Maica Domnului in Ortodoxie

Prea cuvioase parinte staret, cinstiti parinti, iubiti credinciosi, pentru ca suntem in cuprinsul sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, m-am gandit ca pentru seara aceasta sa staruim putin cu gandul asupra locului pe care-l are Maica Domnului in constiinta noastra de dreptmaritori crestini, in invatatura si practica Bisericii noastre.

Daca luam aminte la dumnezeiestile slujbe ale Bisericii noastre constatam ca alcatuirile de la sfintele slujbe ne indrumeaza, ne ajuta sa fim cinstitori ai Maicii Domnului. Sfintele slujbe ale Bisericii noastre sunt prilejuri de rugaciune si de invatatura. Ne rugam invatand si invatam rugandu-ne. Daca luam aminte la alcatuirile de la sfintele slujbe putem invata de la sfintele slujbe mai mult decat din carti si putem sa ne raportam la cei pe care-i are in vedere Sfanta Biserica: la Dumnezeu, la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, la Duhul Sfant, deci la Preasfanta Treime, la Maica Domnului, la sfintii lui Dumnezeu, putem sa intram in legatura cu ei, putem sa ne indreptam gandurile de la cele pamantesti la cele mai presus de lumea aceasta, la cele ceresti.

Sigur ca cei care merg la biserica, si stau si nu urmaresc, nu pot sa invete ceva, dar cei care urmaresc alcatuirile de la sfintele slujbe invata. Nu se poate sa nu invete. Si sfintele slujbe sunt in asa fel alcatuite incat chiar daca cineva nu s-ar gandi anume la Maica Domnului, totusi e pus in situatia sa se gandeasca. De pilda in Ectenia Mare si in Ecteniile Mici oricum e pomenita Maica Domnului cand se spun cuvintele: "Pe Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim. Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam". Asa auzim in biserica. Deci suntem indemnati sa pomenim pe Maica Domnului.

Cand eram eu copil si pana pe vremea cand eram student la Teologie, chiar si mai tarziu, cuvintele acestea se spuneau asa: "Pe Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenind-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam". In felul in care se spuneau cuvintele acestea mai demult se presupunea ca noi o pomenim pe Maica Domnului fara sa ne indemne cineva. Deci: "Pe Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenind-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam". Aceasta inseamna: noi oricum o pomenim pe Maica Domnului. Accentul cadea pe cuvintele de la sfarsit si anume: "pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam". Intre timp lucrurile s-au schimbat in intelesul ca cuvintele acestea s-au impartit in doua. Si ca sa poata fi impartite in doua, avem doua indemnuri: indemnul sa ne gandim la Maica Domnului, sa pomenim pe Maica Domnului, si indemnul sa dam toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu. Deci in aceasta prezentare nu se mai presupune ca o pomenim fara sa ni se spuna sa o pomenim si atunci ni se spune sa o pomenim, si dupa aceea "pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam". Inainte insa era un singur indemn, presupunand ca totusi noi pe Maica Domnului oricum o pomenim. De ce s-a facut aceasta schimbare? Cred ca pentru ca spunandu-se aceste cuvinte si venind vorba de Maica Domnului credinciosii intervin cu o rugaciune si zic: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". In copilaria mea, in tineretea mea, se zicea "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi". A fost insa o dispozitie de la Sfantul Sinod sa se spuna "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi" pe considerentul ca Maica Domnului ajuta la mantuire, ne miluieste, nu ne mantuieste impreuna cu Domnul Hristos, desi in cartile vechi, in cartile tiparite inainte de dispozitia Sfantului Sinod, peste tot e scris "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi".

Adevarul este ca in cele duhovnicesti lucrurile nu sunt asa de precizate cum sunt in cele pamantesti. Cineva ma intreba: parinte, cum se poate ca se spune la rugaciunea dinainte de Sfanta Impartasanie, inainte de a ne impartasi, ca "Hristos Dumnezeu a venit sa mantuiasca pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu", cum se poate ca cel dintai sa fiu eu si fiecare sa fie cel dintai, pentru ca numai unul poate fi cel dintai dintre pacatosi, nu pot fi mai multi, si atunci cum se poate? Se poate asa ca fiecare dintre noi ne consideram mai pacatosi decat altii si nu ne intereseaza ca altul ar putea fi mai pacatos decat noi. Si atunci nu e o exprimare absoluta asa cum e la matematica: doi si cu doi fac patru si gata, nu se mai poate intelege altceva. In cele duhovnicesti lucrurile sunt putin elastice, pentru ca se pot intelege, printr-un cuvant, mai multe lucruri. Cand zici: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" poti sa te gandesti la ceea ce poate Maica Domnului, adica nu la mantuirea in sine, pentru ca mantuirea e prin Hristos, ci la contributia Maicii Domnului pentru mantuire in intelesul ca daca nu era Maica Domnului nu era nici Domnul Hristos aici pe pamant, n-ar fi fost posibila intruparea Mantuitorului. Bineinteles, e un fel de a vorbi, pentru ca, de vreme ce a existat Maica Domnului, nu se poate zice ce s-ar fi intamplat daca nu era Maica Domnului. Maica Domnului exista, si daca exista Maica Domnului, inseamna ca ea este mijlocitoare de mantuire in acest inteles ca prin Maica Domnului avem cele ce tin de Domnul Hristos.

Ganditi-va de pilda la alcatuirea aceea de la Utrenia de Duminica, de la sfarsitul Utreniei, dinainte de Doxologie care zice asa: "Prea binecuvantata esti, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca prin Cel ce S-a intrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mantuit, moartea s-a omorat si noi am inviat". Vorbim cu Maica Domnului si spunem ca lucrurile acestea s-au intamplat prin Domnul Hristos, "prin Cel ce S-a intrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mantuit, moartea s-a omorat si noi am inviat. Pentru aceasta cantand, strigam: - pentru ca s-a intamplat asa ceva prin Fiul tau, cantand strigam - Binecuvantat esti Hristoase Dumnezeul nostru Cel ce bine ai voit asa, marire Tie". Deci vorbim si cu Maica Domnului, vorbim si cu Domnul Hristos si tinem seama de legatura care exista intre Maica Domnului si Domnul Hristos si intre Domnul Hristos si Maica Domnului.

Asadar Maica Domnului in intelesul acesta ne mantuieste, ca a contribuit la mantuire, insa pentru ca Maica Domnului nu ne poate mantui singura, ci ne ajuta la mantuire impreuna cu Domnul Hristos - in principal ne ajuta Domnul Hristos - Sfanta noastra Biserica o cinsteste pe Maica Domnului in legatura cu Domnul Hristos, nu o desparte de Domnul Hristos. Asa cum cinstim si Crucea Domnului Hristos fara sa o despartim de Domnul Hristos, totdeauna in legatura cu Domnul Hristos, asa si pe Maica Domnului o cinstim in legatura cu Domnul Hristos. Ceea ce ii da Maicii Domnului maretia e faptul ca e in legatura cu Domnul Hristos, legatura aceasta cu Domnul Hristos ii da maretie Maicii Domnului. Si Maica Domnului are o maretie, are o marire, chiar zicem noi: "Spaimantatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta ca tu fecioara neispitita de nunta ai avut in pantece pe Dumnezeu Cel peste toate si ai nascut Fiu pe Cel fara de ani, Cel ce daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine".

Deci noi care o laudam pe Maica Domnului, avem un privilegiu. Ce privilegiu? Privilegiul de a fi miluiti de Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, dandu-ne pacea Sa noua. De ce? Pentru ca o laudam pe Maica Domnului. Si de ce o laudam pe Maica Domnului? Ne invata Biserica noastra sa o laudam. De ce ne invata sa o laudam? Pentru ca "s-au spaimantat toate de dumnezeiasca marirea ta", zicem noi vorbind cu Maica Domnului. Deci nu prezentam lucrurile ca intr-un studiu, nu zicem "S-au spaimantat toate de marirea Maicii Domnului, ca Maica Domnului a purtat in pantecele ei pe Dumnezeu Cel peste toate si a nascut Fiu pe Cel fara de ani" ci vorbim cu Maica Domnului si zicem: "Spaimantatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta".

Acesta e avantajul slujbelor, noi nu studiem, nu invatam ca si cum am studia, ci invatam angajandu-ne in fata celor cu care vorbim. Asa-i cu Maica Domnului, asa-i cu sfintii lui Dumnezeu, noi vorbim cu ei, vorbim cu Domnul Hristos, Ii spunem Domnului Hristos ce avem de spus, vorbim cu El si din aceasta invatam. Prin urmare Maica Domnului are o marire a ei si marirea ii vine de la Domnul Hristos si venindu-i de la Domnul Hristos marirea, ea e mijlocitoare catre Domnul Hristos pentru noi. Noi o laudam, Maica Domnului mijloceste si Domnul Hristos ne daruieste pace: "Cel ce daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine".

Si alcatuiri de felul acesta sunt multe. De exemplu, sa luam una de la slujba inmormantarii cand, vorbind cu Maica Domnului, zicem ca: "Neamul omenesc a aflat mantuire prin tine si noi sa aflam raiul Nascatoare de Dumnezeu ceea ce esti una binecuvantata". De ce zicem ca e "una binecuvantata"? Nu mai exista altii binecuvantati? In situatia Maicii Domnului numai Maica Domnului exista, altcineva nu mai exista, si atunci e "una binecuvantata". Bineinteles ca binecuvantati pot fi si altii, dar in alt inteles. Ganditi-va de pilda la faptul ca, atunci cand Iosif s-a intalnit cu fratii sai dupa ce a fost vandut in Egipt si au vorbit unii cu altii inainte de a se cunoaste, de a-l recunoaste pe Iosif, de a se descoperi Iosif fratilor sai, a intrebat de tatal lor si ei au spus despre tatal lor ca traieste si atunci Iosif a zis: "Binecuvantat este omul acela". Prin urmare si Iacov era binecuvantat ca tata al lui Iosif. Si altii sunt binecuvantati. Toti care sunt sub binecuvantarea lui Dumnezeu sunt binecuvantati, dar Maica Domnului are un loc aparte intre toti binecuvantatii: "una binecuvantata". "Bucura-te curata, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu cu trup spre mantuirea tuturor ca neamul omenesc a aflat mantuire prin tine. Si noi sa aflam raiul Nascatoare de Dumnezeu, curata si binecuvantata", ceea ce esti una binecuvantata.

Iubiti credinciosi, asa ne gandim noi la Maica Domnului si asa ne invata Sfanta noastra Biserica sa ne gandim la Maica Domnului. In alcatuirile cinstitoare pentru Maica Domnului vorbim cu Maica Domnului si zicem ca ea este marirea a toata lumea: "pe ceea ce este marirea a toata lumea, care din oameni a rasarit si pe Stapanul L-a nascut, usa cea cereasca". Vorbind cu Maica Domnului spunem: "Pe tine Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant". Cum e Maica Domnului? Mai presus de minte si de cuvant. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca cuvantul nu o cuprinde iar mintea nu o intelege. Stam coplesiti de maretia Maicii Domnului in fata Maicii Domnului: "Cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait sub ani pe Cel fara de ani, credinciosii cu un gand te marim". Marim pe Maica Domnului pentru maretiile ei, pentru maretiile ei izvorate din Mantuitorul nostru Iisus Hristos, din Fiul sau care S-a intrupat, din Fiul lui Dumnezeu care S-a intrupat din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si a devenit si Fiu al Maicii Domnului. Cine? Cel ce este Dumnezeu adevarat si Om adevarat. Dumnezeu adevarat nascut din Dumnezeu din veci si Om adevarat nascut din Preasfanta Fecioara Maria.

Maica Domnului este numita Nascatoare de Dumnezeu nu in intelesul ca L-a nascut pe Dumnezeu, ca inainte de a fi Dumnezeu a fost Maica Domnului, ci in intelesul ca Cel pe care L-a nascut ca om nu era numai om, ci era si Dumnezeu, Om adevarat si Dumnezeu adevarat. Unde s-a petrecut unirea firii dumnezeiesti cu firea omeneasca in persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos? S-a unit in pantecele Preasfintei Fecioare Maria. Noi asa marturisim si asa ne invata Biserica noastra. Noi nu credem, ca ereticii, ca Maica Domnului a nascut un om cu care dupa aceea S-a unit Dumnezeu. De pilda la Botez, cum spuneau unii, ca Duhul Sfant cand S-a pogorat peste Domnul Hristos la Botez, de fapt atunci a fost unirea intre cele doua firi. Nu e adevarat. Biserica noastra spune si invata, si marturiseste, si raspandeste adevarul ca Fiul lui Dumnezeu S-a unit cu Fiul Omului, Dumnezeu S-a unit cu omul in fiinta Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si de aceea zicem noi intr-o alcatuire de la Sfantul Maslu, vorbind cu Maica Domnului: "Pe tine preacuratul palat al Imparatului ceresc, ceea ce esti mult laudata, te rog curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al dumnezeiestii Treimi ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu netrebnicul robul tau". De unde pornim? De la constiinta ca suntem robi netrebnici: "eu netrebnicul robul tau" doresc sa fiu mantuit si pentru ca doresc sa fiu mantuit cer ceva de la tine Maica Domnului, de la tine care esti "palat preacurat al Imparatului ceresc". Cand este Maica Domnului "palat preacurat al Imparatului ceresc", al Mantuitorului nostru Iisus Hristos? A fost cand L-a purtat pe Domnul Hristos in pantecele ei. Da, dar Domnul Hristos S-a despartit cumnva de Maica Domnului cand S-a nascut din ea, si atunci Maica Domnului nu mai este "palat preacurat al Imparatului ceresc"? Ba da, este. Si dupa ce S-a nascut Fiul ei din ea e "palat preacurat al Imparatului ceresc". De ce? Pentru ca Maica Domnului nu L-a purtat numai in pantece pe Domnul Hristos, ci L-a purtat si in inima ei, si de inima ei nu S-a despartit niciodata Fiul sau, Domnul Hristos. O mama este mama pentru vesnicie, nu pentru vremelnicie. Niciodata nu i se va lua unei mame calitatea de mama. Si nu e mama numai cand il poarta pe copilul sau in pantece, ci e mama pentru totdeauna, pentru vesnicie. Asa e si Maica Domnului, mama a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si daca nu-L mai poate purta in pantece, si nu-L mai poarta de fapt in pantece, Il poarta in inima ei si de inima ei niciodata nu S-a despartit Domnul Hristos, si noi, stiind acest lucru, ne rugam Maicii Domnului sa curateasca mintea noastra: "curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas al dumnezeiestii Treimi".

Maica Domnului a fost si este locas al dumnezeiestii Treimi. Asa i-a spus ingerul cand Preasfanta Fecioara a intrebat la Buna Vestire "Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de barbat?". Ea a auzit de la inger atunci: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri, de aceea si Sfantul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 34-35). Aici sunt cele trei persoane ale Sfintei Treimi care se unesc in Maica Domnului din clipa in care S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu prin umbrirea de sus a Tatalui si prin lucrarea Sfantului Duh. Deci "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri - deci e vorba de Duhul Sfant si de Tatal - si Sfantul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema", e vorba de Dumnezeu Fiul. Deci Maica Domnului devine locas al Preasfintei Treimi. Devenind locas al Preasfintei Treimi, Maica Domnului poate sa ne ajute sa ni se curatesca si mintea noastra ca sa devenim locasuri ale Preasfintei Treimi. Si locas al Preasfintei Treimi Maica Domnului este in vesnicie: "curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al Preasfintei Treimi". Numai daca suntem locasuri infrumusetate ale Preasfintei Treimi, prin mijlocirea Maicii Domnului, putem sa laudam marirea si mila cea nemasurata a Maicii Domnului, noi, netrebnicii robii ei.

Va atrag atentia asupra acestor lucruri in intelesul ca e bine sa le urmariti, sa cuprindeti intelesurile, adancurile unor astfel de alcatuiri, pentru ca daca le zici asa, intre altele, nu poti sa iti dai seama de continutul lor, dar daca le meditezi - si slujbele noastre trebuie si meditate, sigur ca daca le auzi spunandu-se repede sau cu cantare, acolo, nu le dai importanta pe care trebuie sa le-o dai, dar daca le analizezi putin si vezi ce continut e in aceasta alcatuire, si nu numai in aceasta, ci in multe altele - atunci ajungi sa-ti dai seama de invatatura Bisericii noastre cuprinsa in dumnezeiestile slujbe ale Bisericii noastre.

Sunt foarte multe lucruri pe care ar vrea sa le stie credinciosii in legatura cu Maica Domnului. Au aparut si niste carti cu viata Maicii Domnului care nu spun mare lucru. De ce? Pentru ca Maica Domnului a fost smerita, despre Maica Domnului nu se poate spune mult. In Scriptura se spune putin si in alta parte, cei care spun despre Maica Domnului ceva, sau vor sa spuna ceva deosebit, nu sunt competenti. N-au cum sa spuna. De ce? Pentru ca Maica Domnului fiind smerita, n-a vrut sa fie pusa in atentia oamenilor. Dorinta ei a fost ca Domnul Hristos sa fie pus in atentia oamenilor. La nunta din Cana Galileii a zis catre slujitorii de la nunta: "Faceti ceea ce va va spune El" (Ioan 2, 5). Deci va spun si eu ceva, va spun sa faceti ce va va spune El, nu sa faceti ce va spun eu. Eu nu va spun, n-am eu rostul de a va spune, ascultati-L pe El, pe Iisus. Si asa ca Maica Domnului a fost smerita pana la asa masura, incat ea nu a vorbit despre cele ale ei, despre maretiile ei, despre nasterea ei mai presus de fire. De ce n-a vorbit? Evanghelia vorbeste si spune ca Domnul Hristos S-a nascut din Preasfanta Fecioara Maria in chip mai presus de fire, prin lucrarea Duhului Sfant, prin puterea lui Dumnezeu, nu prin contributie barbateasca. Ca e fecioara inainte de nastere, ca e fecioara in nastere, ca e fecioara dupa nastere, e un cuvant pe care il spunem noi la sfintele slujbe, de exemplu zicem "pururea Fecioara Maria". Maica Domnului n-a vorbit despre asa ceva. De ce? Pentru ca a fost smerita. Oamenii din vremea Mantuitorului considerau pe dreptul Iosif ca tata al lui Iisus si ziceau: "Nu cunoastem noi pe tatal Sau si pe mama Sa, nu cunoastem noi pe fratii Lui?" (Ioan 6, 42) si asa mai departe.

Insa sa stiti ca fratii Domnului Hristos nicaieri nu sunt numiti in Scriptura fiii Maicii Domnului, asa ca se poate intelege altceva decat frati trupesti, frati directi. Se poate intelege rude apropiate. Cuvantul frate nu era numai pentru frate, ci era si cu o largime oarecare si se intelegeau si rudele apropiate tot prin cuvantul frate. Si Maica Domnului, de exemplu la intalnirea din templu cu Mantuitorul, dupa ce L-a pierdut, dupa ce nu L-au gasit o vreme si s-au intors, a zis: "Fiule de ce ne-ai facut noua aceasta? Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam" (Luca 2, 48). Nu a zis: "Eu, ca mama Ta si omul acesta, care de fapt nu Ti-e tata, Te cautam" ci a zis: "Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam".

Sfanta noastra Biserica ne indrumeaza in ceea ce priveste constiinta noastra si cunostinta noastra despre Maica Domnului, ne indrumeaza prin slujbele ei in timp. Noi de fapt din viata Maicii Domnului stim numai cateva lucruri pe care le si sarbatorim si anume: ca s-a nascut din parintii Ioachim si Ana. Asa spunem la sfintele slujbe: "dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana" si pomenim la otpusturi in general pe Sfintii dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana, nu numai pe Ana cum ar zice cei care nu sunt de credinta noastra, ci care au alta credinta si care spun ca si Maica Domnului s-a nascut ca si Domnul Hristos numai prin puterea lui Dumnezeu, numai din Sfanta Ana. Biserica noastra nu invata asa, ci invata ca Maica Domnului a avut dumnezeiesti parinti pe Ioachim si pe Ana. Si dupa aceea - aceasta deci o sarbatorim in 8 septembrie - sarbatorim tot in legatura cu Maica Domnului, la 21 noiembrie, intrarea in Biserica a Maicii Domnului, adica primirea Maicii Domnului in Templul din Ierusalim unde a stat doisprezece ani si a fost educata in Templul din Ierusalim si de acolo, la cincisprezece ani, a plecat in grija dreptului Iosif si a nascut pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Mai avem o sarbatoare a Maicii Domnului in 26 decembrie, dar nu o sarbatoare din viata Maicii Domnului, ci o sarbatoare in legatura cu rostul Maicii Domnului, Soborul Maicii Domnului. Mai avem o sarbatoare in 25 martie, Buna Vestire, tot o sarbatoare a Maicii Domnului, si e singura al carei eveniment e cuprins in Sfanta Scriptura, in Sfanta Evanghelie de la Luca. Si dupa aceea Adormirea Maicii Domnului in 15 august cand de fapt pomenim moartea Maicii Domnului, numai ca nu zicem moartea Maicii Domnului ci zicem Adormirea Maicii Domnului. De ce? Pentru ca noi vrem prin aceasta sa punem in evidenta ca Maica Domnului n-a murit. De altfel noi credem ca in general oamenii nu mor, adica nu mor in intelesul de a dispare, ci mor in intelesul ca se continua viata lor sufleteasca prin suflet. Trupul se aseaza in mormant si se descompune in timp iar sufletul continua viata dincolo de lumea aceasta, nu mai exista posibilitatea ca sufletul sa moara. Se vorbeste si despre o moarte a sufletului, prin aceasta intelegandu-se de fapt nu nimicirea sufletului ci despartirea de Dumnezeu, pedeapsa vesnica.

Maica Domnului a murit cum mor toti credinciosii, cum mor oamenii, nu a avut un privilegiu special. A fost asezata in mormant si dupa trei zile, cand Sfantul Apostol Toma, care nu era de fata la inmormantarea Maicii Domnului, iar dupa trei zile a venit, mai tarziu s-a deschis mormantul pentru el ca s-o vada macar in mormant si nu mai era in mormant, aceasta e invatatura Bisericii noastre. De altfel invatatura Bisericii noastre este cuprinsa in condacul de la Adormirea Maicii Domnului cand se spune: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu cea intru rugaciuni neadormita si intru folosinta nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea n-au tinut-o. - De ce? - Ca a mutat-o la viata ca pe Maica Vietii Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc". Deci Domnul Hristos a mutat-o la viata, a inviat-o, a scos-o din mormant si a ridicat-o mai presus de lumea aceasta si Maica Domnului este si cu sufletul si cu trupul in cer. Asa e invatatura Bisericii, asa e credinta noastra.

De aceea, toate acestea stiindu-le noi, putem sa spunem vorbind cu Maica Domnului: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim". Cuvantul acesta, alcatuirea aceasta, de fapt consta din doua. Una adusa de inger pe pamant la Sfantul Munte prin veacul XI, XII, cand un inger i-a dictat unui parinte si dupa aceea a scris el insusi, de fapt a scris el insusi cuvintele acestea: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru", iar cea de-a doua parte a alcatuirii, care a fost de sine statatoare si a circulat din veacul al VII-lea, alcatuita de Sfantul Cosma Melodul este: "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe Tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim".

Deci noi suntem cinstitori, preacinstim pe Maica Domnului, suntem maritori ai Maicii Domnului. Fara aceasta nu exista Ortodoxie.