Istoric Mănăstirea Dălhăuţi
Situată în mijlocul pădurilor de fag şi stejar de pe dealul Deleanu, la câţiva km vest de satul omonim, care aparţine de comuna Cârligele, Mănăstirea Dălhăuţi este un vechi lăcaş de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum.

Legenda spune că mânăstirea a luat fiinţă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie Dălhăuş, au văzut în inima pădurii o lumină neobişnuită şi au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi fraţi au înţeles că Maica Domnului doreşte să se înalţe un sfânt lăcaş; ei s-au călugărit şi au pus bazele aşezământului monahal, construind biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele Dălhăuţi, după numele celor doi fraţi Dălhăuş (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naţionale din Bucureşti dă mărturie despre existenţa acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutaţi, la ridicarea bisericii, şi de un ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se aratase lumina văzută de fraţii Dălhăuş.

Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuţi s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Referitor la această biserică, există şi prima mărturie scrisă, şi anume pisania având textul:

Aceasta sfântă şi dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinţiei sale stareţului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată şi poleită, cum şi altarul si tinda şi slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinţiei sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.
Din această pisanie nu reiese însă clar dacă stareţul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ctitorul mănăstirii), sau doar a refăcut o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse).

O a treia biserică, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuţi între anii 1840-1850 de către Smaranda Perieţeanu şi Constantin Angelescu, în timpul arhimandritului Venedict, stareţ la Mănăstirea Poiana Mărului (judeţul Buzău), care răspundea şi de Schitul Dălhăuţi. Această biserică se află însă în stare de ruină - abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcţională.

La Mănăstirea Dălhăuţi a vieţuit, vreme de aproape 20 de ani, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, cel pomenit în Biserica Ortodoxă Română la 25 aprilie, mare duhovnic şi inegalabil îndrumător spre rostirea rugăciunii inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". El a venit aici în anul 1715, refugiindu-se din Ucraina; a devenit preot şi mai apoi a condus obştea monahală ca egumen până în anul 1733, când s-a mutat, împreună cu 12 ucenici ai săi, pentru a întemeia Schitul Poiana Mărului din Munţii Buzăului.

Istoria locului incepe cu o lumină…
Mânăstirea ia fiinţă in secolul al XV-lea, când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie Dălhăus, văd in inima pădurii o lumină neobisnuită si aud un glas care spune: “Aici este izvorul darurilor Mele”. Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana le explică provenienţa divină a luminii si că Maica Domnului doreste să i se inalţe un sfânt lăcas. Cei doi fraţi se călugăresc si pun bazele asezământului monahal, construind biserica cu hramul “Izvorul tămăduirii”. A doua biserică datează din anul 1625, este din lemn si are hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil”. În urma incendiului din 1827, este refăcută din temelii. A treia biserică, ridicată in anul 1850 de stareţul Venedict, cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin si Elena”, se află in stare de ruină. Lăcasul este construit numai din cărămidă si liant, fără o armătură care s-o fortifice. Abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcţională. Mănăstirea Dălhăuţi scapă de secularizarea lui Cuza doar prin confiscarea proprietăţilor, dar, 100 de ani mai târziu, este desfiinţată de decretul comunist 410, din 1959. Este reactivată in anul 1990, ca asezământ de călugăriţe. Cu această ocazie, icoana rănită a Maicii Domnului, confiscată si ea de autorităţile comuniste, este adusă acasă. Mănăstirea deţine si moastele Sfântului Mucenic Talaleu si ale Sfântului Ignatie cel Nou de la Constantinopol. Există, de asemenea, o colecţie muzeală, unde se păstrează o parte din obiectele de cult si icoanele bisericii ruinate. Între anii 1713 si 1733, aici, a vieţuit Sfântul Vasile de la Poiana Mărului.

Intre prezent si istorie

Linga actuala biserica, la citiva metri distanta, se afla vechea biserica de lemn care a luat foc in anii din urma. La subsolul ei, se afla osemintele unor cuviosi care au vietuit aici. Aproape tot timpul linga acestea se afla aprinse candele. Manastirea mai beneficiaza si de un mic muzeu de icoane si obiecte bisericesti. Datele despre atestarea documentara a bisericii sint diverse. Prima atestare documentara a schitului Dalhauti dateaza inca din 1464, cind se presupune ca a fost adusa si icoana.

O alta atestare a locului dateaza din 1625, iar 30 de ani mai tirziu ne apare ca ctitorie a lui Matei Basarab. Unele documente arata ca biserica a fost zugravita abia in 1827. In acest caz se pare ca este vorba despre biserica din caramida. O alta varianta ne arata faptul ca in 1810 arhimanditul Dionisie a construit o biserica din lemn in locul unei alte biserici existente inainte, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil". Inscriptia bisericii, in prezent arsa aproape in intregime, arata urmatoarele: "Aceasta sfinta si dumnezeiaca bisrica s-au facut din temelie ?n zilele staretiei sfintiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum ?n zilele sfintiei sale staretului Dionisie, s-au mai ?nnoit si s-au ?mpodobit cu catapeteasma sapata si poleita, cum si altarul si tinda si slonul. S-au zugravit, dupa cum se vede, ?n zilele mariei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfintiei sale Chiru Chir Kesarie, episcopul Buzaului, la leat 1827, iulie 20".

MANASTIREA DALHAUTI

(de maici)
Istoric

Este situata la 25 km vest de Focsani, soseaua Focsani-Odobesti. Cu autobuzul pentru transport public din Focsani se merge pana in Dalhauti la statia de magazine, unde este si o fantana. Din statie se continua pe un drum forestier care urca printre vii si apoi prin padure pana la intersectie. Aici o luam in stanga si numai in cateva minute suntem in manastire (dupa 3,5 km parcursi din statia Dalhauti). Manastirea se afla intr-o poiana in mijlocul padurii. Datorita reliefului cu diferenta de nivel, constructiile sunt asezate in 3 terase.

Prin traditie, manastirea este infiintata in sec. XV, prima biserica, din 1464-1469, fiind ctitoria lui Corbanescu. A fost recladita in 1810 de arhimandritul Dionisie si reparata in 1899. In timp, manastirea dezvoltandu-se, s-a ajuns sa aiba 3 biserici din care doua din zid. Inainte de 1990 a fost manastire pentru calugari cu o viata duhovniceasca foarte puternica pana la decretul 410/1959 cand manastirea a decazut. A doua biserica din lemn, in buna stare si singura in care in 1995 se faceau slujbe, este ctitorita in 1829. A treia biserica, Sfintii Imparati Constantin si Elena, din zid, ctitoria Casandrei Perieteanu, construita in 1840-1850, este mult ruinata, cu acoperisul si turla cazute. Prima biserica se afla in 1995 intr-un stadiu avansat de renovare, urmand ca la terminarea lucrarilor sa fie folosita ca paraclis cu hramul Izvorul Tamaduirii.
Descriere

Biserica din lemn folosita pentru slujbe, este construita in forma de cruce pe fundatie de piatra. Naosul este despartit de pronaos prin doi stalpi de lemn care sustin o arcada tot din lemn. Are un pridvor din lemn, inchis, putin spatios. Nu este pictat si n-are icoane, este luminat de o fereastra mare pe stanga si alta mai mica in partea superioara asezata orizontal. De afara se intra in pridvor pe o usa de lemn in doua canaturi, iar din pridvor in pronaos pe o usa masiva tot din lemn. In naos si pronaos lumina patrunde prin cate o fereastra mare pe fiecare parte a peretilor, iar in Altar printr-o fereastra mare in fata si o ferestruica pe stanga. Catapeteasma inalta pana la bolta este din lemn sculptat. Turla voluminoasa din lemn pe naos, este in forma hexagonala si luminata de 3 ferestre inguste si inalte. Este si a doua turla pe pronaos, infundata si foarte mica. Turlele sunt acoperite cu tabla inclusiv pe fetele laterale. Biserica este acoperita cu sindrila. Pardoseala este de scantura. Stranele cantaretilor, atat cea din stanga cat si cea de pe dreapta, sunt sculptate. In naos se afla trei icoane mari cu Maica Domnului incadrate cu rame din argint aurit. Una dintre aceste icoane este facatoare de minuni. In exterior peretii sunt captusiti cu scandura vopsita in culoare ocru.