Naşterea Sfântului Ioan în Kronstadt, un sat modest şi sărăcăcios

La locul în care s-a născut, mediul în care a văzut lumina zilei şi şi-a petrecut primii ani ai vieţii părintele Ioan de Kronstadt atrag dintr-odată atenţia. Era un sat situat la multe sunt sute de verste de principalele centre ale vieţii ruseşti, iar mediul , unul din cale-afară de modest şi de sărăcăcios.Fără să vrei te întrebi cum a putut să se nască o personalitate de o asemenea anvergură şi reputaţie într-o pustietate ca aceea.Totuşi s-ar putea ca pe unii dintre admiratorii părintelui locul sau de naştere să-i facă să se gândeasca la Lomonosov,originar tot din Nordul îndepărtat, iar mediul sărăcăcios,la Peştera în care S-a născut Cel al cărui fidel slujitor avea să devină părintele.

În „soarta” omului nu exista nimic întamplator. De obicei în ceea ce ni se pare a fi o întamplare se arată Pronia divina, pe care unii dintre noi, din puţină credinţă, nu pot să o vadă.

Ivan Ilici Serghiev, cel ce avea să se facă cunoscut şi respectat în întreaga lume ortodoxă ca Protoiereul Ioan de Kronstadt, s-a născut în satul Sura, judeţul Pinega, gubernia Arhanghelsk. Satul se află la aproximativ cinci sute de verste de Marea Albă, la confluenţa râurilor Sura si Pinega, acesta din urma afluent al Dvinei de Nord. Jur-împrejurul satului se înalţă dealuri semete, pe care albesc din loc în loc stânci de alabastru ,se cască peşteri misterioase, se întind păduri şi pajişti! Totul respira forţa si plenitudine. În schimb, satul, lucru facut de mâna omului, miroase a sărăcie lucie si a improvizaţie : modeste „izbe” din lemn, doua bisericuţe tot din lemn, povârnite de multa vreme într-o coastă -una cu hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului -,biserici în care până şi vasele sfinte erau sărace, din cositor: în cele din urma, chiar casa în care s-a născut părintele Ioan nu aducea cu o izba rusească mai acătării, ci cu o cocioabă straveche.

Aşadar,pe de o parte, severa, virgina splendoare a peisajului- scrie biograful părintelui Ioan, ieromonahul Mihail -, iar, pe de altă parte, sărăcia, de la care micul Vania Serghiev avea să rămâna cu primele sale impresii. Nu putem să nu recunoştem în acest contrast o manifestare a Proniei divine, de a-i induce slăbiciune, iar pe de altă parte îti dai seama de grandoarea Creatorului Universului.

Tatăl lui Ivan – Ilia Mihailovici Serghiev – era dascăl de strană la biserica din sat, om cu puţină carte, iar mama, Feodora Vlasievna, o semianalfabetă. Despre tată se cunosc prea puţine lucruri. Se ştie însa că bunicul parintelui Ioan făcea parte, pe linie paternă, dintr-un şir lung de preoţi, pe durata a cel puţin 350 de ani. ¨„Mama părintelui Ioan s-a bucurat de o viaţă relativ îndelungata – a murit în 1871 -, apucând să se bucure de faima fiului său.” S-au păstrat câteva fotografii ale mamei. Avea o faţă tipic rusească, lată, plăcută la vedere, exprima forţa specifică ruşilor din parţile Nordului. S-a întâmplat odată, pe vremea când era adolescent, ca părintele Ioan să cada la pat, grav bolnav: Doctorul a încercat să-l convingă să renunţe la post: tânărul a promis că o va face, dar numai cu consimţământul mamei: pe care mama a refuzat să i-l dea.

Părintele Ioan s-a născut la 18 octombrie (1 noiembrie, stil nou) 1829 , în ziua praznuirii Preacuviosului Ioan de Rila, marele sfânt bulgar, al cărui nume avea să-l poarte. „Pruncul era, la naştere, atât de slab şi de plăpând, încât parinţii îşi pierduseră speranţa că va apuca dimineaţa următoare, grăbindu-se să-l boteze chiar în timpul nopţii”, scrie B.B.Glinski . Părintele Ioan a avut două surori.