In cartea sa “Universul mitic al romanilor”, V. Kernabach arata ca denumirea de colinda deriva din cuvantul latin Calendae (Ianuariae), de unde s-a raspandit sub forme asemanatoare: la francezi – chalendes; la albanezi – kolendre; la slavii orientali - koleadka. In mitologia slava - Koleada, „divinitate folclorica agrara” a devenit simbolul comun al colindelor de Craciun si de Anul Nou.

Un manuscris din sec. XIII, inclus intr-o ampla lucrare a lui Charles du Fresne Du Cangea, aparuta in 1678, descrie mai amplu sarbatoarea romana Saturnalia, care avea loc la Roma intre 17 si 23 decembrie. Asa cum se relateaza, in zorii zilei, doi copii, mergeau din casa in casa, cu ramuri de maslin si sare, facand urarea: „Gaudium et laetitia sit in hac domo; tot filii, tot porcelli, tot agni”(bucurie si veselie sa fie in casa asta, cati copii, atatia purcei, atatia miei)

Se regaseste aici „tiparul” clasic al colindelor de Mos Ajun, din Oltenia: „Atatia miei / atatia purcei / atatia boi / atatea oi / atatea vaci / atatea turmaci / atatea bighiolite / atatea carlanite”.(P.Caraman)

Simion Mangiuca. in studiul intitulat: “Colinda, originea si insemnatatea ei astronomica si calendaristica”, considera ca: “Originea colindei romane nu poate fi altceva decat un cult de soare… Colinda este un zeu de soare care umbla jur-imprejur prin zodiac si in a carui onoare se colindeaza in solstitiul de iarna, in 25 decembrie, deoarece paganii au serbat atunci dies natalis solis invieti”. In sprijinul acestei afirmatii vine textul colindului: “Ca va vin colindatori / Florile dalbe / Noaptea pe la cantatori / Si v-aduc pe Dumnezeu / Florile dalbe / Sa va mantuie de rau / Florile dalbe / Un Dumnezeu nou nascut / Cu flori de crin invascut / Dumnezeu adevarat, / Florile dalbe / soare-n raze luminat (V.Alexandri – culegere).

Deci, asa cum s-a intamplat ulterior cu toate traditiile – pagane, datorita crestinismul, s-a facut “un implant” al noii religii pe vechile tipare, in acest caz, colindele impartindu-se in laice si religioase.

Prof. Univ. Ivan Evseev, afirma la randul sau: “colindatul este un ritual stravechi, cu functionalitatea magico-simbolica foarte complexa: augurala, apotropaica, de stimulare a fertilitatii solului si fecunditatii oamenilor, de initiere a tinerilor, o manifestare artistica sincretica, o imbinare a textului cantat cu recitative, muzica instrumentala, gestica etc. cu caracter propriu fiecarei zone folclorice in parte”.

R.Vulcanescu emite premiza asemanarii colindului romanesc cu “Daharma indiana”(legea nescrisa indiana), care se recita public, sau chiar cu imnurile vedice. Tot domnia sa a concluzionat ca ”in colindele stravechi daco-romane, elementele crestine s-au introdus in ultimele trei secole ale erei noastre”, citand ca exemplificare “cuvinte cu substrat de colind” precum:”C-asa-i legea din batrani,/ din batrani din oameni buni,/ Sa se dea la sant Craciun,/ un colac si-n vanat bun…
Textele – majoritatea cu caracter laic, inspirate din legende si mituri, confirma premiza existentei acestui ritual traditional, inca dinnaintea crestinismului.

Colindele, gen spectacol ritual, in care se imbina sincretic, muzica, recitativele, versurile cu dansul, cum sunt Turca, Cerbutul, Bourita, Capra, Plugusorul, Ursul, Vasilca practicate in zilele premergatoare Craciunului, de Anul Nou sau de Boboteaza, sunt ceremoniale de factura pagana, laica.

S-au scurs rauri de cerneala, analizandu-se acest aspect, cu argumente pro si contra, cu clasificari, cea mai clar conturata, pe intelesul tuturor, fiind explicatia data de Prof. Univ. Ion Ghinoiu:
“Colindatul, este scenariul mortii si renasterii divinitatii adorate impreuna cu timpul anual sau sezonal ce-l reprezinta, compus din texte ceremoniale (colinde, formule magice, dansuri, scenete, gesturi, recuzita rituala si sacrificii, interpretat din casa in casa, pe ulitele sau in anumite locuri din vatra si mosia satului, de o ceata sacra. In calendarul popular, fenomenul Colindat, apare sub diferite denumiri zonale in perioadele solstitiului de iarna (Bocetul Andreiului, Boura, Cerbul, Colindatul Feciorilor, Colindatul copiilor, Chiralleisa, Iordanitul, Ingropatul lui Mos Vasile, Plugusorul, Semanatul, Steaua, Sorcova, Turca, Ursul, Vasilca), echinoctiului de primavara (Blojul, Colindatul cu Joimarica, Colindatul cu Toaca, Cucii, Junii Brasoveni, Lazarita, Sulu), solstitiul de vara (Boul Instrutat, Calusul, Dansul Dragaicei) si echinoctiul de toamna (Cantecele de Santamarie sau de pelerinaj, Focul lui Samedru). De la formele preistorice ale ceremonialului sacru, in care substitutele Zeitei Mama neolitice si Zeului tata indo-european, in ipostazele lor fitomorfe, zoomorfe sau antropomorfe, mureau si renasteau (…) s-a ajuns la colindatul de astazi, care aduce credinciosilor numai vestea Nasterii Fiului lui Dumnezeu la solstitiu de iarna, intrucat parintii bisericii, au fixat moartea, inhumarea, Invierea si Inaltarea Domnului la echinoctiul de primavara.Colindatul este cea mai raspandita si mai complexa traditie a romanilor”.

Mi-am permis sa citez un paragraf atat de intins, deoarece consider ca este deosebit de interesant de cunoscut radacinile acestei traditii, a unei “complexe religii folclorice romanesti, sacra prin apararea datinilor si profana prin absenta dogmelor rigide, inlocuite cu simple interdictii tabuale”.(V. Kernabach).

Cercetarile specialistilor, au aratat interferanta elementului profan – tinand de datinile ancestrale si elementul religios – sarbatoarea Nasterii Mantuitorului, mai mult chiar, unele texte din Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, incepand din sec. XVII au fost cantate ca si colinde.

Monica Bratulescu afirma ca ar exista 74 de tipuri de colinda raspandite pe ambele versante ale Carpatilor.
Am atins doar tangential acest subiect atat de vast, de interesant, al colindelor romanesti. S-au scris zeci de carti si tratate, e greu sa faci un «summum» al tuturor, in cateva randuri.

Prin analogie cu acestea, vreau sa arat cateva similitudini in alte tari europene.
Vechea traditie din Bulgaria a colindatorilor batrani, trecuti cu mult de varsta maturitatii, este pe cale de disparitie. Acum copiii si tinerii necasatoriti, umbla in ajunul Craciunului din casa in casa, cantand “Koledari” si urand gazdelor sanatate, bogatie si multumire. Ca rasplata ei primesc bani, mici cadouri si un “kravai”, aceasta fiind o paine mica, rotunda, cu o gaura la mijloc, facuta special pentru a putea fi pusa pe un bat.(identic ca si covrigii oferiti la romani).
In Polonia si tarile din fosta Bielorusie, cantecele de Craciun poarta denumirea de “Kolędowanie”si ritualul colindatului din casa in casa, este asemanator.

In Ungaria, in prima zi de Craciun, tinerii, costumati in pastori, Maria, Josef si Magii, merg din casa in casa, reconstituind mici scene din “drama” de la Bethléem – traditie asemanatoare cu cea a Vicleimului romanesc, sau Irozilor. Evident, sunt rasplatiti cu mancare, bautura si bani. Sunt doar cateva exemple. Ceea ce mi se pare elocvent, este felul in care colinda, “izvoraste” din sufletul colectiv, ca o reactie, un mod de a raspunde prin cantec in anumite imprejurari, specific poporului nostru.

“Prin partile Bucovinei, exista o veche credinta, prin care oamenii isi cam uitasera de Dumnezeu. Acesta insa le-a daruit colindele, ca, in fiecare an la Nasterea Mantuitorului, sa-si aminteasca de Dumnezeu si astfel sa nu mai pacatuiasca. Tot aici se spune ca atunci cand nu vor mai exista colindele pe pamant, dracii si diavolii vor iesi din barloguri si lumea va incapea pe mana lor”. (N.Voronca)

Colinda reprezinta culmile, intensele trairi ale sufletului romanesc, felul cum vibreaza si se exprima prin cantec si versuri, toate laolalta constituie un panoptic spiritual al creativitatii unui popor, un numitor comun de “ardere launtrica” si simtire, ele fiind anonime, iesite direct din suflet, prin trairea intensa ca dragostea, si nu “travaliul” specialistilor, cautatori sa respecte legile armoniei, melodiei, contrapunctului etc.

Ele sunt oglinda sufletului romanesc, atat de plin de nuante ca si infinitele culori ale anotimpurilor, de prospetime si bogatie, fertil, creator, asa ca si pamantul pe care-l iubeste cu pasiune.

Nu dintr-un exces de patriotism – intalnit mai ales la aceia care plecand, au nostalgia cumplita a locului de care apartin, a propriei identitati, pot sa afirm ca asemenea colinde ca la noi, nu vei gasi nicaieri. Poate prin faptul ca sufletul nostru a fost modelat in focul trairii intense din Noaptea Sfanta, a amintirilor de nesters, iar pe taramuri straine, acestea dor

Julia Maria Cristea