AL LUI NICHIFOR CEL DIN SINGURĂTATE
CUVÂNT
DESPRE TREZVIE ŞI PAZA INIMII DE NETĂGĂDUIT ŞI PREA MULT FOLOS
SCARA
de cele cuprinse în cartea aceasta care este:
CUVÂNT PENTRU CUMPĂTUL ŞI PAZA INIMII
I. Îndemn sub flacăra sabiei de foc 189
Aici, prea fericitul Nichifor, marele dascăl din Singurătate, cuvântează către cei căutători, să-i
înveţe măestria măestriilor şi ştiinţa ştiinţelor; care părtaşi ne face la preamărita cuviinţă şi
îndumnezeitoare slavă a lui Hristos.
II. Călăuziri duhovniceşti de la Părinţii sinaiţi
Din viaţa Părintelui nostru Antonie
Din ale Sfântului Teodosie începătorul vieţii de obşte
Din ale Sfântului Paul din Latras
Din cele ale vieţii Sfântului Sava
Din cele ale vieţii Sfântului Agaton
Din cele ale lui Avva Marco către Nicolaie
Din ale lui Ioan Scărarul
Dintre ale lui Avva Isaia
De la Macarie cel Mare
Din cele ale lui Diadoh de Foticeia
Din ale Sfântului Arsenie
Din cele ale lui Isaac Sirul
Din cele ale lui Ioan Scarpantos
Din Simeon Noul Teolog
III. Învăţătura de întrebare şi răspuns a preafericitului Nichifor despre luarea aminte.
IV. Unde a spus pe scurt minunatul meşteşug al rugăciunii inimii, după cum l-a arătat şi l-a povăţuit
Avva Nichifor cel din Singurătate.
I. ÎNDEMN SUB FLACĂRA SABIEI DE FOC
Câţi din dragoste vă mistuiţi de dorul de a vă învrednici de preamărita cuviinţă şi dumnezeiasca
străluminare a Mântuitorului nostru IISUS HRISTOS;
Câţi din izbucnirea inimii voastre vă îndemnaţi pe voi înşivă a primi întru adâncul înlelegerii
voastre Focul cel mai presus de ceruri;
Câţi cu simţirea "încercatei trăiri" vă sârguiţi a cîştiga împăcarea cu Dumnezeu;
Câţi năzuiţi a ajunge şi agonisi comoara cea adânc ascunsă întru ţarina inimii voastre, tăgăduiţi toate
cele ce sunt ale lumii;
Câţi rîvnă aveţi să vă aprindeţi şi spre sărbătoare să vă împodobiţi cu făcliile cele duhovniceşti;
lepădaţi de la voi, cu totul, pe cele de faţă;
Câţi aveţi voire tare ca prin "încercata trăire" şi prin arcana cunoştinţă să vă cuceriţi Împărăţia
Cerurilor, pe care la lăuntrul vostru o purtaţi, veniţi dară şi cu amănuntul vă voi lămuri pe voi fără
de încetare, despre această minunată ştiinţă, mai mult decât doctrina - ştiinţă a vieţii cereşti - prin a
cărei meşteşugire, cel ce o lucrează pe ea, lesne ajunge, în chip lăuntric; până la limanul Isihiei, al
liniştei despătimite.
Prin aceasta însă, fără de trudă şi dincolo de sudoare o vei afla tu, dar nu scutit de anumite rătăciri şi
de puţin a înşelării de la diavol; de care, însă, numai atunci urmează să ne fie nouă teamă, când vom 190
umbla în afara vieţii acesteia, pe care aici o descopăr vouă, prin vorbirea ce am început să rostesc,
fiind abătuţi departe de la ascultare.
Aşa precum, mai de mult, însuşi omul cel dintâi - Adam - defăimând porunca şi pe însuşi
Dumnezeu, s-a întovărăşit şarpelui şi, credincios socotindu-l pre acesta, s-a îndestulat până la
săturare de roada înşelăciunii lui, ademenindu-se în adâncurile morţii şi întunecimile şi stricăciunile
cele mai ticăloase, singur surpându-se pe sine însuşi şi împreună cu dânsul şi pre toţi urmaşii săi.
Întoarceţi-vă dară de la aceasta; sau a zice mai potrivit şi mai spre folos tuturora: fraţilor, în tot
chipul scârbă să ni se facă de sfătuirea de şarpe şi de rătăcirea către cele ce ne lunecă spre afară.
Împăcarea cu Dumnezeu, precum şi unirea cu El nu putem întru alt chip a o dobândi, de nu ne vom
întoarce, mai întâi, către noi înşine, - atâta cât ne este nouă cu putinţă aceasta - şi mai mult încă, de
nu vom intra pe "Calea dreaptă de sus", rupându-ne de rătăcirea lumii şi din grija cea deşartă a
veacului şi mintea de nu o vom ţine aţintită, fără clintire către Împărăţia Cerurilor, care înlăuntrul
nostru se află.
De altminteri, pentru aceasta, petrecerea cea monahicească este numită: măiestrie a măiestriilor şi
ştiinţă a ştiinţelor.
Fiindcă, această rânduială sfântă nimic nu are asemănător cu meşteşugurile şi aşezământurile cele
obişnuite ale oamenilor.
Toate fiind aşa rânduite, încât mintea noastră deplin întoarsă chiar şi de la cele mai bune ale inimii,
dintru totul de cele pământeşti să se lepede.
Unul ca acesta, auzi-va din nou:
Duhul suflă unde vrea!
şi dacă de unele ca acestea, ce sunt numai ale lucrării de trăire în duh, ne putem îndoi în aşa chip,
necrezându-le, atunci cum se va putea oare revărsa peste noi înţelegerea celor ale vederii în duh,
fiindcă lucrarea trăirii duhovniceşti treaptă de temelie a vederii în duh este.