Catedrala Mitropolitana Iasi
Obste de calugari

Hram: Sf. Cuv. Parascheva, Intampinarea Domnului, Sf. M. Mc. Gheorghe

Situare: centrul Iasului

Foto: Da

Istoric

Datand din sec. al XIX-lea, Catedrala Mitropolitana se inalta astazi pe locul unde s-au aflat Biserica Alba ( sec. XV) si biserica Stratenia (sec. XVII). Lucrarile de ridicare a edificiului, incepute in 1833 de Veniamin Costachi, au fost intrerupte intre 1841-1880, fiind finalizate de Mitropolitul Iosif Naniescu in 1887. Pictura interioara renascentista, realizata de Gh. Tattarescu, completeaza monumentala arhitectura neoclasica a catedralei. Aduse aici de la manastirea Sf. Trei Ierarhi in 1889, moastele Sf. Parascheva daruiesc si astazi credinciosilor alinare de suferintele trupesti si sufletesti.

Pr. Cristian

Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cu hramul Sfânta Paraschiva, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, una din cele şase catedrale mitropolitane ortodoxe din România.
Istoric

Ideea înălţării unei biserici mai mari, monumentale, la Iaşi, aparţine mitropolitului Veniamin Costachi.

Hrisovul domnesc din 8 august 1826, privind lucrările de proiectare şi construire a noii biserici, este actul de naştere al Catedralei mitropolitane.

A fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi:

•Biserica Albă - secolul al XV-lea şi •Biserica Stratenia - secolul al XVII-lea.

S-a lucrat mai întâi între anii 1833 şi 1839, după planurile arhitectilor Johan Freywald şi Bucher, însă din cauza căderii bolţii centrale, biserica rămâne în ruină până în anul 1880.

Mitropolitul Iosif Naniescu(1875-1902) pune a doua piatră de temelie şi, cu sprijinul autorităţilor statului, lucrările se vor încheia în anul 1887. Arhitectul Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii Bucureşti, va reface proiectul măreţei biserici, renunţând la imensa cupolă centrală, iar pictura va fi realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu.

Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment naţional, la ceremonie luând parte regele Carol I şi regina Elisabeta.

Catedrala ieşeană este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcat la colţuri de patru turle decroşate.

Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renaşterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât şi în exterior, sunt dominate de baroc.

Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

"Rare sunt targurile din lumea crestina ortodoxa care au mai multe locasuri de inchinaciune decat Iasul".
"Socotind ca tara Moldovei nu era oarecare in lume, Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, si-a propus sa ridice spre proslavirea Creatorului si izbavirea neamului o preafrumoasa catedrala in mijlocul cetatii, sugerand arhitectului sa o zideasca cu fatada spre strada si cu coloane si capiteturi antice."

La 8 august 1826 se semneaza hrisovul de inaltare a Catedralei Mitropolitane.

Catedrala se ridica pe locul bisericii Stratenia, ctitorie a sotiei lui Gheorghe Duca, Nastasia. Domnitorul parasind tronul, ramanea in paragina timp de 4 decenii.

Restaurarea ei incepe la 3 iulie 1833 la insistentele Mitropolitului Veniamin Costache.
Lacasul a ramas multi ani in ruina deoarece acoperamantul si marea bolta din mijlocul cladirii s-au prabusit si ramasese "ca o masa cu picioarele in sus" sau ca o "zidire cu patru fesuri".

Conducerea tehnica o avea "arhitectonul" Iohan Freywald din Viena, ajutat mai tarziu de fiul sau Gustav Freywald.
Pictura a fost realizata de renumitul pictor Gh. Tatarascu iar stilul arhitectonic e inspirat din formele tarzii ale Renasterii italiene, semanand intr-o mare masura cu vestita biserica "Trinita del Monte" din Roma.

Picturile sugereaza miscare, viata, monumentalitate, avand un colorit cald.
Ctitorul dorind ca biserica sa fie incapatoare si impunatoare spatiul interior a fost realizat potrivit canoanelor arhitecturale, fara a pierde din atentie nici fosta biserica Stratenia a carei existenta se marca pe o placa asezata in noua ctitorie. Se aveau deasemenea in vedere si marile catedrale europene.
Atunci cand era in intregime zidita si acoperita, prin 1839 se descopera aparitia unor crapaturi.

Pentru a evita dezastrul, arhitectul iesean Singurov propunea ca in locul boltii din caramida sa se construiasca una din lemn, ce se si ridica in 1840.
Deteriorarea continua insa, Mitropolitul Veniamin Costache se retrage din scaun iar la 23 mai 1857 se produce dezastrul, cupola prabusindu-se si daramand in cadere si coloanele din interior.

Ruinata, cu cele patru turle ramase stinghere, ramanea parasita pana in 1880 cand mitropolitul Iosif Naniescu punea a doua piatra de temelie iar conducerea lucrarilor o lua arhitectul Al.Orascu.

Descriere

Fatada estica e reprezentata de sase coloane asezate pe un soclu inalt de piatra.

Pe panoul de la nivelul aticului este reprezentata in basorelief scena "Intampinarea Domnului" iar fatada vestica este incoronata cu un timpan in care apare chipul Sfantului Gheorghe, incadrat de coloane si de un fronton arcuit.

Coama acoperisului este decorata cu fleuroni in zinc si cruci stilizate, iar cele 4 turle completeaza farmecul si monumentalitatea cladirii.

La 23 aprilie/4 mai 1887 se auzea chemare de clopot de la Mitropolie. Se sfintea frumoasa inzestrare a fostei capitale de pe malul Bahluiului, Iasul traind o mare sarbatoare. "Maretul templu" a fost sfintit in prezenta Regelui Carol I si a reginei Elisabeta.
Regele Carol afirma atunci ca la Iasi, "rasare din ziduri surpate un sfant locas, vrednic de vechiul scaun arhiepiscopal al Moldovei si Sucevei..."

Dimensiunea comorilor aflate in Mitropolie e completata de doua icoane de mare valoare: "Iisus Pantocrator" si "Maica Domnului cu pruncul", icoane pictate in secolul XVI.
Catedrala veche, palatul mitropolitan, cladirea cu birourile cancelariei arhiepiscopale, biblioteca, arhiva si somptuosa sala festiva, caminul preotesc si alte anexe constituie o compozitie arhitecturala de o mare semnificatie artistica.

In data de 14 octombrie, Iasul impodobit de sarbatoare si cu zambete de incurajare pe fetele oamenilor sarbatoreste ziua Sfintei Paraschiva, sfanta venerata in biserica ortodoxa, ocrotitoare a Moldovei, ale carei moaste au fost aduse aici de domnitorul Vasile Lupu in 1889. Sfanta e scoasa afara pe un catalfac iar credinciosii vin sa se roage.
Inca in ajunul aceste sarbatori pe fosta Ulita Mare curge puhoi de lume, ograda Mitropoliei fiind cuprinsa de valurile multimii de credinciosi si a grupurilor de turisti romani si de peste hotare.

Actul de naştere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826) , însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi.
Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici maiestuoase din ţări europene de mare tradiţie creştină (Italia, Austria, Ungaria ş. a. ) . S-a lucrat intens până în anul 1841, în ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov. În 1842 mitropolitul Veniamin este silit să se retragă din scaun. Lucrările vor fi întrerupte. Totodată apar probleme serioase în legătură cu rezistenţa bolţii centrale, de mari dimensiuni. Se încearcă diferite soluţii, anii trec şi, datorită vitregiei vremurilor, biserica rămâne neterminată timp de aproape 40 de ani.
La stăruinţele mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902) autorităţile statului român independent hotărăsc reluarea lucrărilor la Catedrala din Iaşi.
La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră fundamentală. Refacerea planurilor bisericii este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. El adaugă cele două rânduri de pilaştri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală şi două nave laterale mai mici. Păstrează cele patru turnuri laterale decroşate, dar renunţă la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale.

Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sărbătoare pentru întreaga naţiune.

Familia primului rege al României, Carol I, şi-a legat numele de acest locaş prin donaţii de mare preţ, ca semn al recunoştinţei neamului pentru jertfele şi evlavia fostei capitale a Ţării Moldovei, "a doua mea capitală", cum o numea suveranul.

Pe placa de marmură care se află în partea dreaptă la intrare, în pridvorul Catedralei putem citi:
"Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-şi-şaselea, al regatului meu al şaselea, împodobindu-se şi înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare şi veşminte preţioase, precum şi cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite şi închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălţarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soţii Elisabeta şi a urmaşilor noştri".

Experimentatul pictor bucureştean, maestrul Gheorghe Tattarescu, aflat la vârsta deplinei maturităţi artistice, împodobeşte catedrala cu icoane şi elemente decorative care impresionează prin diversitate şi sensibilitate de influenţă renascentistă.
Respectând canoanele Erminiei ortodoxe, Tattarescu se arată însă deschis influenţelor picturii occidentale, pe linia noutăţilor căutate de pictura bisericească românească în sec. al XIX-lea. Atât în realizarea celor 4 scene biblice de pe bolţile navei centrale cât şi în zugrăvirea chipurilor de sfinţi şi în alcătuirea compoziţiilor decorative se resimte rigoarea neoclasicismului de factură italiană, pe care artistul îl cunoscuse în anii de studii la Academia di San Luca din Roma. Se realizează, astfel, un inspirat echilibru între pictură şi stilul arhitectonic.

Actuala Catedrală mitropolitană este situată într-un perimetru plin de mărturii privind reşedinţa mitropoliţilor Moldovei. "Maică a bisericilor" şi "maică a Patriei", după numirea plină de iubire ce i-a fost dată de primii ctitori.