|
Postat 17:50 pe 11.08.2011
|
|
Nimeni nu va iubi pe lume
Nimeni nu va iubi pe lume Total și sincer Adevărul, Și nimeni nu-l trăiește-n viaţă Fără Hristos, Mântuitorul.
Fără Hristos, nimeni pe lume Nu poate împlini dreptatea, Fără de vină personală Și făr’să’ncalce bunătatea.
Fără Hristos și mila noastră, Și dragostea și vrednicia Sunt vanitate, sunt orgoliu, Și fapte ce hrănesc mândria.
Că nici un bine fără Dânsul Nu-i sincer, dezinteresat, Nici fără scop și consecinţe Ce vin și duc către păcat.
Fără Hristos nimeni nu scapă De ură, nici de narcisism, Nimeni nu scapă de minciună Nici de mizerul egoism.
Fără Hristos cultura lumii E cultul minţii în mândrie Al “eu”-lui care-și slăvește În eu (primit-a) vrednicie
Fără Hristos viaţa nu-i viaţă. Fără Hristos nimic nu-i sfânt. Fără Hristos nimic nu-i vrednic Din tot ce facem pe pământ.
Tot ce zidim în lut și-n cuget, Tot ce trăim este doar “eu” Fără de viul, de’Adevărul Și dragostea lui Dumnezeu.
Hristos Iisus este și viaţa, Și sensul ei adevărat, Fără de El, totu-i zadarnic Și totul duce în păcat.
Tot ce pe lume pare nobil, Înalt și vrednic și frumos, E fals și fără de valoare Când este fără de Hristos.
Prin El și cel din urmă lucru E viu, e sfânt, e bucurie, E dar și dragoste divină, În care nu-i vinovăţie.
Mândria nu’acceptă însă Nimic smerit, nimic din cer, Fiindcă nu vine de la ceruri Ci din trufașiul Lucifer.
Mândria nu va recunoaște Că totu-i de la Dumnezeu, Ci spune’n orice formă poate Ca tot ce-i merit este’n “eu”.
Hristos și astăzi e pe cruce Fără de vină răstignit, De “eu-l” și mândria noastră Deși e cel desăvarșit.
Tot ce trăim fără de Dânsul Trăim prin “eu” cu Lucifer, Străini de tot ce-i sfânt și vredic, Și despărţiţi pe veci de cer. Nicolae Mireanh
Nimeni nu va iubi pe lume
Nimeni nu va iubi pe lume Total și sincer Adevărul, Și nimeni nu-l trăiește-n viaţă Fără Hristos, Mântuitorul.
Fără Hristos, nimeni pe lume Nu poate împlini dreptatea, Fără de vină personală Și făr’să’ncalce bunătatea.
Fără Hristos și mila noastră, Și dragostea și vrednicia Sunt vanitate, sunt orgoliu, Și fapte ce hrănesc mândria.
Că nici un bine fără Dânsul Nu-i sincer, dezinteresat, Nici fără scop și consecinţe Ce vin și duc către păcat.
Fără Hristos nimeni nu scapă De ură, nici de narcisism, Nimeni nu scapă de minciună Nici de mizerul egoism.
Fără Hristos cultura lumii E cultul minţii în mândrie Al “eu”-lui care-și slăvește În eu (primit-a) vrednicie
Fără Hristos viaţa nu-i viaţă. Fără Hristos nimic nu-i sfânt. Fără Hristos nimic nu-i vrednic Din tot ce facem pe pământ.
Tot ce zidim în lut și-n cuget, Tot ce trăim este doar “eu” Fără de viul, de’Adevărul Și dragostea lui Dumnezeu.
Hristos Iisus este și viaţa, Și sensul ei adevărat, Fără de El, totu-i zadarnic Și totul duce în păcat.
Tot ce pe lume pare nobil, Înalt și vrednic și frumos, E fals și fără de valoare Când este fără de Hristos.
Prin El și cel din urmă lucru E viu, e sfânt, e bucurie, E dar și dragoste divină, În care nu-i vinovăţie.
Mândria nu’acceptă însă Nimic smerit, nimic din cer, Fiindcă nu vine de la ceruri Ci din trufașiul Lucifer.
Mândria nu va recunoaște Că totu-i de la Dumnezeu, Ci spune’n orice formă poate Ca tot ce-i merit este’n “eu”.
Hristos și astăzi e pe cruce Fără de vină răstignit, De “eu-l” și mândria noastră Deși e cel desăvarșit.
Tot ce trăim fără de Dânsul Trăim prin “eu” cu Lucifer, Străini de tot ce-i sfânt și vredic, Și despărţiţi pe veci de cer. Nicolae Mireanh
|