"Cand sunt in strana, imi imaginez ca sunt, undeva, pe norii cerului si cant“

Fiecare dintre noi a simtit, macar o data, cum aripa Sfantului Duh ne-a atins sufletele la rugaciune, in biserica, in acordurile cantarilor inaltate de glasurile din strana. In astfel de momente se intampla ceea ce diaconul protopsalt Mihail Buca, dirijorul Grupului de Psalti al Patriarhiei Romane, isi aminteste ca a auzit de la un cantaret batran: „Cand canti, tu trebuie sa iei sufletele fiecarui om din biserica si sa le duci acolo, sus, in cer. Daca nu ai luat sufletele credinciosilor, ai cantat degeaba“. Unul dintre astfel de oameni, care canta dimpreuna cu ingerii cerului de aici, de pe pamant, este si Mihail Buca, „un om dintre oameni si care sta intre oameni“, asa cum ii place sa se numeasca.

Pe diaconul Mihail Buca l-am intalnit la repetitii, intr-o sala a Facultatii de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul“ din Capitala. Jovial, deschis si foarte daruit muncii pe care o face neincetat, de 14 ani, s-a inconjurat de oameni pe masura calitatilor sale vocale si umane. Cei mai multi membri ai Grupului de Psalti al Patriarhiei Romane pe care il conduce, care numara momentan 24 de membri, sunt teologi, dar printre acestia si-au gasit loc si un medic si un sculptor. Sunt oameni de varste diferite, unii care au incaruntit deja. Si totusi par fara varsta. Iar atunci cand canta, par desprinsi de realitate. Devin o voce. Una singura, puternica si, totodata, sensibila. Dincolo de pasiunea care ii uneste, ei sunt inainte de toate prieteni, o familie ai carei membri sunt „legati unul de altul prin duhul pe care il transmitem“, dupa cum recunoaste insusi dirijorul lor, diaconul-protopsalt Mihail Buca, care se crede un norocos pentru ca i-a intalnit.

Dupa cum spun cei mai multi, Mihail Buca este un om daruit de Dumnezeu. Este constient de darul primit, pe care il considera „o raspundere. Trebuie sa-l inmultesti in fiecare om pe care il intalnesti. Daca nu se intampla asa, Dumnezeu ti-l ia, nu ti-l mai lasa. Pe de alta parte, darul poate fi o povara, daca nu stii sa-l fructifici. El trebuie slefuit in tine.“

De la fotbalist si tamplar, la „teolog al muzicii“

„Nu ma numesc teolog, pentru ca nu am darul de a teologhisi cuvantul lui Dumnezeu. Poate un teolog al muzicii“, mai spune Mihail Buca. A ajuns la aceasta concluzie dupa multi ani, timp in care „am fugit de Dumnezeu, pe care Il iubeam, dar nu-mi doream sa fac parte din Biserica“ Asa ca si-a vazut de drum. A dat uitarii momentele petrecute in Biserica, inca de cand avea sapte ani si canta tropare si stihuri, a dat uitarii cantarile de la manastiri. A jucat fotbal o perioada si chiar isi dorea sa faca o cariera, pentru ca era talentat si a fost incurajat de oameni priceputi in domeniu. „Dar nimic din toate acestea nu s-au legat de mine, cu exceptia muncii prestate alaturi de tatal meu, perioada in care am castigat cat de cat, si atat. Cu tata am lucrat ca tamplar, pe santier. Lucram mai ales in vacante. Am plecat de jos si ma bucur ca am avut aceasta experienta cu oameni si printre oameni. Printre acei oameni care isi castigau painea foarte greu. Erau cu totul deosebiti, sufletisti si saritori. Erau o echipa. Chiar si in conditiile acelea, deloc usoare, in nimicnicia mea continuam sa fug de Dumnezeu, desi eu credeam in divinitate“, isi aminteste dirijorul.

„Tatal meu nu a fost niciodata multumit de mine, si bine a facut“
Privind peste ani si ani i-a ramas amprentata in memorie imaginea tatalui, care acum canta dimpreuna cu ingerii cerului. Fiul il evoca cu emotie: „Tatal meu a fost un bun crestin, si el a fost cel care mi-a insuflat acest duh al Bisericii. De la el simt, de la el am mostenit vocea. Tatal meu nu a fost niciodata multumit de mine, si bine a facut. El stia ca sunt un copil daruit de Dumnezeu. Ma auzea cantand la biserica, dar niciodata nu m-a incurajat; isi dorea foarte mult sa fiu preot. Ma aprecia pentru modul in care cantam. Am fost o bucurie imensa pentru el, cu atat mai mult cu cat a cerut Domnului sa ii dea un fiu, pe care a promis ca il va inchina Bisericii Lui. Cu toate acestea, eu cred ca preotia m-ar determina sa slabesc motoarele si sa nu mai dau foarte mult in materie de muzica bizantina. Ca preot trebuie sa te ocupi foarte mult de duhovnicie“.

Copilul talentat, adolescentul de mai tarziu, nu a putut sta departe de glasul chemarii. Gratie unui concurs de imprejurari, a fost unul dintre absolventii primei promotii de cantareti, absolventi ai unui sistem de invatamant de trei ani de zile. A fost momentul decisiv, cand Mihail a descoperit muzica psaltica. Cu rabdare si dascali care i-au fost alaturi, printre care parintele profesor Mihail Aurel, „de la care am inteles ce inseamna un cantaret de strana. El este un vas al Duhului, prin el curge Duhul si tot el ii inspira pe ceilalti din biserica. De aceea bisericile trebuie sa aiba cantareti buni.“

„Muzica deschide sufletele oamenilor si cerurile“

Protopsaltul de la Patriarhie recunoaste ca se exprima cel mai bine si transmite oamenilor ceea ce vrea cu adevarat, cu ajutorul muzicii: „Muzica este arta artelor. Muzica deschide sufletele oamenilor si cerurile. Muzica este o rugaciune cantata. Este o slujire foarte frumoasa. Muzica, ca toate lucrurile in viata, se face la tinerete, nu la batranete. Profesorul meu de tipic de la scoala de cantareti, parintele Boitan, zicea: «Cat esti Ionel, sa faci lucrurile, cand ai ajuns Ion nu poti sa le mai faci»“ Si adauga: „Cand sunt in strana, imi imaginez ca sunt, undeva, pe norii cerului si cant. Muzica psaltica se face numai in strana. Nu se face la catedra. Duhul ei il intelegi in strana. Este cantarea ingerilor, pentru ca ingerii canta in acelasi timp“.

Mihail Buca spune ca muzica psaltica este creativa; nu autorul care compune melodia este creatorul melodiei, ci acela care o canta. „Mi-au ramas in minte cuvintele foarte frumoase ale unui cantaret batran «Cand canti, tu trebuie sa iei sufletele fiecarui om din biserica si sa le duci acolo, sus, in cer. Daca nu ai luat sufletele credinciosilor, ai cantat degeaba»“, remarca protopsaltul.

Ceea ce este imbucurator este faptul ca sunt foarte multi tineri care incearca sa inteleaga muzica psaltica, sa o cante, dar din pacate nu sunt multi specialisti. „Intr-o perioada a fost un curent in Biserica, cand foarte multi erau interesati de aceasta muzica. Asa ca am incercat sa cantam cu cei care veneau la mine alte cantari vechi, de Anton Pann, de Macarie, de alti psalti vechi si sa le oferim oamenilor lucruri autentice. Au fost profesori de teologie care au criticat stilul meu de muzica, zicand ca este un stil grecesc“.

Pe de alta parte, parintele profesor Mihai Aurel, directorul Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul“ din Bucuresti, care i-a fost dascal protopsaltului Mihail Buca, este de parere ca acesta „a reusit sa regaseasca filonul autentic al muzicii bisericesti, detasandu-se de influentele straine, cele grecesti, spre exemplu. De la inceput a fost preocupat in a merge la origini si a studia diverse carti vechi, dupa care a utilizat o interpretare personala. Insa trebuie sa recunoastem ca aceasta muzica psaltica, la inceputurile ei, a avut influente grecesti. In timp, Mihail Buca s-a detasat de aceste influente, convingandu-se de acest tezaur melodic psaltic romanesc“.

Invatamantul particular, o sansa pentru criza din scolile de cantareti

Mihail Buca spune ca de mai multa vreme exista o criza de cantareti. Aceasta a atins cote ridicate in perioada comunismului, cand foarte multe scoli de cantareti au fost starpite. „Din pacate, la momentul actual, strana este un tranzit pentru multi“. Protopsaltul vede in scolile particulare de cantareti o solutie „pentru a depasi perioada in care ne aflam acum. Este bine ca inspre acestea sa vina oameni dinspre alte ramuri de activitate, nu neaparat din cea teologica. Oameni cu o meserie, cu o vocatie, care si-au gasit drumul in viata si care sa cante din pasiune. Cu timpul se va redobandi acel duh vechi al muzicii de odinioara.“

Pe de alta parte, dirijorul spune ca lucrurile nu se vor schimba peste noapte, daca nu se depun eforturi in acest sens: „Preotii trebuie sa acorde o importanta mai mare oamenilor de la strana, sa dea un accent mai mare muzicii in biserica. Ma bucur ca prin grija Preafericitului Parinte Patriarh Daniel se va forma o Comisie de muzica. O sa fie de un real folos aceasta comisie. Se va institui o ordine, ceea ce nu s-a facut de la revolutie incoace. De asemenea, Preafericirea Sa ne-a incurajat foarte mult, si asa am capatat si mai multa incredere. Eu ii multumesc pentru increderea pe care ne-o acorda, mie si altor psalti din tara. Este sprijinul cel mai mare. Va fi ca o pavaza, sunt sigur de asta“.

Dincolo de obstacolele inerente cu care se confrunta si care, in final, vor da masura lucrurilor dobandite cu efort si folos, diaconul Mihail Buca este decis sa isi continue drumul pe care l-a ales, sa duca mai departe valoarea si identitatea muzicii psaltice de la noi peste tot in tara, dar si in strainatate, apreciata de cei mai mari specialisti in domeniu. Profesorul Grigorios Stathis, un renumit bizantinolog grec, este unul dintre cei multi care apreciaza Grupul de Psalti al Patriarhiei.

Si frumusetea lucrarii lui Dumnezeu prin oameni nu se termina aici. Protopsaltul Mihail Buca isi doreste sa faca muzica bizantina cu copii de gimnaziu, pe care sa-i grupeze in doua categorii - clasele I-IV, respectiv IV-VIII. De multe ori, visurile celor mari isi gasesc salas in cei mici. Si de fiecare data cu cele mai bune rezultate.

Raluca BRODNER

Protopsaltul Mihail Buca - Tatal Nostru

prea frumos canta!!! si tatal meu e dasca...aproape seamana cu el la voce....si mie imi place sa cant muzica psaltica...Ii doresc multa sanatate domnului mihail buca....