Să nu fim ca smochinul neroditor - Părintele Nicolae Steinhardt
"Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată." (Matei 21, 19)

În Sfânta Scriptură se află pilda smochinului neroditor, în care vedem cum Hristos, venind din Betania şi flămânzind pe drum, a văzut un smochin şi S-a oprit la acesta, dorind să mănânce din roadele lui, dar smochinul nu avea fructe, ci doar frunze. Deşi textul arată că "nu era timpul smochinelor" (Marcu 11, 13), totuşi Hristos a blestemat pomul zicând: "De acum înainte rod din tine nimeni în veac să nu mănânce" (Marcu 11, 14). Părintele Nicolae Steinhardt explică: "Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricărui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea încetează dacă realizăm că este în fapt vorba de a fi ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a răspunde ori ba chemării Sale. Nu de smochin şi de smochine se face menţiune în parabola aceasta, ci de om", adăugând şi că omul trebuie să fie mereu receptiv chemării cereşti, tot timpul disponibil pentru Hristos, "iar a fi disponibil înseamnă a te nimeri oricând încins, cu toiagul în mână, cu încălţămintea în picioare, pregătit de drum, de acţiune, de răspuns afirmativ, de roadă".

Prin această pildă, Iisus se adresează atât poporului ales, cât şi tuturor oamenilor, care sunt avertizaţi astfel să folosească într-un mod cât mai roditor timpul vieţii lor dat de Dumnezeu.

Smochinul neroditor reprezintă omul care afişează un creştinism de faţadă, prefăcându-se evlavios, dar având inima împietrită. Sfântul Maxim Mărturisitorul, referindu-se la pilda smochinului neroditor, spune că "oamenii, în loc să dea aparenţa că sunt drepţi, să caute mai bine să fie drepţi cu adevărat, dezbrăcând cămaşa moralităţii făţarnice şi îmbrăcând fără prefăcătorie pe cea virtuoasă cum vrea Cuvântul dumnezeiesc, ca în felul acesta să petreacă viaţa în evlavie, arătând mai bine lui Dumnezeu dragostea sufletului lor, decât oamenilor făţarnica înfăţişare din afară a purtării morale" (Filocalia, vol. III).

Omul nu ştie când va veni sfârşitul vieţii sale, de aceea trebuie să fie pregătit tot timpul, să ducă o viaţă creştină, împodobită cu virtuţi, să fie receptiv aşteptărilor lui Dumnezeu şi nevoilor oamenilor, căci smochinul simbolizează omul, iar smochinele reprezintă faptele sale bune.

Aşa cum un grădinar îşi stropeşte grădina, aşteptând ca aceasta să rodească, tot astfel, Dumnezeu, dăruind oamenilor hrană şi toate cele de trebuinţă, vrea să găsească în fiecare om roadele Sfântului Duh, căci "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" (Galateni 5, 22-23), El aşteaptă pocăinţa celui care a greşit, precum şi întoarcerea lui pe calea cea bună.

Deci să nu fim neroditori, ci să fim plini de râvnă în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, rugându-ne stăruitor şi practicând faptele bune, umblând "cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu" (Coloseni 1, 10).