Comunitatea ortodoxa din judetul Constanta
» Dialoguri cu cercetător inginer Tudor Baracu
Inapoi la Pagina de Discutii
|
M. A.: Înțeleg că eul atrage eul, că răul e a intra în ceva nou ca realitate. Îmi aduc aminte când rezolvai un determinant la facultate. Oare cum găseai soluția? În minte îmi vine ideea determinantului și mă gândesc la tine.
T.B.: Știi că Hegel a spus că dialectul unifică contrariile? Știi că noi ortodoxii, față de catolici credem în coborârea slavei? Conștiința are o latură transparentă. Sufletul e o inductanță. M. A.: Prin cunoașterea mentalului ajungi să străpungi cerurile, care sunt asemeni coloanei infinitului. În capăt este o sferă unde eu nu mai pot să spun că eu sunt eu, ci una cu Dumnezeu. T. B.: Mi-a plăcut în o carte care spunea cum că Dionis era în slavă. Și-a pus întrebarea: eu sunt Dumnezeu? A fost fulgerat. Am simțit stări de rău în care mă simțeam răpit de o altă civilizație. M. A.: Am perceput mental, o dată, că există o altă civilizație, care ne supraveghează. Ești de acord că există a trăi în prezent alternativ, cum trăiesc majoritatea oamenilor, ceea ce ține de o Consultanță divină, dar există și a trăi în prezent alternativ, unde se simte mediul divin, pentru care se înțelege o tehnică de redactare a vieții? |
|
|
T. B.: Schopenhauer vorbea de un etern prezent: prezentul continuu se manifestă prin el însuși. Este un Nu E, cauzal, când e trăire în prezent continuu.
|
|
|
M. A.: Am înțeles că Dumnezeu vine spre noi din un spațiu topologic. Ce înseamnă?
T. B.: Vine din un spațiu umplut, de acoperiri. E o rețea de bucăți de domeniu și îl supraîncarcă. |
|
|
M. A. Ce înțelegi din faptul că ispitirea este în un spațiu logaritmic?
T. B.: Logaritmicu tinde spre axa zero, apoi se duce asimptotic spre - infinit. |
|
|
M. A.: Ce înțelegi din formula pe care am visat-o în 2010: C(O sau U) = lambda + Td(s)?
T. B.: Este vorba de o transformare de la spațiul real, la cel imaginar, cu is variabilă complexă. Rezolvarea este în imaginar, cu aplicație în real. |
|
|
M. A.: Ceva din siropul meu imaginar:
Determinantul și rezultantul (sau vectorul dat de subiecți imaginari). Determinantul W este credința care pune gândul? Determinantul demonstrează că Dumnezeu face cel puțin preposibilul. Posibilul ține de o rază din Determinant, asemeni soluției pe diagonală. Vectorialul în subiectivizare ține de plăcere și chemare. T. B.: Sunt bune comparatiile, Vectorul intr-adevar, dă o reactie, este o chemare. W sti pe aproape cu solutia pe diagonala, din pacate matematicienii il dezvolta dupa un rand sau coloana. inca nu au reusit sa il dezvolte dupa elementele de pe diagonala. Am incercat si eu acum cativa ani sa calculez determinant doar dupa elementele diagonale ca referinta, dar nu am reusit. E adevarat ca Dumnezeu da pentru aproape orice cate o raza ce ar putea duce la indeplinire, problema este ca noi sa reusim sa o receptionam, sa o captam cumva precum telescoapele astronomice capteaza si amplifica lumina de la cele mai palide stele. Dar fiind coplesiti de luminile de la atatea stele, nu reusim sa le mai vedem pe ale noastre, poate doar daca ne mai da Dumnezeu si o palma usoara dupa ceafa. |
|
|
""Ți am trimis pe messenger un mesaj cu atribute ale lui satan, din înțelegeri proprii.""
Te referi la textul de mai jos ? ""? este consortiul meu, e chipurile cu răsfătul meu, e chipurile bun la toate, el aruncă plasă gândului meu, este indeterminantul (incomplementul) care nu suferă, rămânând în afara evenimentului. Anularea lui e in plan vertical. Smerenia e anularea mea in plan orizontal. |
|
|
Din textul tau vizavi de satana, tu ii dai o anumita obiectivitate . Din punctul meu de vedere trebuie sa te si bati cu el, cu ispitele lui si nu doar sa iti imaginezi un fel de pact ""de neagresiune"" cu el in care si tu il lasi in pace si incerci sa ""ii atribui anumite calitati"" in loc sa il izgonesti oriunde intervine si in acelasi timp si el te lasa in pace si poate "te mai invata cate ceva sau iti face mici revelatii" .
Problema e ca perioade scurte poti fi mai putin vigilent cu satana pentru ca nu avem o paza asa puternica a mintii, insa per ansamblu trebuie sa ne luptam cu el. Asta pentru ca este extrem de vicleaan si ne face oricat de inteligenti am fi noi, intrucat are multe milenii in spate. Si la relatiile dintre oameni in general cand unul e mai inteligent decat tine la un moment dat vezi ca nu e eficient sa te bati in inteligente cu el ci e mai eficient sa o iei pe injuraturi si poate pe violente. LA fel si noi, in raport cu satana de cele mai multe ori trebuie in mod brut , violent si chiar rudimentar sa il alungam si sa nu o luam pe jocuri cu el. Asa spun in general si sfintii parinti. |
|
|
Nu i-am dat mai multă obiectivitate lui satan decât am descoperit în trăirismul meu. Sunt exigent! Satan, ca subiect, cred că are legătură cu suprapunerea cercurilor gândirii.
Aztăzi am remarcat câteva probleme mult mai mari: când eu îmi sunt și libertate, când eu îmi sunt și da, când eu sunt AICI/ACUM. Problema este unde mă fac acestea ca un dumnezeu al momentului. Nu știu să spun acum mai multe, dar starea ideatică este a păcii, golului mental sau a smeritei smerenii cum vorbeau călugării români Ilie Cleopa, etc. |
|
|