi de profundă, apoi scrierile sub dictare divină, exprimate la persoana I de însuşi Iisus şi puse pe hârtie de Jakob Lorber şi nu în ultimul rând, manuscrisul despre viaţa profetului Issa păstrat la mănăstirea tibetană Himis din ţinutul Ladakh, sunt tot atâtea dovezi ale unei vieţi divine, trăite sub semnul miracolului.

Probabil ca mulţi v-aţi întrebat de ce nici una din cele 4 Evanghelii nu spune nici un cuvinţel despre viaţa lui Iisus de la 12 până la 30 de ani. Evanghelia lui Luca are totuşi un singur verset referitor la această perioadă: “Şi Iisus creştea în înţelepciune şi în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” Ce a făcut Iisus în anii aceia? S-a dus la şcoală, a învăţat de la cineva cum să facă miracolele pe care le-a înfăptuit ulterior, în cei 3 ani de peregrinări prin ţinuturile Galileii, Iudeii şi Samariei? Sau pur şi simplu a dus o existenţă obişnuită, nemarcată de nici un eveniment care să merite să fie consemnat?

Poziţia tradiţională adoptată de erudiţii şi de teologii creştini este aceea că în aceşti ani Iisus a fost în Nazaret sau prin apropiere, şi că nu s-a scris nimic despre el în acea perioadă pentru că nu a făcut nimic demn de a fi consemnat.

Răspunsul la această întrebare a venit din inima Asiei, sub forma unei cărţi publicate în 1894 de ziaristul rus Nikolai Notovici: “Viaţa necunoscută a lui Iisus Hristos”. Notovici susţinea în această carte că, în timpul călătoriei sale în Ladakh (zonă supranumită “Micul Tibet”) în anul 1887, a găsit o copie a unui vechi manuscris budist care spunea în mod explicit unde fusese Iisus în timpul anilor săi “pierduţi”: în India şi în Tibet.

Nikolai Notovici a văzut manuscrisul de la Himis
În 1887, Nikolai Notovici a plecat într-o călătorie spre India, obiectivul său fiind “studierea obiceiurilor şi a modurilor de viaţă ale popoarelor Indiei şi, în acelaşi timp, investigarea naturii maiestuoase a arheologiei misterioase din această ţară minunată”. El a intrat în India prin munţii Afganistan, a trecut prin Rawalpindi, Punjab, templul de aur de la Amritsar, apoi a traversat Kashmirul, “valea fericirii veşnice”, pentru a se îndrepta spre Ladakh. De acolo, Notovici intenţiona să se întoarcă în Rusia prin Karakorum şi Turkestanul chinez. În drumul său, a vizitat o gompa (literal înseamnă “loc retras”) budistă la Mulbek. Aici, ziaristul rus a fost primit de un lama care i-a spus că în arhivele din Lhassa, capitala Tibetului şi reşedinţa lui Dalai Lama, se găseau câteva mii de manuscrise antice despre viaţa profetului Issa, numele oriental al lui Iisus. La Mulbek nu exista nici un astfel de document, din păcate, însă lama i-a indicat în continuare câteva dintre cele mai importante mănăstiri care aveau cópii ale manuscriselor. Ideea găsirii şi studierii acestor manuscrise l-a fascinat într-atât pe Notovici încât s-a decis să ajungă până la Lhassa, oraş interzis celor care nu erau budişti. Mergând din mănăstire în mănăstire în căutarea acestor manuscrise misterioase, el a ajuns la mănăstirea Himis, situată la 25 de mile de Leh, capitala Ladakhului.

Himis, numită de către fondatorii ei “Susţinătorul sensului preceptelor lui Buddha”, este cea mai mare şi mai importantă mănăstire din Ladakh. Datorită izolării ei într-o vale ascunsă din Himalaya, la 4500 m altitudine, cei care au vizitat-o spun că ea evocă viziuni ale tărâmului mitic Shangri-La.
La Himis, Notovici a asistat la unul dintre ritualurile pentru alungarea forţelor răului realizate de lama-şi, după care l-a întrebat pe conducătorul mănăstirii dacă auzise vreodată de Issa. Lama i-a răspuns că budiştii îl respectă foarte mult pe Issa, dar nimeni nu ştia prea multe despre el, cu excepţia acelor lama-şi care citiseră relatări referitoare la viaţa sa. El a mai precizat că, printre numeroasele pergamente de la Himis, “pot fi găsite descrieri ale vieţii şi ale faptelor lui Buddha Issa, care a predicat doctrina sfântă în India şi printre copiii lui Israel”. Potrivit acelui lama, documentele originale aduse din India în Nepal şi apoi în Tibet fuseseră scrise în limba pali, limba religioasă a budiştilor. Copia de la Himis era o traducere în tibetană a acestora.

Soarta a făcut ca, la doar jumătate de zi după ce a părăsit mănăstirea Himis, Notovici să fie forţat să se întoarcă, pentru că şi-a fracturat un picior. În perioada convalescenţei sale, Marele lama de la Himis a scos la iveală în cele din urmă două volume mari, legate în piele şi îngălbenite de timp, şi a citit cu voce tare capitolele legate de viaţa sfântului Issa. Interpretul lui Notovici a tradus textul pe care ziaristul rus şi l-a notat cu minuţiozitate în jurnal.
Biografia lui Issa era alcătuită din versete izolate care nu aveau titlu şi care erau împrăştiate pe parcursul textului. Notovici a grupat versetele şi le-a pus în ordine după care, câţiva ani mai târziu, a publicat documentele împreună cu relatarea descoperirii sale în cartea “Viaţa necunoscută a lui Iisus Hristos”, carte ce a fost foarte apreciată în epocă dar a şi constituit obiectul unor vii controverse.