Manastirea SLATINA


Hram: Schimbarea la Faţă - 6 August

Ctitorie a lui Alexandru Lăpuşnenu, Manastirea Slatina a fost construită ca necropolă domnească a familiei, între 1554-1558.

Are aspectul unei fortăreţe cu valoare arhitectonică şi artistică.

A fost sfinţită de mitropolitul Grigorie în 1558, 14 octombrie.

Ctitor care a cunoscut preţul lucrurilor frumoase, Lăpuşneanu aduce meşteri iscusiţi, arhitecţi, meşteri ţiglari de la Bistriţa transilvăneană, precum şi pe zugravul Stamatello Kontronas (grec din Zante).

Edificiul central este biserica: înaltă, prelungă, cu abside laterale nemarcate în exterior

Manastirea Slatina cuprinde, conform arhitecturii tradiţionale moldoveneşti:

pridvor închis cu două intrări laterale
pronaos dreptunghiular, prelung, cu două travei acoperite de câte o cupolă
gropniţa dreptunghiulară cu boltă în semicilindru
naos dreptunghiular, prelungit spre est de absida altarului, iar spre sud şi nord două abside în zidurile laterale
turla octogonală pe arce oblice simple
podită cu marmură
ancadramentele din marmură
acoperită cu ţiglă
în pronaos, chivotul de marmură albă şi roză cu mormântul fiicei voievodului, domniţa Tofana
tezaurul de odoare, broderii, argintării, cărţi
pictură interioară şi exterioară strălucitoare. Este cea mai luxoasă ctitorie muşatină de până atunci.
Zidul de incintă, de traseu, patrulater având o bombare către est


Turnurile sunt mai mari decât de obicei având rol de:

reşedinţă (turnul doamnei Ruxandra)
funcţii ale comunităţii (biblioteca, clopotniţa)
posturi de apărare


Este de remarcat dimensiunea celor 4 turnuri ale manastirii Slatina; aveau un singur nivel, prin podul lor trecea drumul de strajă; aveau o organizare simetrică, în grupuri de câte trei încăperi (un vestibul şi două chilii).

În centrul curţii se află trapezaria veche (casa domnească a lui Lăpuşneanu), clădire mare pe plan patrulater, cu beciuri boltite şi un nivel acoperit cu plafon de grinzi.

S-au păstrat două mari încăperi separate de o sală centrală; ancadramentele ferestrelor şi uşilor dreptunghiulare din marmură de tip Renaştere.

În faţa casei se află o fântână arteziană cu bazin de marmură (profile de Renaştere)

Splendoarea mănăstirii Slatina avea să sufere numeroase vicistitudini:

Despot-Vodă (1561-63) topeşte argintăria
Ioan-vodă Viteazul bate monede din argintărie
este jefuită la sfârşitul sec. XVI


Sunt necesare reparaţii la mijlocul sec. XVII

Timp de 40 de ani manastirea Slatina rămâne pustie.

La începutul sec.19 se fac lucrări de restaurare

1821 – este refugiu pentru Eterişti – este asediată, are loc un incendiu

1823 – încep lucrările de restaurare a manastirii Slatina:

se acoperă chiliile şi turnurile cu acoperiş baroc, rusesc, cu bulbi suprapuşi
transformări la casa domnească
ferestrele bisericii se modifică
1834 – arhimandritul Filaret retează turnul porţii, construind deasupra gangului un paraclis, faţada fiind făcută cu pilaştri neoclasici

Mitropolitul Veniamin Costachi a înălţat etajul pe chiliile de pe latura de est, construind în faţa lor un portic cu coloane de lemn neoclasice, şi cerdacele de pe latura de nord.

Clădirea stareţiei s-a realizat în stil neoclasic, la sfârşitul sec. XIX.

Manastirea Slatina, in apropiere de localitatea Malini (16-17 km de Falticeni), este ridicata de Alexandru Lapusneanu intre anii 1554-1558 sub poala muntilor Stanisoara.

Complexul manastiresc este alcatuit din biserica propriu-zisa, trapezarie, casa domneasca, fantana arteziana, zidul inconjurator, gros de peste 2 m si inalt de 6-7 m, cu turnuri pentru aparare. A fost un centru de cultura si arta medievala, unde s-au lucrat cu maiestrie tesaturi, broderii, minaturi, s-au copiat cronici.

In incinta bisericii se afla mormintele lui Alexandru Lapusneanu si a doua din fiicele sale.

MANASTIREA SLATINA, INTRE PAMANT SI RAI!

Mănăstirea Slatina este o mănăstire fortificată ctitorită de către domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, situată în judeţul Suceava. Ea a fost construită între 1554 şi 1558, urmând să servească ca necropolă domnească.
Această mănăstire cu aspect de curte a suferit stricăciuni imediat dupa moartea ctitorului ei. Despot Vodă (1561 - 1563) avea să-i topească argintăria. Ioan Vodă cel Viteaz va folosi o parte din argintărie ca să bată monedă. Către sfârşitul secolului XVI a fost jefuită, iar către mijlocul secolului XVII multe clădiri aveau nevoie de reparaţii. Începând de la sfărşitul secolului XVII şi până către 1800, războaiele (însoţite de jafuri, arderi şi distrugeri) sunt frecvente, iar spre sfârşitul secolului XVIII se ţin lanţ.
Vreme de 40 de ani mănăstirea a rămas în pustie. Abia pe la începutul secolului XIX se iau măsuri de repopulare a ei şi se încep lucrări de restaurare care vor dura până către mijlocul secolului. Dar în 1821 se va refugia la Slatina Iordache Olimpiotul, unul dintre conducătorii Eteriei, împreună cu grupul lui de luptători. Cu acest prilej, mănăstirea va suferi un asediu dur şi va fi arsă şi jefuită. În 1823 au început lucrările de restaurare.