Psihologie si religie
» Din Teosofie: trup, suflet si spirit
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Trupul fizic, trup eteric, suflet al senzatiei, între trupul fizic şi trupul eteric pe de o parte, şi sufletul senzaţiei pe de altă parte, se interpune încă un element al fiinţei umane. Acesta este trupul sufletesc sau trupul senzitiv. Suflet al intelegerii, in serviciul caruia sta gandirea. Suflet al constientei (miezul conştienţei umane, aşadar sufletul în suflet). Aura umana. Aşa cum corpul fizic îşi are centrul în creier, tot astfel sufletul îşi are centrul în „Eu”. Trupul şi sufletul se dăruiesc „Eului” pentru a-i sluji; „Eul” se dăruieşte însă spiritului pentru ca acesta să-l umple. „Eul” trăieşte în trup şi în suflet; spiritul însă trăieşte în „Eu”. Şi ceea ce se află din spirit în Eu, este veşnic… Eul trăieşte în suflet. Chiar dacă expresia cea mai înaltă a „Eului” aparţine sufletului conştienţei, trebuie totuşi să spunem că acest „Eu”, radiind de acolo, umple întregul suflet, şi prin el îşi exercită influenţa asupra trupului. Şi spiritul trăieşte în Eu. Spiritul radiază în Eu şi trăieşte în el ca într-un „înveliş” al său, aşa cum Eul trăieşte în trup şi în suflet ca în „învelişurile” sale. Spiritul formează Eul din lăuntru în afară, iar lumea minerală din afară înlăuntru. Spiritul care formează un „Eu” şi care trăieşte ca „Eu” îl numim „Sine spirituală”, pentru că apare drept „Eul” sau „Sinea” omului. Cel mai simplu gând conţine deja intuiţie.
Entitatea spirituală a omului se împarte aşadar în trei părţi: Omul-spirit, Spiritul vieţii şi Sinea spirituală. Deosebirea dintre entitatea spirituală a omului şi entitatea sa fizică constă în aceea că aceasta din urmă are o mărime limitată, pe când cea dintâi poate creşte nelimitat. Ceea ce preluăm ca hrană spirituală are o valoare veşnică. De aceea aura umană este compusă din două părţi care se întrepătrund. Una din ele îşi primeşte culoarea şi forma de la existenţa fizică a omului, cealaltă, de la cea spirituală. Trupul sufletesc şi sufletul senzitiv formează o unitate în omul pământesc; tot astfel şi sufletul conştienţei formează o unitate cu Sinea spirituală. – În acest fel, rezultă şapte părţi ale omului pământesc: 1. Corpul fizic 2. Trupul eteric sau al vieţii 3. Trupul sufletesc senzitiv 4. Sufletul înţelegerii 5. Sufletul conştienţei umplut de spirit 6. Spiritul vieţii 7. Omul-spirit (trăieşte în interiorul învelişului spiritual sau invelisului auric). Dacă vom concepe sufletul înţelegerii şi sufletul conştienţei drept cele două învelişuri ale Eului şi acesta drept miezul lor, atunci omul poate fi împărţi în: trup fizic, trup al vieţii, trup astral (trupul sufletesc şi sufletul senzaţiei) şi Eu. Putem da următoarea împărţire a omului: 1. Trup fizic 2. Trup al vieţii 3. Trup astral 4. Eu ca miez al sufletului 5. Sine spirituală drept trup astral transformat 6. Spirit al vieţii(spirit eteric) drept trup al vieţii transformat 7. Om-spirit drept trup fizic transformat. |
|
|
http://antroposofie.ro/wp-content/uploads/carti/Rudolf_Steiner_Teosofie.pdf
|
|
|
I Tesaloniceni 5:23 Duh-suflet-trup (rom) Espíritu-alma-cuerpo (span) Spirit-soul-body (engl) Geist-Seele-Leib (germ) Spirito-anima-corpo (ital) Esprit-âme-corps (fran) Espírito-alma-corpo (port)
Duhul si sufletul nu sunt doua entitati deosebite; in timp ce prin suflet se intelege, in general, sediul afectelor, principiul vital, duhul este partea superioara, fina, a acestuia, capabila de a se pune in contact cu Sfantul Duh si de a-I deveni salas. |
|
|
Aşadar, în lumea sufletească trebuie să distingem trei regiuni inferioare, trei regiuni superioare, unite printr-o a patra, astfel încât rezultă următoarea împărţire a lumii sufleteşti: Regiunea poftei arzătoare, Regiunea excitabilităţii fluide, Regiunea dorinţelor, Regiunea plăcerii şi neplăcerii, Regiunea luminii sufleteşti, Regiunea forţei sufleteşti active, Regiunea vieţii sufleteşti. După moarte, sufletul nu mai este legat de trup, ci numai de spirit. Acum el trăieşte într-un mediu sufletesc. Spiritul nu este legat de trupul în descompunere, dar el este legat de sufletul care se eliberează treptat. În măsura în care lumea sufletească este locul unde omul poposeşte imediat după moarte, ea poate fi numită „loc al poftelor”. Diferitele sisteme religioase, care au în învăţătura lor o conştienţă a acestor relaţii, numesc acest „loc al poftelor” „purgatoriu”, „foc purificator” ş.a.m.d. În func- ţie de condiţiile preliminare pe care le-a creat în viaţa fizică, sufletul va aparţine mai mult sau mai puţin timp uneia sau alteia din regiuni. Rudolf Steiner
|
|
|
Tara spiritelor:
Această lume (a spiritelor) este ţesută din substanţa (cuvântul „substanţă”, fireşte, este întrebuinţat şi el într-un înţeles foarte impropriu) din care se compune gândul uman. În adevărata „lume a spiritului” există asemenea arhetipuri pentru toate lucrurile, iar obiectele şi entităţile fizice sunt copiile acestor arhetipuri. Arhetipurile sunt entităţi creatoare. Fiecărei culori, fiecărei percepţii luminoase îi corespunde un sunet spiritual, şi fiecărei combinaţii de culori îi corespunde o armonie, o melodie ş.a.m.d. Prima regiune conţine arhetipurile lumii fizice, în măsura în care această lume nu este înzestrată cu viaţă. Regiunea a doua a „ţării spiritelor” conţine arhetipurile vieţii. Dar această viaţă formează aici o unitate desăvârşită. Ea străbate lumea spiritului ca un element fluid, asemănător sângelui, pulsând pretutindeni. O putem compara cu marea şi cu apele pământului fizic. Drept a treia regiune a „lumii spiritelor” trebuie să desemnăm arhetipurile a tot ce este sufletesc. Aici ne aflăm într-un element mult mai fin şi mai subtil decât în primele două regiuni. El ar putea fi numit, prin comparaţie, atmosfera „ţării spiritelor”. Tot ce se petrece în sufletele din celelalte două lumi îşi are aici corespondentul său spiritual. Toate senzaţiile, sentimentele, instinctele, pasiunile ş.a.m.d. există aici încă o dată în mod spiritual. Arhetipurile regiunii a patra nu se referă direct la celelalte lumi. Dintr-un anumit punct de vedere, ele sunt entităţi care domnesc asupra arhetipurilor primelor trei regiuni şi care mijlocesc legăturile dintre ele. De aceea, ele sunt preocupate cu ordonarea şi gruparea acestor arhetipuri subordonate. Regiunile a cincea, a şasea şi a şaptea se deosebesc în mod esen- ţial de cele precedente. Căci entităţile care se găsesc în ele dau arhetipurilor din regiunile inferioare impulsurile pentru activitatea ce o desfăşoară. În aceste entităţi se găsesc puterile creatoare ale arhetipurilor înseşi.Rudolf Steiner |
|
|
Capitolul IV. Spiritul în ţara spiritelor după moarte
Viaţa de gândire a omului fizic este o imagine de umbră, un reflex al adevăratei entităţi spirituale de care aparţine. Ţelurile şi intenţiile activităţii creatoare de pe Pământ se configurează în „ţara spiritelor”. Învăţăm să ne spunem: Ceea ce văd răspândit în jurul meu, am fost cândva eu însumi. – Dar acest gând este unul din gândurile fundamentale ale vechii înţelepciuni indiene cuprinse în Vedanta. „Înţeleptul” îşi însuşeşte încă din timpul vieţii pământeşti ceea ce ceilalţi oameni nu vieţuiesc decât după moarte, şi anume conceperea gândului că el însuşi este înrudit cu toate lucrurile, a gândului: „Acestea eşti tu”. El se percepe ca spirit printre spirite, ca o parte a spiritelor originare şi va simţi răsunând în sine însuşi cuvântul Spiritului originar: „Eu sunt Spiritul originar”. (Înţelepciunea cuprinsă în Vedanta spune: „Eu sunt Brahman”, adică eu fac parte din fiinţa originară, din care purced toate fiinţele.) – Vedem aşadar că ceea ce în viaţa pământească nu este decât gând cu caracter de umbră, spre care tinde orice înţelepciune, este trăire nemijlocită în „ţara spiritelor”. Rudolf Steiner |
|
|
Totuşi, în medie, trebuie să ne reprezentăm că omul întreg apare de două ori mai înalt şi de patru ori mai lat decât omul fizic.
|
|
|
Adrian Mocanu a zis: I Tesaloniceni 5:23 Duh-suflet-trup (rom) Espíritu-alma-cuerpo (span) Spirit-soul-body (engl) Geist-Seele-Leib (germ) Spirito-anima-corpo (ital) Esprit-âme-corps (fran) Espírito-alma-corpo (port) Duhul si sufletul nu sunt doua entitati deosebite; in timp ce prin suflet se intelege, in general, sediul afectelor, principiul vital, duhul este partea superioara, fina, a acestuia, capabila de a se pune in contact cu Sfantul Duh si de a-I deveni salas. Imi aduc aminte acestea de o exprimare gasita in articolele de pe www.spiritus.ro/razvan_.htm in inima este sufletul. in suflet este spiritul. in spirit este Dumnezeu. |
|
|